Înţelesul bucatelor de Paşti

Teme: Familie.
Etichete: .
Publicat la 29 aprilie 2014.
Print Friendly

Autor: Anca Mărtinaş
Sursa: Actualitatea creştină, aprilie 2004

Despre obiceiuri de Paşti

Despre obiceiuri de Paşti

Cina ebraică

Şi în zilele noastre evreii celebrează cina de Paşti (Pesach)aşa cum o făceau Părinţii lor în Egipt. Este o cină solemnă, în care fiecare dintre bucate reprezintă un simbol al unei puternice experienţe religioase, povestind despre istoria ieşirii poporului evreu din Egipt, a trecerii de la sclavie la libertate, prin intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu.

În centrul mesei de Pesach, evreii pun un platou cu matzot, adică pâini nedospite, o pulpă de miel fript, mici recipiente cu pătrunjel şi lăptucă (salată verde), un ou fiert şi o prăjitură numită charoset, făcută cu mere, scorţişoare, migdale şi vin dulce. Pe masă, în dreptul fiecărui scaun, se pun patru cupe pentru vin şi Cartea Exodului(Haggadah).

La începutul cinei toţi comesenii umplu prima cupă cu vin, o ridică şi îl binecuvântează pe Dumnezeu, apoi beau vinul sprijiniţi în cotul mâinii stângi, aşa cum făceau oamenii liberi în timpul Egiptului antic. Se trece apoi la povestirea faptelor întâmplate. Cel mai mic din familie pune o serie de întrebări despre fiecare dintre bucatele aflate pe masă: „De ce mâncăm acest miel?”, „De ce mâncăm această pâine nedospită?”, şi întreabă la fel pentru celelalte feluri de mâncare şi pentru cele patru cupe cu vin, iar cel mai în vârstă dintre comeseni îi răspunde la fiecare dintre întrebări, explicând ce simbolizează fiecare dintre bucate, în legătură cu istoria salvării din sclavie şi purtarea poporului în ţara promisă. Mezinul mai întreabă: „De ce această noapte este diferită de toate celelalte nopţi?”, iar cel mai vârstnic, deschizând Cartea Exodului, îi citeşte despre eliberarea poporului evreu din Egipt.

Masa de Paşti a creştinilor

Şi la noi, creştinii, masa de Paşti are un sens religios, fiind un prilej de comuniune pentru cei adunaţi să sărbătorească cu bucurie Învierea Domnului nostru Isus Cristos, cel care a adus lumii victoria vieţii asupra morţii şi a harului asupra păcatului. „De ce noaptea Învierii este diferită de alte nopţi?” sau „De ce duminica Paştelui este altfel decât alte duminici?” ar putea să vă întrebe copilul dumneavoastră. Răspunsul se află în Evanghelii, iar citirea la începutul mesei de Paşti a lecturii despre Învierea lui Isus ar da celor prezenţi o mai bună înţelegere a valorii banchetului pascal. De ce nu încercaţi şi dumneavoastră?

S-ar putea să mai fiţi întrebaţi sau poate că v-aţi întrebat voi înşivă, de ce mâncăm miel, ouă roşii şi de ce bem vin roşu? Nu este de ajuns să spuneţi că aşa este tradiţia sau că aşa am pomenit din bătrâni, pentru că bucatele de Paşti au o valoare simbolică legată de moartea şi Învierea lui Isus.

Evreii mănâncă miel la cina de Pesachpentru a-şi aminti de sacrificiul mielului cerut de Dumnezeu înaintea ieşirii poporului din Egipt. Cu sângele mielului sacrificat, evreii şi-au uns porţile, pentru ca la trecerea îngerului morţii, casele să le fie recunoscute, iar familiile lor să fie salvate de cea de-a zecea plagă cu care Dumnezeu a lovit Egiptul.

Creştinii mănâncă miel de Paşti pentru a-şi aminti de sacrificiul lui Cristos, de Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii, de Cel pe care Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

De ce ouă roşii?

Cât despre ouăle de Paşti, simbolistica trebuie căutată înainte de naşterea lui Cristos, în timpuri străvechi, aproape uitate de mintea omenească, oul fiind în concepţia multor culturi din antichitate, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, al sănătăţii şi al vigorii, obiceiul vopsirii lor fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Cristos. Culoarea roşie cu care le vopsesc creştinii la Paşti, reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar şi sângele, adică viaţa”, după cum scrie Ion H. Ciubotaru în lucrarea „Catolicii din Moldova: Universul culturii populare” (Editura Presa Bună, Iaşi – 2002). În concepţia populară, oul roşu de Paşti ar avea puteri miraculoase, de vindecare şi de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor. Până nu de mult, ţăranii noştri aveau obiceiul ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care puneau un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălor, cojile roşii erau păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel că pământul va da rod bun.

Colinda de Paşti

În satele catolice din Moldova se mai păstrează încă obiceiul colindatului din dimineaţa duminicii Paştelui, când copiii umblă în cete şi vestesc din casă în casă Învierea Mântuitorului, spunând de trei ori: „Cristos a Înviat”, la care gazdele răspund: „Adevărat a Înviat”. Mare este bucuria copiilor când se întorc acasă şi fac numărătoarea ouălor roşii, a colacilor, a felurilor de cozonac şi pască, a nucilor.

Legendele ouălor roşii

Multe legende au fost inspirate de ouăle roşii de Paşti, cercetările etnografice descoperind în ţinutul românesc o sumedenie de povestiri care explică tradiţia înroşirii ouălor. Una dintre aceste legende spune că, pietrele cu care a fost lovit Isus în timp ce se afla răstignit pe cruce, s-au transformat în ouă roşii. Cea mai cunoscută legendă spune însă că, Maica Domnului, venită să-şi plângă fiul răstignit pe cruce, ar fi adus cu ea şi un coş cu ouă pe care l-a pus sub cruce, acestea înroşindu-se de la sângele care picura din rănile lui Isus. Potrivit unei alte tradiţii, se povesteşte că, după răstignirea lui Isus, cei care l-au dat la moarte ar fi făcut un ospăţ de bucurie, la care unul dintre meseni ar fi spus că va crede în Învierea lui Isus atunci când va învia cocoşul pe care urmau să-l mănânce şi când ouăle fierte din farfuriile lor vor deveni roşii, lucru care s-a şi întâmplat abia ce-a terminat de rostit blasfemia.

Încondeierea ouălor

Şi, pentru că oul roşu nu este doar un simplu aliment de Paşti, ci este purtătorul unor semnificaţii profunde legate de Învierea lui Cristos şi de reînnoirea naturii, creştinii s-au ostenit să-l „încresteze” sau să-l „încondeieze”, să-l „scrie”, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumuseţe. Potrivit tradiţiei, vopsirea şi încondeierea ouălor se face în zilele de joi şi sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroşirii şi „scrierii” ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor.

Vă mai amintiţi de ouăle „văpsite” de bunicile noastre, cu fiertură din coji de ceapă, ori frunze de nuc, flori de tei şi pojarniţă? Cât erau de frumoase colorate în auriu, cât erau de prietenoase şi de plăcute la privit! Adunaţi în jurul mesei de Paşti, întrebaţi-vă, asemeni mezinului dintr-o familie de evrei, „de ce?” şi iarăşi „de ce?”, pentru că numai aşa vor ajunge la copiii copiilor voştri, înţelesurile sărbătorilor noastre, cu toate tradiţiile şi obiceiurile ce le însoţesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *