Sfântul Ciril din Ierusalim

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Liviu Bălăşcuţi
Sursa: Actualitatea creştină, martie 2005

Sf. Ciril

Sf. Ciril

Sfântul Ciril s-a născut la Ierusalim sau în împrejurimile Oraşului Sfânt, în jurul anului 315. Nu ştim mai nimic despre primii săi ani de viaţă, ştim doar că a primit o educaţie aleasă şi că a devenit un bun cunoscător al Sfintei Scripturi, din care cita de multe ori în omiliile sale. Catehezele Sfântului Ciril sunt, aproape în întregime, o îngrijită compilaţie de versete biblice. Era un om cu un temperament blând şi conciliator, însă i-a fost dat să trăiască într-o epocă de amare controverse. Referirile la viaţa angelică, din predicile sale, ne sugerează ideea că a fost monah sau că ar fi vrut să ajungă la o cunoaştere deplină a vieţii monastice; se ştie însă că a fost hirotonit preot în anul 345.

Doar 24 dintre Catehezele care l-au făcut cunoscut pretutindeni pe Sfântul Ciril au ajuns până la noi: primele 19 cateheze conţin explicaţii generale asupra doctrinei creştine, în timp ce ultimele cinci sunt o explicare a primelor trei sacramente creştine: Botezul, Sfânta Euharistie şi Mirul. Aceste predici, rostite de Sfântul Ciril în biserica Învierii din Ierusalim, unde era preot, cu scopul de a-i pregăti pe catehumeni pentru primirea Botezului, sunt extrem de valoroase, întrucât ne ajută să cunoaştem ritualurile şi învăţăturile Bisericii de la jumătatea secolului al IV-lea.

Binele păcii înaintea problemelor dogmatice

Sfântul Ciril a devenit episcop de Ierusalim către anul 350, după moartea lui Maxim, episcopul Cetăţii Sfinte. Pentru hirotonirea episcopală a Sfântului Ciril şi-a dat acordul şi Acaciu, mitropolit de Cezareea (Palestina) care, cu timpul, a devenit un convins susţinător al arianismului, doctrina care nega natura divină a lui Cristos. Întrucât refuza să mărturisească cum că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, adevăr exprimat prin termenul homoousios (de o fiinţă), Acaciu a fost destituit din demnitatea de episcop de către Sinodul din Sardica. Respingând decizia Sinodului, Acaciu a continuat să rămână pe scaunul episcopal şi, mai mult, l-a destituit din treaptă pe Ciril, alungându-l din Ierusalim. De dragul păcii, Ciril s-a supus nedreptei hotărâri a ereticului Acaciu, părăsind Oraşul Sfânt.

Condamnat pentru că a hrănit pe cei flămânzi

Pentru a clarifica motivul exilării Sfântului Ciril de către Acaciu, arhiepiscop de Cezareea, trebuie amintit că la Conciliul din Niceea (325) s-a decis şi supremaţia scaunelor episcopale. Conform „succesiunii de onoare”, supremaţia a fost acordată Ierusalimului, implicit episcopului Ciril. Acaciu, arhiepiscop de Cezareea, nu vedea cu ochi buni ca un episcop să aibă mai multă onoare decât el, care era mitropolit, de aceea a convocat la Cezareea un alt conciliu la care Ciril a refuzat să participe, motivând că prezenţa ariană este predominantă în această adunare. În contumacie, adică în absenţă, i se aduc lui Ciril trei acuze: insubordonare, vinderea bunurilor Bisericii pentru a-i hrăni pe săraci în timp de foamete, erezie. În concluzie, a fost condamnat şi deportat.

Exilat timp de 16 ani

Sfântul Ciril s-a retras la Tars unde a fost primit cu căldură de episcopul Silvan. Doi ani mai târziu (359), Conciliul din Seleucia l-a reabilitat pe episcopul Ciril, dar arhiepiscopul Acaciu a reuşit, nu după mult timp, să-l convingă pe împăratul Constanţiu să convoace un alt conciliu în care a prezentat noi acuze la adresa lui Ciril. De exemplu, una dintre învinuirile aduse episcopului de Ierusalim, cu scopul clar de a-l adula şi de a-l convinge pe împărat, a fost că Ciril a vândut un veşmânt primit de la Constantin, tatăl lui Constanţiu. Drept urmare, Ciril a fost trimis din nou în exil, dar la moartea împăratului Constanţiu, în 361, succesorul său, Iulian Apostatul, i-a rechemat pe toţi episcopii expulzaţi, Ciril reocupând astfel scaunul episcopal.

După şase ani, în 367, împăratul arian Valente a decretat expulzarea tuturor preoţilor şi episcopilor pe care Iulian îi chemase şi, pentru a treia oară, Ciril este surghiunit. Când a urcat la putere împăratul Teodosie, Ciril a fost rechemat la Ierusalim, cetate devastată de schisme, lupte între facţiuni, aproape de erezie şi teatru al nelegiuirilor. Conciliul din Antiohia, la care Sfântul Ciril a apelat pentru ajutor, l-a trimis pe Sfântul Grigore de Nissa care descrie, într-una din scrierile sale, situaţia dramatică a Oraşului Sfânt în acea perioadă. În 381, atât Sfântul Ciril cât şi Sfântul Grigore erau prezenţi la Constantinopol, la al doilea conciliu ecumenic al Bisericii. Profesiunea de credinţă nicenă este promulgată într-o formă îmbunătăţită şi Ciril acceptă termenul de homoousios (de o fiinţă cu Tatăl) şi nu homoiousios (Fiul este asemenea Tatălui) pe care episcopul de Ierusalim îl susţinuse până atunci.

Sfântul Ciril a murit în 386, în vârstă de circa 70 de ani, după un episcopat de 35 de ani, din care 16 petrecuţi în exil. Din scrierile sale, singurele care s-au păstrat sunt Catehezele, o omilie despre vindecarea de la scăldătoarea din Betsaida, o scrisoare către împăratul Constanţiu şi alte crâmpeie. A fost numit Doctor al Bisericii în 1882 de către Papa Leon al XIII-lea.

Posted in Personalităţi and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *