Prin pâine şi vin ne este împărtăşită Iubirea

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Veniamin Aenăşoaei
Sursa: Actualitatea creştină, iunie 2004

Sfânta Euharistie

Sfânta Euharistie

Tema pentru luna iunie, din cadrul Anului Pastoral, este dedicată celor necesare pentru celebrarea Sfintei Liturghii. La numărul 289 din Liturghierul Roman, citim următoarele: „Printre cele necesare celebrării Liturghiei, o cinste deosebită se va acorda vaselor sacre şi, printre acestea, potirului şi patenei, în care se oferă, se consacră şi din care se primesc vinul şi pâinea”. În liturgia creştină, potirul este simbol al suferinţelor şi pătimirii Domnului nostru Isus Cristos şi simbol al unităţii creştine, întrucât cu toţii ne împărtăşim din acelaşi potir al binecuvântării (cf 1 Cor 10,16). Patena, pe care se aşează pâinea (ostia) pentru consacrare, ne sugerează şi ea acelaşi simbolism al unităţii, pentru că „ne împărtăşim cu toţii din aceeaşi unică pâine” (1 Cor10,17).

Pâinea şi vinul

Elementele esenţiale ale celebrării euharistice sunt pâinea şi vinul. În spiritualitatea biblică, pâinea este darul lui Dumnezeu de care depinde viaţa omului. Pe timpul călătoriei prin pustiu, evreii au fost salvaţi de la înfometare de mana coborâtă din cer. Isus însuşi se îngrijeşte de hrana mulţimii, care l-a urmat într-un loc pustiu şi izolat, pentru a-L asculta, făcând pentru ei minunea Înmulţirii pâinilor pentru a le potoli foamea (cf Mt 14,13-21). Chiar şi pâinea pe care o cumpărăm de la magazin pentru hrana noastră zilnică este tot un dar al lui Dumnezeu, pentru că El face să rodească pământul. În acest sens, trebuie neapărat să recuperăm dimensiunea legăturii, aş zice chiar a dependenţei noastre de Dumnezeu, prin «pâinea noastră cea de toate zilele». Această pâine, „rod al pământului şi al muncii oamenilor”, i-o oferim lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie pentru a deveni pentru noi «pâine a vieţii» (Ofertoriu).

Vinul, cel de-al doilea element, a avut şi are un rol esenţial în viaţa de cult. Consumul vinului la masă dă nota de sărbătoare şi de moment deosebit de comuniune în viaţa familiei sau a comunităţii. Pentru a salva această notă de sărbătoare şi de comuniune, Isus transformă apa în vin la Nunta din Cana (cf In 2,1-12). La Sfânta Liturghie oferim vinul ca „rod al viţei de vie şi al muncii oamenilor” pentru a fi transformat, pentru noi, în «băutură spirituală» (Ofertoriu).

Prin pâine şi vin ne este împărtăşită Iubirea

Întreaga Scriptură, atât Vechiul cât şi Noul Testament, insistă asupra marelui adevăr că Dumnezeu este iubire (Ier 31,3; 1 In 4,8) şi din iubire vine în întâmpinarea omului, cu infinită milostivire (cf Dt 7,7s.; Ier31,3), iar această iubire milostivă culminează cu moartea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu: „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său Unul Născut” (In 3,16). Isus devine astfel «semnul», «manifestarea», «prezenţa în mijlocul nostru» a iubirii lui Dumnezeu: „Iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit” (In 13,1); „Ne-a iubit şi s-a dat pe sine pentru noi” (Ef 5,2-3).

Celebrând Euharistia, celebrăm acest mister de iubire a lui Dumnezeu, făcut prezent în viaţa noastră prin Cristos. Pâinea şi vinul transformate în Trupul şi Sângele lui Cristos sunt «semnul, manifestarea, prezenţa cea nouă în mijlocul nostru» a iubirii lui Dumnezeu care ni se comunică. «Pâinea vieţii» şi «băutura spirituală» primite prin Împărtăşanie sunt însăşi esenţa vieţii divine, care este iubirea şi care ne este dăruită spre a ne transforma.

Iubirea este autentică atunci când e solidară

Urmând exemplul lui Cristos, care s-a solidarizat cu mulţimea înfometată, noi, toţi, care participăm la Cina Domnului, împărtăşindu-ne din iubirea Lui, avem obligaţie faţă de cei săraci şi înfometaţi din această lume. Celebrarea Euharistiei înseamnă împărtăşirea pâinii: pâinea Sa şi pâinea noastră. De aceea, dacă vrem ca împărtăşaniile noastre să fie autentice şi demne, nu putem să ne sustragem de la perspectiva împărtăşirii pâinii cu aproapele nostru. În felul acesta, facem efectivă participarea tuturor la bunurile pământului, a căror destinaţie este comună şi nu îngăduie monopol din partea nimănui.

Criza economică, la originea ei, este o criză de iubire şi de solidaritate; astfel pâinea încetează să mai fie mijloc de comuniune între oameni. Pâinea este semnul măreţ al comuniunii dintre oameni atunci când este hrană împărţită atât în momentele de bucurie cât şi în cele de durere. Pâinea împărtăşită în solidaritate, îndeosebi cu cei mai săraci, este şi un gest de credinţă, expresie a adevăratei religii, aşa cum ne învaţă Sfântul Iacob (cf Iac 2,14-26).

Nu ne stă în putere să înmulţim pâinile ca Isus, dar putem să o împărţim cu ceilalţi pe aceea pe care o avem noi; putem să înmulţim pâinile dragostei şi ale omeniei. Foamea şi sărăcia sunt multiforme. Solidaritatea cu cei care au trebuinţă de pâinea zilnică înseamnă să ne străduim să o obţinem pentru toţi, ceea ce ne indică expresia «foamea de pâine», adică: muncă, hrană, casă, familie, cultură, libertate, demnitate personală şi drepturile omului. Şi toate acestea, fără să fie uitaţi săracii societăţii moderne: bătrânii părăsiţi, bolnavii incurabili, copiii fără familie, femeile abandonate, delincvenţii, drogaţii, alcoolicii. Astăzi şi acestea sunt fapte creştine de milostenie faţă de săracul cu care se identifică Isus. Acestora trebuie să le împărtăşim Iubirea pe care şi noi am primit-o în dar în Euharistie, iar prin această împărtăşire, faţa lumii va arăta altfel.

Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *