Munceşte ca să îţi sfinţeşti sufletul

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 11 septembrie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Ed Broom OMV
Traducere: Olimpiu Popa
Sursa: CatholicExchange.com

Suntem în construcţie

Suntem în construcţie

Munca este bună pentru noi! De ce? Isus ne-a învăţat importanţa muncii prin faptul că a petrecut cea mai mare parte a timpului Său pe pământ în Nazaret cu Fecioara Maria, Mama Sa, şi cu Sf. Iosif, tatăl Său purtător de grijă. Printre multele activităţi pe care Isus le-a făcut a fost şi MUNCA. Adevărat! Sf. Iosif l-a învăţat pe Isus munca dificilă şi solicitantă de tâmplar. Curentul electric nu a fost un ajutor în acele vremuri! A bate cuie, a tăia cu fierăstrăul, a şlefui şi a finisa lemnul pentru a construi mese, uşi, scaune, etc. – aceasta era într-adevăr o muncă istovitoare.

În meditaţiile mele particulare, adesea mi-i imaginez pe Isus şi pe Sf. Iosif ajungând acasă după o zi obositoare de muncă. Imaginaţi-vi-i. Epuizaţi, transpiraţi, părul lor încărcat de rumeguş, mâinile lor murdare şi bătătorite. Aceasta nu se întâmpla ocazional, ci zi de zi.

Aşa stând lucrurile, într-o lume în care importanţa eticii muncii a dispărut în mare parte, în care mulţi aleg calea mai uşoară de a nu munci sau a lucra de mântuială, în care lenea şi indolenţa prevalează, am dori să prezentăm motive pozitive pentru care ar trebui să preţuim cu adevărat munca în multele ei dimensiuni şi forme, şi că îmbrăţişăm etica muncii în toate zilele scurtei noastre vieţi pe pământ. Sf. Paul spune: „Lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur”. Sf. Albert Hurtado afirma: „Există două locuri în care vă puteţi odihni pe pământ: cimitirul şi cerul”. Să muncim din greu în această scurtă şedere pe pământ şi apoi ne vom putea odihni veşnic în cer cu Isus, Maria şi bunul Sf. Iosif.

Urmează câteva motive care să ne încurajeze să îmbrăţişăm mult mai serios etica muncii, astfel încât să ne perfecţionăm vieţile noastre la nivel uman, dar mai ales la nivel spiritual. Iată cinci puncte specifice motivaţionale.

Imitarea lui Isus şi a Mariei. La Nazaret, unde Isus a petrecut cea mai mare parte a vieţii Sale pe pământ, a trăit o viaţă de familie, care a constat în iubirea şi ascultarea părinţilor Lui, rugăciunea către Tatăl Ceresc, dar de asemenea a muncit, şi a muncit greu, ca şi tâmplar. În consecinţă, un motiv foarte clar pentru a munci îl reprezintă imitarea lui Isus, a Mariei şi a Sf. Iosif; ei sunt modelele noastre în orice şi aceasta include dăruirea de a munci. Toţi trei au muncit greu, ordonat şi metodic şi pentru cinstea şi slava lui Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie etica muncii noastre!

Caritatea faţă de ceilalţi. Un alt motiv şi efect pozitiv al muncii bine făcute este acela că poate fi transformată într-o slujire de iubire faţă de ceilalţi. O mamă şi o soţie harnică, ce petrece multe ore în bucătărie gătind, preparând şi curăţând, poate într-adevăr să muncească greu, dar aceasta poate să fie de asemenea un act de slujire a celorlalţi, un act de iubire. Sf. Paul ne reaminteşte să ne purificăm intenţiile: „Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu”.

A evita multele tentaţii ale păcatului. Sf. Ioan Bosco, binecunoscutul patron al tinerilor, experimenta o teamă îngrozitoare în fiecare an în aceeaşi perioadă. Timpul vacanţei pentru tineri! De ce? Pentru simplul motiv că mulţi dintre tinerii lui părăseau Oratoriul, unde munceau din greu pe parcursul întregului an cu studiul, sportul şi alte activităţi, şi acum urmau să se întoarcă acasă, unde aveau prea mult timp liber. Este foarte adevărat proverbul: „Lipsa de ocupaţie este atelierul de lucru al diavolului”. Dacă tânărul nu are nimic de făcut, atunci diavolul îi va da mult de lucru, din abundenţă. Munca susţinută şi sârguincioasă este un mijloc cheie pentru a-l învinge pe diavol şi aliaţii săi.

Veşnicia şi răsplata veşnică. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă în mod constant că vom fi răsplătiţi sau pedepsiţi după calitatea vieţilor noastre şi după cum ne utilizăm timpul şi talanţii. Priviţi la vieţile şi exemplele sfinţilor şi la cât de mult s-au rugat, dar şi cât de greu au muncit. Motoul Sf. Benedict a fost „ora et labora”, care se traduce „roagă-te şi munceşte”. Marele doctor al Bisericii, patron al teologilor în morală şi mare iubitor al Mariei, Sf. Alfons de Liguori, a depus un vot particular care consta simplu în aceasta: să nu irosească niciun moment al vieţii sale. De fapt, toţi sfinţii s-au străduit să trăiască în spiritul acestui vot al Sf. Alfons. Viaţa este scurtă şi într-adevăr timpul este extrem de important. Un chilian modern şi un sfânt iezuit, care a murit având puţin peste cincizeci de ani, de cancer pancreatic, Sf. Alberto Hurtado, a exprimat foarte succint: „Există două locuri în care vă puteţi odihni pe pământ: cimitirul şi cerul”.

Un bun exemplu pentru ceilalţi. Cu toţii ştim cât de adevărat este faptul că urmăm adesea exemplul altora, fie că este un exemplu în bine sau în rău. Există un proverb: „Exempla trahunt”, „Exemplul atrage”. Când eram copil, uram dimineţile de sâmbătă pentru simplul motiv că tatăl meu mă punea pe mine, pe fratele meu mai mare şi mai apoi şi pe cei mai mici să muncim şi să muncim din greu. Uram cu adevărat sâmbetele. Totuşi, trebuie să recunosc că munceam din greu, dar vedeam munca şi mai grea şi exemplul tatălui meu. Ca să fiu cinstit, el lucra mai greu şi mai bine decât fiii săi. Cu alte cuvinte, propovăduia etica muncii, nu atât prin cuvinte multe cât prin puterea exemplului, prin etica propriei munci grele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *