10 căi de contemplare a patimii lui Cristos

Teme: Spiritualitate.
Etichete: , .
Publicat la 3 aprilie 2014.
Print Friendly

Autor: pr. Ed Broom
Traducere: Gabriela Porţan
Sursa: CatholicExchange, 27 martie 2014

Patima lui Cristos

Patima lui Cristos

Nu există dragoste mai mare decât ca cineva să îşi dea viaţa pentru prietenii săi. Isus a murit pentru întreaga omenirea dar şi individual, pentru mine şi pentru tine. El ar fi murit pentru tine şi pentru mine chiar dacă am fi fost singurele persoane din univers şi din toate timpurile. Cât de mare este dragostea lui Isus pentru tine şi pentru mine!

Păcatul lui Adam şi al Evei, numit păcatul original, a fost o insultă infinită împotriva lui Dumnezeu. De aceea, unele acte de reparaţie erau necesare conform dreptăţii. Astfel, Dumnezeu, în infinita Sa înţelepciune şi dragoste, a decis să trimită pe singurul Său Fiu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos, ca mijloc de ispăşire a acestei infinite insulte împotriva majestăţii Dumnezeului cel sfânt.

Întruparea. Isus, a doua Persoană a Sfintei Treimi a devenit om; numim aceasta Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Astfel, fiind atât Dumnezeu cât şi om, oricare acţiune pe care a săvârşit-o, chiar şi cea mai mică, era suficientă pentru a repara toate păcatele umanităţii. Isus ridicând o bucată de lemn, făcând un pas, un clipit, o simplă respiraţie a Sa – oricare dintre aceste acţiuni simple era suficientă pentru a salva omenirea, în totalitatea ei, şi fiecare persoană în mod individual, chiar de un milion de ori.

De ce? Pentru că orice acţiune a Dumnezeului-om are valoare infinită! Următoarea întrebare care se naşte atunci logic este de ce a trecut El prin atâta suferinţă în viaţa Sa pe pământ, mai ales prin cumplitele şi crudele acte de tortură ale pătimirilor Sale – de la asudarea Sângelui Său Preţios în Grădina Măslinilor, până la vărsarea Sângelui său Preţios pe cruce? De ce aşa de multă suferinţă?

Sfântul Ignaţiu de Loyola ne-a indicat două motivaţii de bază! Prima: Isus a suferit acte de tortură foarte cumplite, atât fizice cât şi emoţionale, pentru a arăta întregii umanităţi gravitatea păcatului. A doua, şi cea mai importantă: pentru a ne arăta profunzimea dragostei. Rezumând, Isus a murit pe cruce pentru tine şi pentru mine, ca reparaţie pentru păcatele noastre şi pentru a ne arăta, ţie şi mie, cât de adâncă este dragostea Lui. „Nu există dragoste mai mare decât ca cineva să îşi dea viaţa pentru prieteni!” O iubire arătată prin atâta suferinţă pentru tine şi pentru mine!!

În acest material dorim să vă oferim 10 moduri de înţelegere a patimii, suferinţei şi morţii lui Isus, suferite din dragoste pentru tine şi pentru mine.

1. Evangheliile. Meditaţi în rugăciune Patimile menţionate în cele 4 Evanghelii; fiecare Evanghelie are 2 capitole rezervate patimilor lui Cristos: Matei 26-27, Marcu 14-15, Luca 22-23 şi Ioan 18-19. Mergeţi la sursa ultimă: Cuvântul lui Dumnezeu!

2. Contemplarea Crucii. Petreceţi un timp în contemplare, în linişte, în faţa unui crucifix. Contemplaţi cu dragoste capul încoronat cu spini. Apoi contemplaţi cele 5 răni sfinte, prin care sângele s-a scurs pentru veşnica voastră mântuire. Apropiaţi-vă şi sărutaţi aceste răni, exprimându-vă astfel recunoştinţa!

3. Calea Crucii. Faceţi Calea Crucii. Mergeţi încet, contemplând în rugăciune cele 14 staţiuni ale Căii Crucii. Fiţi cu Fecioara Maria, cu Ioan şi cu Magdalena, însoţindu-l pe Isus, omul durerilor, în Patimile pe care le-a suferit pentru tine şi pentru mine. Întrebaţi-l în rugăciune pe Duhul Sfânt care dintre cele 14 staţiuni v-a atins profund inima.

4. O idee de film: Patimile lui Cristos (The Passion of the Christ). Vizionaţi filmul Patimile lui Cristos. Totuşi, nu îl vizionaţi simplu ca o prezentare hollywoodiană care a câştigat un premiu Oscar. Nu!!! Mai degrabă contemplaţi filmul. Intraţi în modul contemplativ ignaţian. Fiţi prezent acolo şi pregătiţi-vă să îl însoţiţi pe Domnul Isus în trup, minte şi inimă, împreună cu Doamna Noastră a durerilor.

5. Altă idee de film: Miracolul lui Marcelino (Miracle of Marcellino). Vizionaţi acest film încântător! Urmăriţi-l pe acest băieţel, Marcelino, şi prietenia lui intimă şi tot mai mare cu Isus răstignit. Deveniţi voi un Marcelino. Contemplaţi-l pe Isus atârnat pe Cruce. Dar mergeţi mai adânc! Deveniţi prietenul iubitor al lui Isus. Vorbiţi cu Isus, împărtăşiţi-i simţămintele voastre, durerile voastre, luptele voastre interioare, temerile voastre, îndoielile, nesiguranţele voastre, anxietăţile voastre, ispitele şi chiar şi păcatele voastre. Spuneţi-i lui Isus răstignit cât de mult îl iubiţi, cât de mult doriţi să renunţaţi la păcatul vostru şi cât de mult vă doriţi să fiţi cu El în rai pentru veşnicie.

6. Mărturisirea păcatelor (Spovada). De ce să nu îngenunchem în faţa lui Isus răstignit, având cea mai profundă căinţă a inimii, exprimând durerea pentru că ne simţim responsabili pentru pătimirea Sa sfâşietoare. Apoi, terminând acest act de căinţă şi făcând o Spovadă bună – cât mai bună! Mântuitorul ne aşteaptă în acest Sacrament al Milostivirii cu braţele şi cu inima deschise pentru a ne iubi şi a ne ierta! Isus ne invită: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11,28).

7. Meditaţi asupra ultimelor 7 cuvinte pe care Isus le-a rostit pe cuce:

  • „Tată, iartă-le lor pentru că nu ştiu ce fac.”
  • „Mi-e sete!”
  • „Femeie, iată fiul tău; fiule, iată mama ta.”
  • „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit.”
  • „Amin îţi spun, astăzi vei fi cu mine în Paradis.”
  • „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul Meu.”
  • „S-a sfârşit!”

8. Sfânta Liturghie. De departe actul suprem pe pământ este Sfânta Jertfă săvârşită pe altar în timpul Sfintei Liturghii. În mod invizibil dar real, la fiecare Liturghie sunt reînnoite roadele patimilor lui Isus şi moartea pe Calvar (din prima Vinere Mare). Participaţi la Sfânta Jertfă din Sfânta Liturghie; participaţi complet, activ şi conştient. Cel mai important: primiţi Euharistia (bineînţeles, dacă sunteţi în starea de har) sub puternicul impuls al iubirii, din adâncul inimii. Nu există un alt mod de a aduce cerul pe pământ şi de a intra în patimile, moartea şi învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, decât Jertfa Supremă a Sfintei Liturghii!

9. Contemplarea Preţiosului Sânge. Isus şi-a vărsat Preţiosul Sânge pentru mântuirea omenirii şi pentru sufletul tău, ca să avem posibilitatea să fim cu El veşnic în rai. Reflectaţi cu calm, în rugăciune, la diferitele momente în care şi-a vărsat Preţiosul Său Sânge, începând cu momentul circumciziei, copil mic fiind. Apoi intraţi cu El în diversele scene ale vieţii Sale – în mod deosebit patima Sa, când şi-a vărsat Preţiosul Sângele din iubire pentru tine şi pentru mine.

  • Grădina Ghetsimani – prin porii Săi a asudat picături mari de sânge.
  • Biciuirea – a fost biciuit cu brutalitate de către ostaşii romani, sfâşiindu-i carnea şi lăsându-i Trupul o rană deschisă! A suferit aceasta pentru a ispăşi păcatele săvârşite împotriva virtuţii curăţiei.
  • Încoronarea cu spini – Capul Său Sfânt a fost penetrat de la scalp şi până la creier cu ghimpi perforatori, ascuţiţi ca un brici.
  • Umărul deschis spre Calvar – Sfântul Bernard şi alţi sfinţi au comentat despre durerea chinuitoare pe care Isus trebuie să o fi experimentat ducând crucea, aşchiile acesteia penetrându-i umărul.
  • Dezbrăcarea – ajungând pe Calvar, soldaţii i-au rupt îmbrăcămintea, prin aceasta redeschizând rănile cauzate de biciuirea Sa la stâlp; din nou a ispăşit pentru păcatele de necurăţie!
  • Crucificarea – cuiele bătute i-au penetrat Mâinile şi Picioarele Sale Sfinte. Sângele Său Preasfânt a ieşit ţâşnind. În timpul răstignirii Sale, Sângele Său Preasfânt a continuat să se scurgă, picurând pe pământ.
  • Inima deschisă – chiar şi după ce a murit a continuat să îşi dea Preţiosul Său Sânge. Soldaţii i-au străpuns coasta cu o lance, penetrându-i Preasfântă Sa Inimă, din care a curs sânge şi apă.

10. Doamna Noastră a durerilor. La fel ca în filmul lui Mel Gibson, „Patimile lui Cristos” („The Passion of the Christ”), de ce nu am încerca să trăim toate momentele diferite ale patimilor, suferinţei şi morţii Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos atât prin ochii cât şi prin Inima Imaculată şi Îndurerată a Mariei, Mama lui Dumnezeu, Mama Bisericii şi Mama noastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *