Rugăciunea la Arhanghelul Mihail

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 10 mai 2014.
Partea 14 din 24 din seria Pr. Saunders răspunde.
Print Friendly

Autor: pr. William Saunders
Sursa: Catholic Herald, 29 septembrie 2005

Arhanghelul Mihail

Arhanghelul Mihail

Când eram copil, îmi amintesc şi acum, obişnuiam să ne rugăm Arhanghelului Mihail după Liturghie. Apoi, cândva prin anii 1960, s-a abandonat obiceiul. Acum văd că din nou unele parohii folosesc rugăciunea la Sf. Mihail. Îmi puteţi spune puţin care este istoria obiceiului? – Un cititor din Sterling

Să reflectăm puţin asupra Arhanghelului Mihail şi asupra rolului său în istoria mântuirii. Sf. Arhangheli Mihail, al cărui nume înseamnă „cine este ca Dumnezeu?”, a condus armatele de îngeri care i-au aruncat pe Satana şi pe îngerii rebeli în iad; iar la sfârşitul timpurilor, el va ţine sabia dreptăţii pentru a-i separa pe cei buni de cei răi.

Primii Părinţi ai Bisericii au recunoscut importanţa îngerilor şi a arhanghelilor, în special a lui Mihai. Teodor din Cir (393-466) în a sa „Interpretare la Daniel” scria: „Suntem învăţaţi că fiecare dintre noi este încredinţat grijii individuale a unui înger păzitor, care să ne scape de cursele celui rău. Arhanghelii au sarcina să păzească neamuri, aşa după cum ne spune Fecioara Maria, şi cum Daniel confirmă; pentru că el vorbeşte despre ‘căpetenia împărăţiei perşilor’ şi puţin mai încolo de ‘căpetenia grecilor’, în timp ce pe Mihail îl numeşte căpetenia Israelului.” Părinţii Bisericii îl pun pe Sf. Mihail ca paznic la porţile paradisului după ce Adam şi Eva au fost daţi afară de acolo; tot el este îngerul prin care Dumnezeu a transmis Cele Zece Porunci, care a blocat trecerea lui Balaam şi care a distrus armata lui Sennacherib.

Sf. Arhanghel Mihail a fost invocat în apărarea noastră cu diferite ocazii. În 590, Roma a fost lovită de o gravă plagă. Papa Grigore cel Mare a condus o procesiune pe străzi, ca act de penitenţă, căutând iertare şi ispăşire de păcate. La mormântul lui Adrian (acum Castelul Sant’Angelo de lângă Bazilica SanPietro), Sf. Mihail a apărut şi şi-a scos sabia din teacă, indicând sfârşitul plăgii. Sfântul Părinte a construit mai apoi o capelă în vârful mormântului şi acolo până şi astăzi se află o mare statuie a Sf. Mihail.

Astfel, în tradiţia noastră catolică, Sf. Mihail are patru îndatoriri: (1) să continue lupta împotriva Satanei şi a celorlalţi îngeri căzuţi; (2) să salveze sufletele credincioşilor din puterea Satanei, în special în ceasul morţii; (3) să apere Poporul lui Dumnezeu, atât pe evreii Vechiului Testament, cât şi pe creştinii Noului Testament; şi (4) să conducă sufletele celor ce au părăsit această viaţă şi să le prezinte Domnului pentru judecata particulară, iar la sfârşitul timpurilor, pentru judecata finală. Din aceste motive, iconografia creştină îl prezintă pe Mihail ca pe un cavaler de război, purtând armură şi o sabie, stând triumfător pe un şarpe sau pe o altă reprezentare a Satanei. Uneori este prezentat ţinând balanţa dreptăţii sau Cartea Vieţii, ambele simboluri ale judecăţii finale.

Catolicii nu au uitat în ritualurile lor liturgice de importanţa Arhanghelului Mihail, care ne apără de Satana şi de rău. Un vechi cântec de la ofertoriu, din Liturghia pentru morţi, atestă :”Doamne, Isus Cristoase, Rege al Gloriei, eliberează sufletele tuturor credincioşilor decedaţi de durerile iadului şi de groapa adâncă; scapă-i din gura leului pentru ca iadul să nu îi înghită şi să nu cadă în întuneric, şi fă ca purtătorul de sabie Mihail să îi conducă la lumina sfântă, pe care tu ai promis-o din vechime lui Avraam şi neamului lui. Îţi oferim, Doamne, jertfe şi rugăciuni; primeşte-le în numele acestor suflete pe care le comemorăm astăzi. Dă-le, Doamne, să treacă de la moarte la acea viaţă pe care a-i promis-o lui Avraam şi neamului său.” În Liturghia tridentină, din 1200, Sf. Mihail era invocat în Confiteor, alături de Fecioara Maria, Sf. Ioan Botezătorul şi Ss Petru şi Paul; invocarea acestor sfinţi i-a inspirat pe credincioşi să îşi amintească de chemarea la sfinţenie şi de curăţenia Bisericii triumfătoare din ceruri.

În cea mai mare parte a secolului XX, credincioşii au recitat rugăciuni la Sf. Mihail la sfârşitul Liturghiei. Explicaţia o găsim într-un episod desfăşurat la sfârşitul secolului XIX, când Papa Leon al XIII-lea a avut o viziune profetică despre secolul ce urma. După ce a celebrat Liturghia, Sfântul Părinte vorbea cu Cardinalii săi. Brusc a căzut la pământ. Cardinalii au chemat imediat un medic. Cum Papa nu avea puls, cei prezenţi se temeau că a murit. Dar tot brusc, Papa Leon s-a trezit şi a spus: „Ce imagine oribilă mi s-a permis să văd!” În această viziune, Dumnezeu i-a dat Satanei posibilitatea să aleagă un secol în care să îşi dezlănţuie lucrarea cea mai cumplită împotriva Bisericii. Diavolul a ales secolul XX. Atât de impresionat a fost Papa de această viziune, încât a compus o rugăciune: „Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în bătălie! Fi protectorul nostru împotriva răutăţii şi şireteniei diavolului. Fie ca Dumnezeu să îl mustre, ne rugăm noi cu umilinţă, iar tu, Prinţ al cerurilor, cu puterea lui Dumnezeu, aruncă-l în iad pe Satana şi pe celelalte spirite necurate care rătăcesc în lume căutând să ruineze sufletele.” Papa Leon a ordonat în 1886 ca această rugăciune să fie spusă la finalul Liturghiei. (Când Papa Paul al VI-lea a dat „Novus Ordo” în 1968, rugăciunea Sf. Mihail şi lectura „ultimei evanghelii” la sfârşitul Liturghiei, au fost suspendate.)

Mihail are un rol proeminent şi în ritualul exorcizării, în special în cazul locurilor infestate de prezenţe diabolice. Acolo preotul spune: „Prea glorioase Prinţe al armatei cereşti, Sfinte Mihaile Arhanghel, apără-ne în bătălia împotriva prinţilor şi puterilor şi domnitorilor întunericului în această lume, împotriva chinuirilor spirituale provocate de aceştia. Vino pentru a ajuta omul pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. El ne-a răscumpărat de sub tiraniei Satanei cu preţ scump. Biserica te venerează ca păzitor al ei şi ca patron. Domnul îţi încredinţează spre grijă toate sufletele celor răscumpăraţi, pentru ca să îi conduci spre fericirea cerească. Roagă-te Dumnezeului păcii ca El să îl zdrobească pe Satana sub picioarele noastre; pentru ca Satana să nu mai poată să ţină oamenii captivi şi să lovească Biserica. Oferă rugăciunile noastre Preaînaltului Dumnezeu, pentru ca îndurările Sale să vină asupra noastră. Fă captiv acest animal, acest şarpe străvechi, care este duşman şi spirit necurat, şi redu-l la nimic pe vecie, pentru ca să nu mai ispitească neamurile.”

Privind înapoi spre secolul XX, putem vedea că lucrarea Satanei împotriva Bisericii a fost intensă. Vedem mult rău prezent şi astăzi, manifestat prin păcate grave precum avortul, eutanasia, genocidul, pornografia şi terorismul. Satana şi alţi îngeri căzuţi fac tot ce pot pentru a conduce sufletele la iad. Avem nevoie de ajutorul Sf. Mihail. De aceea, multe parohii au ridicat locuri speciale de rugăciune la Sf. Mihail, sau îi mai oferă încă rugăciuni la sfârşitul Liturghiei.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *