Cine este Papa Ioan Paul al II-lea? (VII)

Teme: Personalităţi.
Etichete: .
Publicat la 6 mai 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Ecaterina Hanganu

Papa Ioan Paul al II-lea

Papa Ioan Paul al II-lea

Papa Ioan Paul al II-lea, „Atletul lui Dumnezeu”. Premiere şi Recorduri ale vieţii sale de slujire

Iniţial, sintagma de mai sus evoca pasiunea sa pentru sport (fotbal, schi, caiac-canoe, drumeţii), dar a fost folosită ulterior pentru caracterizarea întregului său pontificat, în cursul căruia a doborât cele mai multe recorduri [197] din istoria Bisericii. Iar mai recent, a fost numit chiar „Astronautul lui Dumnezeu”, fiindcă distanţa parcursă în cursul călătoriilor sale pastorale acoperă de trei ori distanţa de la Pământ la Lună [198]. Şi iată câteva din premierele şi recordurile pontificatului său.

Pe când avea doar puţin peste 40 de ani, Episcopul Karol Wojtyła a luat cuvântul în cadrul Conciliul Vatican II. Mai mult, el şi echipa formată de el în Polonia au redactat proiectul original al constituţiei pastorale despre Biserică în lumea modernă, Gaudium et Spes. Karol Wojtyła a contribuit de asemenea substanţial şi la cealaltă constituţie despre Biserică a Conciliului Vatican II, constituţia dogmatică privind Biserica, Lumen Gentium.

Papa Paul al VI-lea l-a numit pe Karol Wojyła în comisia care examina tema contracepţiei. Cartea Episcopului polonez „Iubire şi responsabilitate”, precum şi un discurs pe care l-a susţinut în Milano cu puţin timp înainte ca Papa Paul al VI-lea să publice enciclica Humanae Vitae, l-au influenţat pe acesta în deciziile privind controlul naşterilor. În mod evident, Humanae Vitae a fost cel mai important document Papal de la Reformă până în acel moment, şi Papa Ioan Paul al II-lea a avut o mare contribuţie în redactarea acestuia [199].

La fiecare dintre alegerile Papale din secolul XX, au existat 2 sau 3 candidaţi cu şanse mari, destul de bine cunoscuţi. Aproape întotdeauna, noul Papă era unul dintre aceşti 2 sau 3 menţionaţi în mass-media ca favoriţi, dar după Papa Paul al VI-lea au urmat doi Papi despre care nimeni nu se aştepta să fie aleşi: Papa Ioan Paul I şi Papa Ioan Paul al II-lea, iar acum, Jorge Mario Bergoglio – primul Papă iezuit din istorie, primul din emisfera sudică şi primul care şi-a ales numele de Francisc.

Pontificatul său a fost unul dintre cele mai îndelungate: a durat 26 ani, fiind întrecut numai de pontificatul Sf. Petru (aprox. 37 ani) şi al Papei Pius IX (32 ani).

A fost primul Papă ales din afara graniţelor Italiei din 1523, primul Papă slav din istorie şi primul Papă venind dintr-o ţară comunistă.

A fost cel mai tânăr cardinal ales în Scaunul Pontifical din 1846 [200].

A ales un nume dublu, contrar normelor stricte ale Vaticanului, în memoria predecesorului său, Papa Ioan Paul I.

A fost al treilea Papă într-un an cu trei papi: Paul al VI-lea, Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea. Nu au mai fost trei papi într-un singur an din 1648 [2001].

A exercitat neobosit slujirea petrină, dedicându-i întreaga energie şi iubire. În calitate de episcop al Romei, a efectuat vizite pastorale în 317 din cele 333 de parohii arondate [202].

A efectuat cele mai numeroase călătorii din istoria papalităţii: a părăsit Vaticanul pentru călătorii oficiale de peste 1,500 de ori, a efectuat 146 de vizite în Italia; a vizitat 129 de ţări şi a parcurs peste 1 milion de km, distanţă care ar corespunde înconjurului Pământului de 30 de ori pe la ecuator. Cineva [203] a calculat că în felul acesta a fost plecat în total din Cetatea de Scaun peste doi ani şi jumătate. Acesta este un fapt extrem de semnificativ dacă ne amintim că timp de aproape un secol, Papii nu au părăsit deloc Roma şi împrejurimile ei [204].

A „electrizat mulţimile”, indiferent dacă vorbea în metropole sau în insule cu o populaţie sub 100 de locuitori. Îl ascultau cu entuziasm bătrâni şi tineri, cei sănătoşi si bolnavii, persoanele consacrate şi laicii, conducătorii de state şi nevoiaşii. El a strâns cea mai mare mulţime cunoscută în istorie ca venind să asiste la un eveniment: între cinci şi şapte milioane de persoane (la ceremonia de închidere a Zilei Mondiale a Tineretului, Manila, Filipine, în ianuarie 1995).

A fost extrem de popular şi mai mult de atât, a fost iubit cu adevărat de toţi, în pofida provocării pe care o lansa de fiecare dată, cu fermitate, împotriva drogurilor şi pentru moralitatea vieţii sexuale.

Iubit deopotrivă de tineri, de adulţi şi vârstnici, Papa Ioan Paul al II-lea a fost în special „Papa tinerilor”. A creat Ziua Mondială a Tineretului, pe care a celebrat-o de nouă ori, în Europa, America de Sud, America de Nord, Asia.

A instituit Ziua Mondială a Bolnavului, arătând că suferinţa, oferirea suferinţei lui Dumnezeu şi slujirea celor suferinzi este o cale de sfinţenie prin ea însăşi.

A instituit Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace, pe care a celebrat-o de trei ori, la Assisi, strângând împreună în rugăciune lideri ai diferitelor confesiuni creştine, evrei, musulmani, budişti, animişti etc.

A instituit Întâlnirea Mondială a Familiilor[205].

A fost filosof şi teolog. Majoritatea Papilor din timpurile moderne au fost diplomaţi sau specialişti în drept canonic. De secole nu mai urcase un teolog pe Scaunul lui Petru [206].

A cerut revizuirea cărţilor liturgice.

A promulgat Catehismul Bisericii Catolice. A mai existat un singur astfel de catechism în istoria Bisericii, numit Catehismul Roman, apărut în timpul Reformei.

A promulgat (şi a reformat) Codul de Drept Canonic. Ultima oară Biserica a mai dat un astfel cod în 1917, iar înainte, în anul 1240! [207]

A scris mult, iar scrierile lui sunt captivante şi îndeamnă la studiu. A redactat documente ale magisteriului, scrisori enciclice, scrisori apostolice, exortaţii apostolice, discursuri, omilii şi cărţi, însumând peste 1 milion de pagini, echivalentul unei biblioteci cu 200 de volume a 500 de pagini fiecare.

În calitate de Doctor docent a publicat cinci cărţi în timpul pontificatului: „Trecând pragul speranţei” (octombrie 1994), „Dar şi Mister, la a cincizecea aniversare a hirotonirii mele” (noiembrie 1996), „Tripticul Roman ” (meditaţii poetice) (martie 2003), „Ridicaţi-vă, haideţi să mergem ” (mai 2004) şi „Memorie şi Identitate” (februarie 2005) [208].

Cele mai importante documente Papale emise de Ioan Paul al II-lea sunt: 14 enciclice, 15 exortaţii apostolice, 11 constituţii apostolice, 45 de scrisori apostolice [209].

A scris piese de teatru şi poezii. Piesele de teatru scrise de Karol Wojtyła sunt: David (nu se mai pastrează nici o copie); Iov; Ieremia; Prăvălia Bijutierului: meditaţie despre sacramentul căsătoriei; Fratele Dumnezeului nostru, compusă în 1944, când naziştii intenţionau să suprime cultura poloneză [210].

S-a întâlnit cu Poporul lui Dumnezeu şi cu liderii naţiunilor mai mult decât oricare dintre predecesorii săi. Peste 17.600.000 de pelerini au participat la audienţele sale generale de miercuri (în număr de peste 1160); a celebrat Liturghii şi a acordat audienţe speciale cu alte diferite ocazii (peste 8 milioane de pelerini l-au întâlnit în Anului Marelui Jubileu,2000), la care se adaugă alte milioane de persoane care l-au întâlnit în cursul vizitelor sale în Italia şi peste hotare. S-a întâlnit cu numeroase personalităţi politice şi religioase în cursul celor 38 de vizite oficiale, 738 de audienţe şi întâlniri cu şefi de state şi 246 de audienţe şi întâlniri cu primi miniştri [211].

A ţinut peste 3,500 de cuvântări în călătoriile pe care le-a întreprins.

A celebrat 147 de ceremonii de beatificare în cursul cărora a beatificat 1340 de persoane şi a canonizat 483 de persoane, mai mulţi decât toţi predecesorii săi în ultimele cinci secole.

A fost primul Papă care a intrat şi s-a rugat într-o sinagogă, într-o biserică protestantă şi într-o moschee; a fost primul Papă care a sărutat Coranul; a fost primul Papă căruia i s-a admis să meargă la Zidul Plângerii şi primul căruia i s-a permis să se roage la Ierusalim, în „camera de sus”, a Cinei celei de Taină. A fost primul Papă din epoca modernă care a vizitat oficial Egiptul, unde s-a întâlnit cu Papa copt, Shenouda III şi cu Patriarhul ortodox de Alexandria.

A fost primul Papă care s-a întâlnit cu guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, regina Elisabeta a II-a a Angliei şi care a îngenuncheat alături de Arhiepiscopul de Canterburry, Robert Runcie, rugându-se pe locul unde a fost ucis Thomas Becket.

A fost primul Papă primit la Casa Albă, unde a fost întâmpinat cu căldură de preşedintele în funcţiune al SUA, Jimmy Carter.

A fost primul Papă care a venit într-o ţară predominant ortodoxă – România, la invitaţia patriarhului Teoctist şi a guvernului, la 7-9 mai 1999.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul Papă care a cerut iertare în numele Bisericii pentru toate greşelile comise împotriva celorlalte confesiuni şi religii, etnii şi naţiuni în decursul istoriei şi a iertat în numele Bisericii catolice greşelile comise de celelalte confesiuni, religii, etnii şi naţiuni asupra catolicilor.

Papa Ioan Paul al II-lea a introdus încă cinci mistere în Rozariu („misterele de lumină”). Rozariul nu mai fusese niciodată modificat: cele 150 de „Ave Maria” sunt în legătură cu cei 150 de Psalmi. Acum însă, sunt 200 de „Ave Maria”.

Prin Anul Mântuirii, Anul Marian şi Anul Euharistiei, a promovat reînnoirea spirituală a Bisericii [212].

A mărit considerabil Colegiul Cardinalilor, creind 231 de cardinali (la care se adaugă unul in pectore) în 9 consistorii. A convocat şase întruniri generale ale Colegiului Cardinalilor [213].

A convocat 15 Adunări ale Sinodului Episcopilor – şase Adunări Generale Ordinare (în 1980, 1983, 1987, 1990, 1994 şi 2001), o Adunare Generală Extraordinară (1985) şi opt Adunări Speciale (în 1980, 1991, 1994, 1995, 1997, 1998 [2 adunări] şi în 1999) [214].

A contribuit la căderea dictaturilor în Chile, Haiti, Paraguay, Filipine.

A declanşat căderea comunismului în Europa şi a atras atenţia asupra secularismului occidental dezumanizant.

A supravieţuit celor patru tentative de asasinat; un asasinat ordonat politic (cum a fost în special cel din 13 mai 1981) nu mai avusese loc în istorie din timpul regelui Filip al IV-lea al Franţei, împotriva Papei Bonifaciu al VIII-lea, în 1303 [215].

A fost primul Pontif care a luptat activ împotriva crimei organizate din sudul Italiei.

A fost numit „omul anului 1994” de revista Time, care îşi motiva alegerea astfel: „Gândurile sale sunt mult diferite de cele ale majorităţii muritorilor, sunt mult mai mari”.

A fost nominalizat şi considerat favorit pentru Premiul Nobel pentru pace în 2003.

Este cel mai de seamă exponent al filosofiei personaliste creştine în Europa secolului XX. A fost poet, dramaturg, regizor, jurnalist, muncitor într-o carieră de piatră şi apoi într-o uzină chimică, profesor universitar cu două doctorate. Iar când Padre Pio, unul din cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai sec. XX, i-a spus că va ajunge pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei bisericeşti, Karol Wojtyła a crezut că profeţia s-a împlinit când a fost creat Cardinal. Dar Duhul Sfânt l-a ales Papă.

Dincolo însă de toate premierele şi recordurile sale (din care nu am amintit decât o parte), el rămâne preotul cu inima caldă, sfântă şi bună, care celebrează Sfânta Liturghie şi prietenul tuturor în marea familie a lumii. Este cel care de fiecare dată, sărută pământul ţării în care ajunge. Datoria noastră este „să citim semnele timpurilor”. Or, Duhul Sfânt a dat semne cât se poate de clare despre Papa Ioan Paul al II-lea. „El este important” – sublinia Richard M. Hogan [216] – „nu pentru toate aceste evenimente şi coincidenţe, luate împreună sau separate, ci pentru că a dat Bisericii şi lumii un nou mod de prezentare şi trăire a Evangheliei lui Cristos”.

„Nu este bine ca un Papă să trăiască douăzeci de ani în Scaunul Pontifical. Este anormal şi nu produce roade bune”, scria Cardinalul J. H. Newman. Papa Ioan Paul al II-lea a fost Papă mai mult de douăzeci de ani şi „dacă pontificatul său a fost ‘anormal’, a fost astfel prin măreţie, prin inventivitate şi prin roadele sale bune”, scria Domenico del Rio [217], intitulându-şi cartea despre „marele, neînvinsul, înflăcăratul Papă”, aşa cum în gândul şi în inima noastră îi spunem fiecare dintre noi Papei Ioan Paul al II-lea: „Karol cel Mare”.

Fiindcă, într-adevăr, măreţia este ceea ce îl caracterizează pe Karol Wojtyła: „măreţia şi impunătoarea siguranţă” [218] a eliberatorului de sub comunism, a pelerinului apostolic vestind Evanghelia, dar mai ales, a Fiului Omului care îşi poartă Crucea, ca să „dezvăluie cel mai grandios lucru de pe pământ: iubirea lui Dumnezeu”.

Beatificarea

La 9 mai 2005, Papa Benedict al XVI-lea a deschis procesul de beatificare pentru predecesorul său. Papa Ioan Paul al II-lea plecase în casa Tatălui ceresc abia cu o lună înainte, la 2 aprilie 2005, în preziua Duminicii Divinei Milostiviri. Datorită „unor circumstanţe excepţionale”, cum avea să afirme Cardinalul Camillo Ruini, nu a mai fost necesar să se aştepte intervalul de minimum cinci ani, considerat obligatoriu prin tradiţie înainte de iniţierea procesului de beatificare al unei persoane. Acele „circumstanţe excepţionale” se refereau la strigătele mulţimii adunate în Piaţa San Pietro la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea: „Santo Subito!” Decizia a fost anunţată la 13 mai 2005, în sărbătoarea Maicii Domnului de la Fátima şi la a XXIV-a aniversare a salvării sale miraculoase din tentativa de asasinat. Cardinalul Camillo Ruini, Vicar general al Diecezei de Roma, a deschis oficial cauza pentru beatificare la 28 iunie 2005, în Bazilica San Giovanni in Laterano.

Miracole

Prin însăşi natura lor, miracolele nu sunt uşor de afirmat. O vindecare este considerată în mod oficial ca miracol dacă se produce instantaneu, este permanentă şi nu are nici o explicaţie medicală: „este semnul pe care Dumnezeu îl face asupra celor cărora le garantează sfinţenia”, afirma Cardinalul Jose Saraiva Martins (Congregaţia Vaticanului pentru Cauzele Sfinţilor). Un număr impresionant de Arhiepiscopi, Episcopi, Monseniori şi alţi peste 80 de consultanţi (medici, personal tehnic, psihiatri şi chiar grafologi) investighează fiecare aspect al cazului presupus miracol, căutând o posibilă explicaţie seculară. Pentru beatificare este necesară existenţa certă a unui miracol, iar pentru canonizare un al doilea miracol, condiţii care însă nu sunt cerute în cazul martirilor.

Primul caz certificat ca miracol şi care a dus la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea este cel al sr. Marie Simon-Pierre, din Franţa, care a fusese diagnosticată la vârsta de 40 ani, în anul 2001 cu boala Parkinson şi care patru ani mai târziu era deja imobilizată la pat. La 2 iunie 2005, după o noapte petrecută în rugăciune de surorile congregaţiei ei, către Papa Ioan Paul al II-lea, care se născuse la cer în urmă cu numai două luni, a fost vindecată în mod miraculos. „De atunci, nu mai urmez nici un tratament. Viaţa mea s-a schimbat complet – a fost ca şi cum m-aş fi născut a doua oară”, a declarat sr. Marie Simon-Pierre în faţa Congregaţiei pentru Cauza Sfinţilor. „Ceea ce mi-a dăruit Dumnezeu prin intermediul Papei Ioan Paul al II-lea este un mare mister, pe care nu îl pot exprima în cuvinte – ceva foarte mare şi profund – dar ‘la Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă'” a declarat ea, apoi, în faţa celor peste 1 milion de pelerini veniţi la celebrarea beatificării.

Dar, aşa cum relatează Mons. Slawomir Oder, postulatorul cauzei de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost numai acest miracol: mii de cazuri au fost prezentate Congregaţiei pentru Cauza Sfinţilor, provenind din Brazilia, Columbia, Italia, Mexic, Polonia, Spania, SUA [219]. Iată câteva exemple: Jesse, un nou-născut în vârstă de 10 zile, internat la Spitalul de Pediatrie al Centrului Medical din Washington, DC, prezenta o infecţie cu herpes simplex, care la acea vârstă evoluează adeseori letal: avea 50% şanse să supravieţuiască şi numai 25% şanse să îşi păstreze o activitate cerebrală normală. În timp ce aştepta un posibil transplant hepatic, aflându-se la hemodializă, bunicul său a început să se roage Papei Ioan Paul al II-lea, care încă nu fusese beatificat. Pe neaşteptate, semnele vitale ale băiatului s-au ameliorat, nu a mai fost nevoie de hemodializă şi nici de transplant, iar copilul a putut fi luat acasă peste o lună, în perfectă stare de sănătate. „Copilul-miracol”, aşa a fost numit de personalul spitalului [220]. Alt caz este al unui şcolar din Philadelphia, numit Luke, care, în timp ce făcea sport, a suferit un accident sever la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Trei zile mai târziu, după ce un prieten şi bunica băiatului s-au rugat fostului Suveran Pontif, un consult neurologic l-a declarat vindecat (iunie 2005). Un alt caz este al unui bărbat din SUA, care a dorit să îşi păstreze anonimatul şi care, cerând mijlocirea Papei Ioan Paul al II-lea pentru ameliorarea stării de sănătate, s-a vindecat complet şi rapid de ciroză hepatică.

La a patra comemorare a morţii Papei, la 2 aprilie 2009, Cardinalul Stanisław Dziwisz a relatat reporterilor un presupus miracol care a avut loc la mormântul Papei Ioan Paul al II-lea: un băieţel în vârstă de 9 ani din Gdańsk, care suferea de cancer renal şi era complet imobilizat, le-a spus părinţilor în momentul în care a ieşit din Bazilică: „vreau să merg”şi a început să meargă, perfect normal [221].

Alte cazuri se referă la tumori care au dispărut complet, boli de inimă şi hepatice vindecate prompt, copii care s-au născut perfect normali, în pofida malformaţiilor grave diagnosticate ecografic etc. Dar harurile nu sunt numai fizice, ci şi spirituale – iar în cartea lui Saverio Gaeta se găsesc relatări despre convertiri incredibile ale unor deţinuţi, prostituate etc. „Santo subito!”, striga mulţimea imensă venită la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Oamenii, de fapt, îl considerau deja sfânt. Procesul de beatificare a fost cel mai scurt din istoria Bisericii: şase ani şi 29 de zile. Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, în sărbătoarea Divinei Milostiviri [222], de către Papa Benedict XVI. Ziua celebrării sale liturgice a fost aleasă nu ziua naşterii sale la cer, ci a investiturii sale pontificale: 22 octombrie.

Al doilea miracol, care face astfel posibilă canonizarea, este al unei femei din Costa Rica, Floribeta Mora, diagnosticată cu un anevrism cerebral şi aflată în afara oricăror posibilităţi terapeutice (localizarea anevrismului îl făcea inoperabil, iar alte posibilităţi de tratament nu există). În astfel de situaţii, moartea poate surveni instantaneu, în orice moment, prin ruperea anevrismului şi inundarea cu sânge a creierului. Ceea ce a survenit însă instantaneu a fost vindecarea completă. Pacienta fusese internată şi diagnosticată la câteva zile după beatificarea Sfântului Părinte, iar familia ei începuse să se roage fierbinte Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea. Şi miracolul s-a produs. Vindecarea pacientei a fost instantanee şi confirmată prin toate investigaţiile necesare, conform declaraţiilor medicului curant, Alejandro Vargas Roman, publicate în periodicul La Nación. Un alt caz este al primarului districtului Huila, Columbia, pe nume Marco Fidel Rojas, care a fost vindecat în mod miraculos de boala Parkinson în 2012, vindecare documentată medical.

„Putem fi siguri că iubitul nostru Papă stă acum la fereastra Tatălui nostru, ne vede şi ne binecuvântează”, spunea la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, Cardinalul Jopseph Ratzinger, prietenul si colaboratorul său de o viaţă şi care avea să devină succesorul său – cuvinte profetice, dată fiind multitudinea de haruri care aveau să fie primite prin mijlocirea lui.

Canonizarea

La 4 iulie 2013, Papa Francisc a confirmat aprobarea pentru canonizarea Fer. Ioan Paul al II-lea, ca urmare a recunoaşterii celui de al doilea miracol înfăptuit prin mijlocirea lui. Fericitul Ioan Paul al II-lea a fost canonizat împreună cu Fericitul Ioan al XXIII-lea, la 27 aprilie 2014, în Duminica Divinei Milostiviri.

Papa Ioan Paul al II-lea, Apostolul

Oamenii cu adevărat mari sunt ca şi cu munţii: se văd mai bine de la distanţă – chiar dacă uneori dorul împăienjeneşte ochii. Aflat pe tronul Sfântului Petru, slujirea sa a promovat apostolatul misionar pentru noua evanghelizare a lumii, apostolatul în favoarea celor nedreptăţiţi, umili, singuri şi uitaţi de toţi dar nu şi de Dumnezeu, apostolatul pentru viaţă din momentul conceperii şi până la sfârşitul ei natural, apostolatul familiei şi apostolatul speranţei în copii şi tineri, a susţinut apostolatul artei şi ştiinţei şi a încheiat pelerinajul pe pământ lăsând mărturie apostolatul suferinţei. De aceea i se spune „cel Mare”.

Trei sunt Papii care poartă supranumele „cel Mare”: Sfântul Leon I cel Mare (440-461), care a apărat Roma de atacul hunilor sub Attila; Sfântul Grigore I cel Mare (590-604), unul din cei 33 de doctori sfinţi ai Bisericii Catolice şi – acum – Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, căruia pietatea populara îi acordă deja acelaşi supranume. „Mare” prin durata pontificatului său, prin călătoriile sale, prin numărul de sfinţi canonizaţi, prin numărul de enciclice şi scrisori apostolice, „mare” prin intervenţiile sale în Conciliul Vatican II şi apoi prin tenacitatea cu care a urmărit aplicare sa, „mare” prin opera sa filosofică şi literară, „mare” prin talentul său dramatic – dar mai ales, „mare” prin carisma sa şi „mare” prin iubirea pe inima lui o revărsa asupra tuturor şi a fiecăruia în parte – rod al comuniunii permanente în rugăciune, cu Tatăl nostru. I s-ar mai putea spune „mare” fiindcă a determinat căderea comunismului şi apoi a ştiut să îi îndrume pe cei aflaţi în marasmul post-totalitar spre adevărata libertate, întemeiată pe Christos. Dar cu siguranţă i se poate spune „mare” pentru că a făcut primul pas într-o ţară majoritar ortodoxă şi a deschis în pragul mileniului III poarta unităţii creştinilor în Christos.

Dacă i se va spune „Karol cel Mare” sau „Ioan Paul cel Mare”- aceasta rămâne să aleagă istoria. Sau poate că i se va spune, simplu, „Apostolul Divinei Milostiviri” – fiindcă milostivirea este al doilea nume al iubirii. Iar Papa Ioan Paul al II-lea este iubirea pe care Tatăl ceresc ne-a trimis-o la răscrucea vremurilor, pentru a fi crucea credinţei noastre.

Note:

[197] http://www.youtube.com/watch?v=B3_B21dLvnE
[198] Cf. http://catholiceducation.org/articles/catholic_stories/cs0128.html
[199] Pr. Richard M. Hogan Un Papa special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[200] Cf. http://karolwojtyla2011.wordpress.com/2011/09/11/the-election-of-a-reluctant-pope-revisited/
[201] Pr. Richard M. Hogan Un Papă special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[202] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[203] http://www.youtube.com/watch?v=B3_B21dLvnE
[204] Pr. Richard M. Hogan Un Papă special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[205] A VIII-a ediţie va avea loc între 22-27 septembrie 2015 la Philadelphia; la precedenta ediţie, din 2012, de la Milano, au participat peste 350,000 de persoane, iar la Sfânta Liturghie celebrată de Papa Benedict XVI, au asistat peste 1 milion de participanţi.
[206] Pr. Richard M. Hogan Un Papă special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[207] Pr. Richard M. Hogan Un Papă special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[208] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[209] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[210] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Pope_John_Paul_II_bibliography
[211] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[212] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[213] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[214] Cf. http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/santopadre_biografie/giovanni_paolo_ii_biografia_breve_en.html
[215] Cf. Pr. Richard M. Hogan Un Papa special Cf.http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[216] Cf. http://www.profamilia.ro/cateheza.asp?teologiatrupului=c1_3
[217] Domenico del Rio Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea. Trad. Pr. Ioan Sociu. Ed. Pauline, Bucuresti, 2005, ISBN 973-8380-47-2 pag.375
[218] Domenico del Rio Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea. Trad. Pr. Ioan Sociu. Ed. Pauline, Bucuresti, 2005, ISBN 973-8380-47-2 pag.16
[219] http://www.thedailybeast.com/articles/2013/07/05/after-second-approved-miracle-pope-john-paul-ii-likely-to-become-a-saint.html
[220] Relatarea apare în cartea Il miracolo di Karol. Le testimonianze e le prove della santità di Giovanni Paolo II, (2012) de Saverio Gaeta, redactor sef al periodicului Famiglia Cristiana. Cf. http://www.huffingtonpost.com/2011/04/26/miracles-claimed-from-lat_n_854041.html#. La 28 aprilie 2014, a doua zi după sanctificare, urma să apară volumul Karol il Santo. Vita e miracoli, de Saverio Gaeta şi Oder Slavomir.
[221] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Beatification_of_Pope_John_Paul_II
[222] Solemnitatea a fost desemnata in mod oficial in calendarul romano-catolic de Papa Ioan Paul al II-lea. La 30 aprilie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea o canonizase pe Sr. Faustina Kowalska.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *