De ce se foloseşte apa sfinţită?

Teme: Liturgie.
.
Publicat la 26 mai 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. William Saunders
Traducere: Olimpiu Popa
Sursa: CatholicExchange, 22 mai 2014

La intrarea în biserici

La intrarea în biserici

O prietenă protestantă a venit cu mine la Liturghie duminica trecută şi a întrebat despre apa sfinţită din vasele de la intrarea în biserică, şi de ce ne facem semnul crucii cu ea când intrăm şi când ieşim din biserică. Ce răspuns i-aţi oferi?

În mod tradiţional, sunt amplasate vase cu apă sfinţită în apropiere de intrarea în biserici. Aceasta situare şi folosire corespunde de fapt practicilor evreieşti de purificare din Vechiul Testament. În Cartea Leviticului sunt prescrise diverse ritualuri de purificare care folosesc apa ca să îndepărteze „necurăţia” asociată, de exemplu, cu venirea în contact cu un cadavru, cu menstruaţia, cu naşterea unui copil sau cu lepra (cf. Levitic 12-15). De asemenea, o persoană se purifica cu apă înainte să intre în incinta Templului, înainte să aducă rugăciuni şi jertfe şi înainte să mănânce. Din acest motiv, în curtea preoţilor (zona dinaintea clădirii Templului) se afla un imens bazin din bronz plin cu apă. Aici preoţii îşi purificau mâinile şi picioarele înainte de a aduce jertfe la altarul alăturat, se spălau înainte să intre în Templul propriu zis, şi de asemenea scoteau apă pentru alte purificări prevăzute în ritualurile iudaice. Comunitatea de la Qumran, aflată lângă Marea Moartă şi responsabilă de producerea papirusurilor de la Marea Moartă, a avut de asemenea bazine de purificare nu numai de „necurăţia” exterioară, ci şi de păcate.

Noi de asemenea avem vase cu apă sfinţită pentru binecuvântare din trei motive: ca semn al pocăinţei pentru păcate, pentru protejarea de diavol şi ca amintire a propriului Botez. Căinţa pentru păcate simbolizată în spălarea cu apă este reflectată în Psalmul 50: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea Ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!… Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada! (Isopul este un mic arbust folosit pentru stropirea cu apă). Amintiţi-vă de asemenea cum Sf. Ioan Botezătorul i-a chemat pe toţi să se convertească şi a folosit un ritual al spălării cu apă ce semnifică căinţa pentru păcate şi purificarea.

Aceste acte au fost incluse în Liturghia noastră. În Ritul Penitenţial, una din opţiuni este Asperges, care include Binecuvântarea şi Stropirea cu apă sfinţită. Când preotul trece prin mijlocul credincioşilor stropindu-i cu apă sfinţită, aceştia cântă în mod obişnuit imnul Asperges Me (Stropeşte-mă), bazat pe Psalmul 50. În toate aceste acţiuni, fiecare persoană face încă o dată un act de căinţă pentru păcate.

În al doilea rând, apă sfinţită ne protejează împotriva diavolului. În rugăciunea binecuvântării apei citim: „O, Dumnezeule Atotputernic, creatorul vieţii, al trupului şi al sufletului, te rugăm să binecuvântezi această apă, pe care o folosim cu speranţa că ne vei ierta păcatele şi ne vei salva de tot răul şi de puterea celui rău. O, Doamne, în mila Ta dă-ne nouă apa cea vie, izvorul mântuirii; eliberează-ne trupul şi sufletul de orice rău şi primeşte-ne în prezenţa Ta cu inima curată”.

În cele din urmă, apa sfinţită ne aminteşte de Botezul nostru, când prin invocarea Preasfintei Treimi şi prin turnarea apei sfinţite, am fost eliberaţi de păcatul originar şi de toate păcatele, ni s-a dat harul sfinţitor, am fost încorporaţi în Biserică şi am primit titlul de fii ai lui Dumnezeu. Făcându-ne semnul crucii cu apă sfinţită, ne amintim că suntem chemaţi să ne reînnoim promisiunile de la Botez de lepădare de Satana, de toată lucrarea lui, de toate promisiunile lui deşarte, şi să ne mărturisim credinţa. Încă o dată, ne căim de păcate, pentru a putea oferi rugăciunile şi lauda noastră lui Dumnezeu cu o inimă curată şi căită. Aşa cum din Preasfânta Inimă a Domnului nostru, pe când era răstignit pe cruce, au curs apă şi sânge – simbolizând marile Sacramente ale Botezului şi Preasfintei Euharistii -, luând apă sfinţită şi făcându-ne semnul crucii ne amintim de Botezul nostru în pregătire pentru primirea Preasfintei Euharistii.

Niciodată nu trebuie să ne îndoim de puterea acestui minunat sacramentaliu. Sf. Tereza de Avila, în autobiografia ei, a scris despre puterea apei sfinţite: „Eram odată într-un oratoriu, şi [diavolul] mi-a apărut într-o formă abominabilă în stânga mea. Pentru că mi-a vorbit, m-am uitat în mod special la gura sa – care era înfricoşătoare. Părea că o flacără mare, strălucind fără umbră, ieşea din trupul lui. Mi-a spus într-un mod terifiant că mă eliberasem cu adevărat din mâinile lui, dar că mă va prinde cu ele din nou. Am fost lovită de o mare frică şi m-am rugat cât am putut de bine; a dispărut, dar s-a întors imediat. Aceasta mi s-a întâmplat de două ori. Nu ştiam ce să fac. Era acolo puţină apă sfinţită, şi am aruncat-o în acea direcţie; nu s-a mai întors deloc… Am remarcat de multe ori că de nimic nu fug diavolii mai mult – fără să se întoarcă – decât de apă sfinţită” (capitolul 31). Din mărturia unei sfinte atât de mari vedem importanţa nu doar la a ne opri pentru a ne face semnul crucii cu apă sfinţită atunci când intrăm şi când ieşim din biserică, ci şi la a păstra apă sfinţită în casele noastre.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *