Coborârea Spiritului Sfânt (El Greco)

Teme: Artă.
.
Publicat la 8 iunie 2014.
Partea 6 din 6 din seria Capodopere explicate.
Print Friendly

Autor: Manuela Oltean

Coborârea Spiritului Sfânt

Coborârea Spiritului Sfânt

Pictorul Domenico Theotokopoulos, mult mai cunoscut sub numele de El Greco, născut în Creta, dar petrecându-şi anii maturităţii în Toledo, pictează această lucrare în jurul anului 1600, în tehnica ulei pe pânză, având dimensiunile de 275cm x 127 cm. Această lucrare este parte a unui altar alcătuit din mai multe panouri, făcut pentru Colegio de Dona Maria de Aragon, un seminar augustinian din Madrid.

Altarul pictat de El Greco, o lucrare deosebită şi pentru care pictorul a luat fabuloasă suma de aproape 6000 de ducaţi, o sumă fără precedent câştigată de un pictor, a fost demontat în 1810, în timpul ocupaţiei franceze, când Joseph-Louis Bonaparte a suprimat ordinele religioase spaniole. În zilele noastre lucrarea este găzduita de muzeul Prado din Madrid. Este o lucrare aparţinând perioadei „mistice” a artistului, perioada târzie, remarcabilă printr-un stil numit de Palomino, în critic de artă din secolul 18, „maniera grecească extravagantă”.

Sărbătoarea Coborârii Spiritului Sfânt a început să aibă o importanţă deosebită cel puţin din secolul al IV-lea. Semnificaţia simbolică a acestei sărbători este imensă, cu atât mai mult că marchează şi inaugurarea Bisericii – momentul în care Spiritul Sfânt coboară peste Apostoli, transformându-i din urmaşi umili ai lui Cristos în misionari dinamici, gata de a vesti Cuvântul lui Cristos, lideri spirituali ai noii comunităţi creştine. Din acest motiv, El Greco pictează panoul Coborârii Spiritului Sfânt, parându-i se cel mai potrivit pentru un seminar augustinian, unde erau formaţi preoţi şi misionari.

Coborârea Spiritului Sfânt

Pictura ne prezintă coborârea Spiritului Sfânt în formă de limbi de foc, peste Fecioara Maria şi Apostoli în ziua Cincizecimii, aşa cum este descris în Fapte 2,1-5. Părinţii Bisericii au găsit în acest text – ca şi în alte multe pericope evanghelice – un revers al unei istorii din Vechiul Testament, respectiv cea a Turnului Babel. Când Turnul Babel a cedat, umanitatea a fost divizată într-o multitudine de naţii vorbind limbi diferite. Darul limbilor oferit de Spiritul Sfânt Apostolilor în ziua Cincizecimii le permite să predice cuvântul Evangheliei în întreaga lume, unificând-o în jurul lui Cristos.

El Greco bun cunoscător şi al picturii bizantine, reprezintă acest moment într-o compoziţie verticală, îngustă, care subliniază miracolul coborârii Spiritului Sfânt, reprezentat de un porumbel înconjurat de o aureolă de lumină în registrul superior al picturii. De acolo emană limbile de foc care poposesc deasupra apostolilor.

Pictura prezintă un moment de tăcere, de contemplare, iar El Greco redă „vântul puternic” descris în Faptele Apostolilor prin draperiile hainelor viu colorate ale personajelor sale. Artistul o aşează pe Fecioara Maria, împreună cu o altă Marie (probabil Maria Magdalena sau Maria Mama lui Iacob) în centrul compoziţiei. Aceasta se bazează pe un alt pasaj din Faptele Apostolilor, 1,13-14, în care ni se relatează că Apostolii se rugau de obicei împreună şi cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus. Probabil El Greco a fost încurajat să introducă femeile mai sus amintite în compoziţie şi de Dona Maria de Cordoba y Aragon, o femeie nobilă şi pioasă, care a cheltuit o parte considerabilă a averii ei pentru seminarul augustinian din Madrid, şi care de fapt l-a plătit pe El Greco.

Apostolii, atinşi de flăcările Spiritului Sfânt se transformă ei înşişi în flăcări, trupurile lor vibrează şi se întorc spre cer. Ca o particularitate a picturii, Apostolul chel şi cu barbă, care se uită înspre privitor, din partea dreaptă a lucrării este un autoportret.

Pictura Cincizecimii a lui El Greco, se pare a fi fost puternic influenţată de viziunile mistice şi de meditaţiile lui Alonzo de Orozco, fondatorul seminarului. Orozco moare cu mai puţin de un deceniu înainte ca El Greco să înceapă pictura, şi a fost o persoană mistică şi carismatică a cărui carte, „Confesiuni”, numită după scrierea Sfântului Augustin, era o lectură religioasă de bază a contra-reformei spaniole – larg răspândită şi mereu citită.

El Greco încearcă prin forme şi culori vibrante combinate cu clarobscur, tuşe furioase, în combinaţie cu o lumină sacră, să redea pe pânză acestui moment imaterial.

Bibliografie
1. Louis Réau, Iconographie de l’art Chrétien, tome second, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1957
2. Manuel B. Cossio, El Greco, vol. 1, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985
3. El Greco, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974
4. Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Ed. Sofia, Bucureşti



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *