Sfântul Gheorghe, martir (+303)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Liviu Bălăşcuţi
Sursa: Actualitatea creştină, aprilie 2004

Sf. Gheorghe

Sf. Gheorghe

Sfântul Gheorghe a fost şi este unul dintre sfinţii cei mai populari şi veneraţi în toată lumea creştină. Chiar şi în hagiografia islamică ocupă un loc important, acordându-i-se onorabilul titlu de „profet”. Iconografia ni-l prezintă îmbrăcat în haine de luptător, stând pe cal şi zdrobind cu suliţa diavolul cu chip de balaur, salvând astfel fata conducătorului din Lidda. Dar această istorie, deşi există în numeroase versiuni literare medievale şi reprezentări artistice, nu are un fundament istoric şi pare să se fi născut înainte de secolul al XI-lea. E posibil să fi luat naştere în urma unei interpretări eronate a unei imagini de la Constantinopol, interpretare pe care au făcut-o cruciaţii. În această imagine, împăratul Constantin distruge diavolul sub chip de dragon şi de şarpe.

Martiriul sfântului

Puţine lucruri se pot spune cu exactitate. Cu toate acestea, din însemnările istoricilor reiese că Sfântul Gheorghe a fost un adevărat martir, care a pătimit la Lidda (actuala Lod, în Israel), înainte de domnia lui Constantin sau pe timpul persecuţiei lui Diocleţian, începută în anul 303. Împăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede de dreapta credinţă în Cristos şi să se închine la zei. În cazul refuzului, aceştia erau torturaţi şi ucişi. Dar tânărul Gheorghe, care era ofiţer al armatei romane, a dat bunurile sale săracilor şi a mărturisit deschis credinţa sa creştină în faţa curţii împăratului. A suferit torturi îngrozitoare pentru că a refuzat să aducă sacrificii zeilor. A fost supus la chinuri inimaginabile: lovit cu suliţa, bătut la tălpi, strivit cu lespezi de piatră aşezate pe piept, chinuit pe roată, aruncat în groapa cu var, silit sa poarte încălţăminte din cuie, obligat să bea otravă, bătut cu bestialitate. Toate acestea el le-a îndurat cu o răbdare extraordinară, încât mulţi s-au lăsat convertiţi datorită exemplului său. Chiar şi încreştinarea împărătesei Alexandra se datorează tot mărturiei sale. Au fost condamnaţi amândoi la moarte, prin decapitare. Împărăteasa a murit înainte de aplicarea sentinţei, în timp ce sfântul a fost martirizat. Apoi a venit un foc din cer şi i-a omorât pe preoţii păgâni şi pe guvernatorul local, iar templul lor a fost distrus.

De-a lungul timpului, a fost patronul armurierilor, soldaţilor, cavalerilor, arcaşilor şi, printr-un joc de cuvinte al numelui său grec (geo= pământ şi ergon= muncă), Sfântul Gheorghe a fost ales patron al agricultorilor. Mijlocirea sa a fost invocată de asemenea de către bolnavii de ciumă, lepră sau boli venerice.

Sfântul Gheorghe la români

Creştinismul a suprapus pe „marele mucenic Gheorghe” peste un vechi zeu al vegetaţiei, protector al cailor, vitelor cu lapte si holdelor semănate, Cavalerul Trac din Panteonul românesc. Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în Transilvania şi Banat şi Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia şi Oltenia, împarte anul păstoresc, împreuna cu Sâmedru (26 octombrie), în doua anotimpuri simetrice: vara pastorală, între Sângiorz si Sâmedru, şi iarna pastorală, între Sâmedru şi Sângiorz. Ei poartă la brâu cheile anului cu care Sângiorz închide iarna si deschide vara, la 23 aprilie, iar Sâmedru închide vara şi deschide iarna la 26 octombrie. Un sfânt înfrunzeşte codrul, celalalt îl desfrunzeşte.

În volumul Sărbători româneşti, Cosmin Manolache spune că anul se aseamănă cu o casă care are două uşi: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sfântul Gheorghe, iar pe cealaltă o deschide Sfântul Dumitru, când îi vine ziua. Sfântul Gheorghe se bucură de mare respect în conştiinţa poporului nostru: numeroşi români sunt botezaţi cu acest nume, multe biserici sunt ridicate în cinstea lui, există localităţi care îi poarta numele; al treilea braţ al Dunării, în Deltă, se cheamă Sfântul Gheorghe. Ocrotitorul căilor ferate Întâmplarea a făcut ca decretul de înfiinţare a primei administraţii a Căilor Ferate Române să apară la 23 aprilie 1880, zi în care creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, astfel încât acesta a fost ales ca protector al Căilor Ferate Române.

Posted in Personalităţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *