CFE: „Pentru a-ţi spune că Te iubesc”

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 9 mai 2014.
Partea 35 din 136 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 35
„Pentru a-ţi spune că Te iubesc”
Text de bază: In 12,1-8

Dragi prieteni,

Ungerea din Betania

Ungerea din Betania

Să-l lăudăm pe Domnul şi pentru că ne permite să ascultăm cuvântul Său. Să avem tocmai această dispoziţie, pentru că aceasta e modalitatea cea mai bună. Isus ne oferă cuvântul Său, vrea să ne vorbească, e foarte delicat, nu face zgomot. În mod delicat stă la uşă şi bate şi dacă cineva dinăuntru îi deschide, El vorbeşte. Şi vorbeşte în intimitate, vorbeşte atât de profund încât nu sunt amplificatoare care să poată amplifica vocea mai mult decât ceea ce Isus poate înfăptui în suflet. Să-l lăsăm să ne vorbească şi în această seară.

Dacă este un titlu pe care l-am putea da întâlnirii din această seară e acesta: „Pentru a-ţi spune că Te iubesc”. Vă veţi întreba: cum de acest titlu atât de straniu, „Pentru a-ţi spune că Te iubesc” îndreptat spre Isus? L-am gândit tocmai în lumina anumitor dificultăţi care se pot naşte în faţa întrebării: ce-am făcut eu pentru Isus? Adesea în comunicarea credinţei vă este mai uşor să spuneţi ce-a făcut Isus pentru voi, ce-a făcut Isus pentru mine, pentru că treptat-treptat, pe măsură ce ni se deschid ochii, ne dăm seama de ceea ce avem, de cât avem.

Atunci se apare pe buze rugăciunea de laudă, dar şi bucuria de a împărtăşi fraţilor: ştiţi că Isus a făcut acest lucru şi celălalt pentru mine? Şi spuneţi, nu vă temeţi să comunicaţi altora ceea ce Isus a făcut pentru fiecare dintre voi. Există o oarecare dificultate însă în partea a doua a întrebării: ce-am făcut eu pentru Isus în această săptămână? Ce-am făcut eu pentru Isus? Adesea rămânem fără cuvinte. Să încercăm să înţelegem deci ce înseamnă a face ceva pentru Isus. Iată de ce titlul: „Pentru a-ţi spune că Te iubesc”! Da, Isuse, pentru a-ţi spune că Te iubesc, am făcut aceasta pentru a-ţi spune că Te iubesc! Ce am făcut pentru tine, Isuse?

Am putea porni de la o experienţă pe care o avem cu toţii. Câte gesturi, mici sau mari, dar indispensabile, pentru a exprima iubirea! Gândiţi-vă între soţ şi soţie, mai ales între îndrăgostit şi îndrăgostită, logodnic şi logodnică, dar şi între părinţi şi fii, gesturi foarte mici care vor să spună: „te iubesc” chiar şi fără a deschide gura, fără a folosi acest cuvânt, pentru a spune că te iubesc, îţi sunt aproape! Îmbrăţişările, apropierea, privirea, alintările, florile, cadoul, felul preferat de mâncare, anticiparea unei dorinţe, un telefon dat, o surpriză… Câte lucruri mărunte făcute pentru a-ţi spune „te iubesc”! E vorba de a identifica în viaţa noastră câte lucruri mici putem face pentru Isus! Da, Isuse, pentru Tine, pentru a-ţi spune că Te iubesc!

Să căutăm referinţa într-o pagină evanghelică, spre a înţelege cum să procedăm pentru a face gesturi faţă de Isus prin care să-i spunem că îl iubim. Luăm fragmentul evanghelic pe care-l descoperim în Evanghelia lui Ioan, cap. 12, vers. 1-8, care este intitulat: Ungerea din Betania.

1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr, pe care Isus îl înviase din morţi. 2 Au pregătit acolo pentru El o cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3 Atunci, Maria a luat un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii Lui – cel care avea să-l trădeze – a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării Mele a păstrat aceasta. 8Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe Mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna”.

Să observăm însă coordonatele, liniile de fond prezente în acest text în legătură cu acel gest al Mariei, care a luat un vas cu ulei foarte parfumat şi în acelaşi timp foarte scump, care dacă ar fi fost vândut ar fi valorat foarte mult. Prima coordonată, prima linie care reiese: Maria pierde timp. Erau atâtea de făcut, putea şi ea să ajute la cină, erau foarte mulţi oaspeţi, era vorba de o cină în cinstea lui Lazăr care înviase din morţi, Isus înfăptuise această minune, era mare sărbătoare, prezenţă numeroasă. Ea se opreşte pentru a parfuma picioarele lui Isus cu ulei parfumat. A pierde vremea, a se opri pierzând timp pentru a spune: „Te iubesc”! Sper că s-a întâmplat şi în vieţile voastre de cuplu ori ca îndrăgostiţi, poate chiar în timp ce eraţi foarte grăbiţi, ori în timp ce erau multe de făcut, să vă opriţi pentru a spune: „te iubesc”!

La fel e şi pentru Isus, iată ce pot face pentru Isus în timpul săptămânii. Alerg de dimineaţă până seara, muncesc foarte mult, însă uneori, o clipă, două, puţin, mă opresc, pierd timp pentru a spune: „Isuse, Te iubesc! Fă-mă să devin evanghelizator ca şi Tine! Isuse, Te iubesc! Eşti persoana cea mai importantă din viaţa mea! Isuse, Te iubesc! Pregăteşte-mi un loc în paradis! Isuse, Te iubesc!” A pierde timp pentru a recunoaşte că El este lângă tine, a pierde timp pentru a recunoaşte că El există, este acolo, lucrează cu tine, plânge cu tine, suferă cu tine, se bucură cu tine, îmbrăţişează cu tine: „Isuse, Te iubesc!” A pierde timp!

Al doilea element prin care putem exprima ceva pentru Isus, putem face ceva pentru Isus: A înfăptui gesturi cu totul gratuite, care nu ni se reîntorc. Adică pentru Isus, prezenţă puternică în viaţa mea, pentru El înfăptuiesc gesturi! Spre exemplu: a oferi întreaga zi lui Isus – „Isuse, această zi ţi-o ofer Ţie, vreau să o petrec împreună cu tine!„, e un gest care nu ni se reîntoarce, la sfârşitul zilei nu veţi găsi bani mai mulţi la salariu, ori vă veţi simţi cine ştie cum. E un gest făcut într-o zi, gest care nu ni se reîntoarce, e un gest cu totul gratuit, dar exprimă de fapt ce se află în inimă.

Isuse, îţi ofer această zi! Isuse, renunţ la această prăjitură, renunţ la acest gest, renunţ la acest mic lucru, renunţ la acest act de libertate, renunţ pentru Tine, Isuse!” O mică renunţare sau puţină răbdare în anumite situaţii insuportabile. „Îmi pare că nu voi reuşi, Isuse, pentru Tine, pentru Tine am această răbdare, pentru Tine vreau să ofer această tăcere, pentru Tine îmi vărs acest amar, pentru Tine, Isuse, înfăptuiesc acest gest!” Gesturi gratuite, a face ceva în casă, afară, în ambientele noastre, gesturi care nu vor fi văzute niciodată de nimeni. A curăţa bine chiuveta, „pentru Tine Isuse!” Ştiu că e un lucru banal, poate nu va vedea nimeni niciodată că tu ai spălat-o bine, „pentru Tine! Voi pune o floare, pentru Tine!” Adun o hârtie de pe jos, nu va şti nimeni că am luat-o, „pentru Tine!

Gesturi foarte mici, care spun că eu am o relaţie cu El, că El e în casă cu mine, aceasta este semnificaţia. Ce fac eu pentru Isus? Recunosc că El este în viaţa mea, şi nu văd doar ceea ce El face pentru mine, caut să văd şi ce fac eu pentru El. „Pentru Tine, Doamne, fac curat, pentru Tine, ca să apară mereu mai mult frumuseţea Ta şi în lucruri!” A înfăptui gesturi cu totul gratuite, o faptă de caritate, o pomană, în tăcere, făcută pentru comunitate, pentru cel sărac, un gest de amabilitate, de politeţe la magazin… „pentru Tine, Isuse!” Gândiţi-vă numai de câte ori Îl putem recunoaşte pe Isus lângă noi… „pentru tine, Isuse!

A treia posibilitate care ne este dată: A depăşi măsura într-un mod extraordinar, ce nu ar fi deloc justificabil, doar de dragul măsurii. Adică mă jertfesc mai mult decât ar fi necesar, fac mai mult decât ceea ce mi se cere, depăşesc măsura! Nu era nevoie de un vas de ulei atât de mare şi scump pentru a parfuma picioarele lui Isus, ajungea o picătură de esenţă de parfum, dar Maria a depăşit măsura, pentru a arăta iubirea sa imensă! Nu s-a uitat la cheltuieli acea femeie, nu o interesa nimic, o interesa doar să arate iubirea, a dăruit peste măsură.

Gândiţi-vă de câte ori putem depăşi măsura, mereu tot mai mult. Voi pune mai multă iubire în ceea ce fac, mereu mai mult, în lucrurile pe care le înfăptuiesc, în persoanele pe care le întâlnesc, în iniţiativele pe care le iau, cu persoanele care sunt cu mine în casă, la muncă… ceva mai mult, mai multă iubire, mai multă atenţie, mai multă tăcere, mai multă jertfă, mai mult; a depăşi măsura – Maria a depăşit măsura cu totul vărsând acel ulei parfumat pe picioarele lui Isus. Şi aici, pentru a recunoaşte că El există, depăşesc măsura…

Al patrulea mod prin care putem să trăim şi să ne împărtăşim ceea ce facem pentru Isus, sugerat tot de acest fragment evanghelic, este: a da parfum lucrurilor dintre cele mai obişnuite, a parfuma lucrurile cele mai umile. Nu a vărsat parfumul pe capul lui Isus, în gestul ei de umilinţă a vărsat parfumul pe picioarele lui Isus, a dat culoare lucrurilor cât se poate de normale, a îmbogăţit cu iubirea partea cea mai săracă, cea mai umilă. A da valoare lucrurilor dintre cele mai umile, a parfuma şi a da culoare lucrurilor celor mai simple.

Prin urmare, a pregăti chiar şi o farfurie de mâncare, a-ţi curăţa picioarele înainte de a intra în casă pentru a nu murdări, a face un gest cât de mic faţă de soţie, faţă de fiu, pentru părinţi, gesturi cât de mărunte pentru persoanele pe care le cunoaştem, pe care le iubim, pentru cei care muncesc alături de noi, atenţie la lucrurile cele mai umile. A purta sacoşa îngreunată a unei persoane care ne trece pe alături, a da un telefon în locul unei persoane grăbite, a ajuta în situaţiile cele mai umile. Aici orizontul e fără margini, în casă, în afara casei. Gândiţi-vă în afară, în parohie, în comunitate, câte slujiri umile am putea găsi. E umilinţă a lua toate responsabilităţile, eventual a accepta chiar o vorbă apăsătoare, acceptând chiar şi lipsa de recunoştinţă a altora… slujiri umile! Gândiţi-vă la casele de bătrâni, la spitale… a da valoare lucrurilor dintre cele mai umile, a parfuma lucrurile cele mai umile.

Spune în continuare fragmentul evanghelic: Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. Când începem să înmulţim gesturile pentru Isus, lucrurile ce le facem pentru Isus, viaţa capătă o altă însemnătate, o altă culoare. Apare un mod cu totul nou de a trăi acasă, în timpul zilei. E ziua surpriză a celui care trăieşte un raport, o relaţie vie cu Isus, care abia aşteaptă să-l întâlnească, să se unească cu El în Preasfânta Euharistie. Ce-a făcut Isus pentru tine…! Atenţie, pentru că în fiecare zi avem la dispoziţie mii de posibilităţi pentru a-i spune lui Isus: „Te iubesc!” Pentru a-ţi spune că Te iubesc! Să vă folosiţi din plin de aceste posibilităţi, eu v-am sugerat doar câteva. Vedeţi, adesea riscăm să trăim fără a ne da seama de aceste posibilităţi.

Deosebirea care îmi vine în minte printr-un exemplu e aceasta: Să avem un arbust de trandafiri foarte frumoşi, undeva în afara casei, un arbust foarte frumos pe care-l cultivăm, pe care-l irigăm. Desigur, sunt frumoşi, ne fac bucurie, dar gândiţi-vă cum ar fi să aveţi acel arbust bine ştiind că în fiecare seară am o persoană căreia să-i ofer un trandafir parfumat. Sunt îndrăgostit şi în fiecare seară desprind din acel arbust de trandafiri unul pe care doresc să-l duc persoanei iubite. La fel şi noi avem un arbust de lucruri disponibile în fiecare zi. Să desprindem câte un trandafir şi să-l dăruim acelei persoane pe care o cunoaştem de fapt şi după nume, lui Isus: „Pentru a-ţi spune că Te iubesc!”

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *