CFE: A te pierde din dragoste pentru Domnul pentru a găsi iubirea şi bucuria căutate…

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 6 aprilie 2014.
Partea 31 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly


Cateheza 31
A te pierde din dragoste pentru Domnul pentru a găsi iubirea şi bucuria căutate…
Text de bază: Lc 18,18-23

Dragi prieteni,

Bogatul întristat

Bogatul întristat

Iată-ne aici încă o dată pentru a asculta Cuvântul Său. Nu obosim ascultând Cuvântul Său. Când îl lăsăm să pătrundă în inimă, e mereu un Cuvânt care ne dăruieşte viaţă, ne duce la înviere, ne învăluie, iar uneori ne cutremură, atât e de puternic. Vrem să-l auzim încă o dată din Evanghelia lui Luca, cap. 18, vers. 18-23.

18 Odată, un om cu vază l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!” 21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinereţe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!” 23 Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat.

Am putea sintetiza aceste câteva cuvinte ale evanghelistului Luca cu acest titlu: A te pierde din dragoste pentru Domnul pentru a găsi iubirea şi bucuria căutate…

Da, cred că tocmai această lectură, extrasă din trăirea concretă a persoanelor, ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine acest cuvânt pe care Isus vrea să ni-l adreseze în această seară. Acel om de vază practic se îndrăgostise de Cuvântul lui Isus, rămăsese fascinat de acest om deosebit, l-a numit „bun”, l-a numit cu un atribut care i se dă doar lui Dumnezeu. Gândiţi-vă cât de mare l-a considerat acel om pe Isus, mare în sine, mare pentru el. Şi la acel punct a simţit nevoia unui angajament în faţa lui Isus şi Isus i-a spus: „Bine, eşti o persoană serioasă, văd că ai păstrat poruncile, un singur lucru îţi lipseşte: vinde tot ce ai şi dă săracilor… apoi vino şi urmează-mă!

Să încercăm să citim acest fapt întâmplat în sfera îndrăgostirii. Gândiţi-vă la un băiat şi la o fată care se întâlnesc, se iubesc. Ea şi el se descoperă reciproc cu o fascinaţie particulară. Mă interesează, e un om extraordinar, înţelegător, are cuvinte de încurajare, are o privire care mă atinge, are o înţelegere extraordinară, simt că împreună cu el aş fi fericită; şi astfel continuă să fie împreună, în frumuseţea împărtăşirii între ei. Dar munca, propriile interese, multele lucruri de făcut, îndatoririle ajung să ţină aceste două persoane la o anumită distanţă, până când unul dintre cei doi spune: „Dar mă iubeşti? Mă iubeşti cu adevărat? Atunci, dacă mă iubeşti, alege-mă ca pe singurul bărbat din viaţa ta, vino cu mine. Dacă mă iubeşti, alege-mă ca pe singura femeie din viaţa ta, vino cu mine!” Acesta e momentul decisiv, acesta e momentul în care bărbatul spune: „aceasta este femeia vieţii mele”; iar femeia spune: „acesta este bărbatul vieţii mele”.

La fel se întâmplă cu Isus, îi stăm aproape, ne simţim bine cu El, în fond ceea ce-mi spune face bine inimii, auzim că persoanele care trăiesc din Evanghelie în general sunt persoane bune, înţelepte, sunt de partea dreptăţii, fac fapte de caritate. Şi mie, am putea spune aşa, îmi place această lume plină de respect, de religiozitate, care caută pacea, dreptatea, iubirea aproapelui, îmi convine. Mi se pare că şi poruncile sunt ceva frumos, pentru că reprezintă respectul persoanelor, respectarea lucrurilor, a nu fura. De fapt îmi place şi rugăciunea, îmi place să merg la Liturghie pentru a regăsi o anumită interioritate, înseamnă a lua o pauză în acest vacarm enorm din lume, e un minim de răgaz. Apoi e uşor să închegi şi prietenii frumoase, senine. Te regăseşti cu cel care merge la biserică vorbind cu cineva la fel de înţelept ca tine, există şi speranţă, o educaţie pentru fii, tinerii cresc cu multă sensibilitate, e frumos acest Isus. Da, eventual uneori Biserica mă deranjează pentru anumite cuvântări, dar Isus e interesant, Cuvântul Său. Ne învârtim în jurul Lui şi devenim pe jumătate îndrăgostiţi de Isus, dar nu facem acel pas.

Nu e suficient a fi buni, a merge la biserică. Un singur lucru îţi lipseşte: „vinde tot ce ai!” Ce vrea să spună acest: „vinde tot ce ai„? „Alege-mă, decide-te, iubeşte-mă, pune-mă pe primul loc în viaţa ta, spune-mi că sunt Stăpânul inimii tale! Spune-mi că pentru mine ai fi gata să laşi totul! Spune-mi că sunt mai important decât serviciul tău, spune-mi că sunt mai important decât lucrurile tale, spune-mi că între programul TV de seara şi a sta cu Mine un sfert de oră preferi să stai cu Mine! Spune-mi că între o plimbare mai lungă şi a celebra Sfânta Liturghie cu Mine preferi să stai cu Mine! Spune-mi că dintre atâtea glasuri îţi face plăcere să asculţi glasul Meu! Spune-mi că dintre atâtea cuvinte pe care le asculţi îţi face plăcere să citeşti o pagină din ceea ce eu am scris pentru Tine! Spune-mi că sunt persoana cea mai importantă din viaţa ta! Încearcă să-mi spui odată că te-ai îndrăgostit de Mine! Încearcă să spui că ţi-ai da viaţa pentru Mine! Eşti în stare să spui? Încearcă să vezi dacă reuşeşti! Ţi-aminteşti că am spus în Evanghelie: nimeni nu are iubire mai mare ca acela care îşi dă viaţa pentru cel pe care îl iubeşte! Ai fi dispus să-ţi jertfeşti viaţa pentru Mine?

Să spunem da, eu cred în Isus! Dar de ce cred? Sunt gata să spun înaintea unui pluton de execuţie: „pentru că am o iubire prea mare, nu pot renunţa!„? „Eşti dispus să spui că nu ai renunţa pentru nimic în lume la iubirea faţă de Mine? Aceasta am cerut acelui om de vază. Un singur lucru îţi lipseşte, pentru că acesta e pasul decisiv: vinde tot ce ai, dă săracilor, şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă! Vino şi stai cu Mine! Iubeşte-mă din toată inima, din tot sufletul, din toate puterile.”

Atunci înţelegi de ce acel om a plecat întristat, după cum spune Evanghelia: „Dar el, auzind acestea, s-a întristat deoarece era foarte bogat!” Pentru că lucrurile şi tot ceea ce avea în jur erau mai importante decât El. „Doar Eu îţi pot oferi libertatea deplină şi tu ştii că din toate lucrurile tale nu-ţi iau nimic, nu-ţi iau nici măcar o clipă, nu-ţi iau nimic din ceea ce ai, doar că aş vrea să fiu mai întâi Eu şi apoi lucrurile. Mai întâi să stai cu Mine şi apoi să stai cu toţi ceilalţi, mai întâi Cuvântul Meu şi apoi toate celelalte cuvinte!” Aceasta înseamnă a lăsa totul, a vinde totul. A vinde pentru că valorează mai puţin. A vinde deoarece „comoara cea mai mare sunt Eu”!

Încearcă! Şi vei găsi în interior o libertate extraordinară şi nu numai. Vei găsi criteriul cel mai frumos şi cel mai liniştit pentru a gestiona toate lucrurile, casa, persoanele, munca, banul. Pentru că vei avea această libertate care e umplută de iubire, vei avea acea bucurie care te va învăţa cum se face să foloseşti bunurile acestei lumi trecătoare şi scurte din toate punctele de vedere. Şi dacă mă vei descoperi, vei avea şi capacitatea apoi de a vesti. Cine mă întâlneşte într-o iubire atât de puternică şi de extraordinară are curajul de a spune: „Ştii că m-am îndrăgostit de Domnul? Ştii că, de când Domnul a intrat în casa mea, noi doi ne-am schimbat? Ştii că de când am început să mă rog încep să înţeleg limbaje noi, căi noi? Ştii că de când am început să-l frecventez am înţeles cât sunt de goale şi sărace atâtea vorbării pe care ni le spunem în fiecare zi?”

Atunci, Doamne, şi eu vreau să-ţi spun în această seară: „Mi-e sete de Tine, te doresc precum deşertul apa, precum pământul uscat şi fără apă îmi doresc şi eu un strop din prezenţa Ta. Îmi doresc şi eu ca să izvorască din Tine izvoare de apă vie care să vină să irige grădina vieţii mele şi care să facă să înflorească în mine aceste frumuseţi ascunse, acei tuberculi plini de flori semănate în anotimpul primăverii mele, dar care încă nu au înflorit, pentru că nu au fost încă inundaţi de apa vie, cea care face să învie părţile cele mai frumoase şi mai intime din mine.

Şi atunci, Doamne, prin forţa Ta vreau încă să te mai întâlnesc, prin iubirea Ta vreau să te mai întâlnesc, vreau să te aud vorbind! Voi redeschide în aceste zile din nou Evanghelia pentru a te auzi vorbindu-mi. Vreau să te rog cu cuvintele Evangheliei şi să încep să vorbesc limbajul Tău, care este limbajul libertăţii, limbajul iubirii, limbajul bucuriei. Doamne, ia-mă de mână! Sunt sigur că nu-ţi voi da drumul şi sunt şi mai sigur de asemenea că Tu nu-mi vei da drumul niciodată, nu-mi vei lăsa nici o clipă mâna! Şi chiar dacă eu îi voi da drumul, când voi obosi, Tu, în loc să-mi dai drumul, mă vei lua în braţe şi mă vei conduce la Tine!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *