Pregătirea pentru căsătorie

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Cristina Şoican
Sursa: Actualitatea creştină, martie 2004

Pregătirea pentru căsătorie

Pregătirea pentru căsătorie

Pe 8 februarie, la Biroul de Presă al Sfântului Scaun, în cadrul unei Conferinţe de presă a fost prezentată Instrucţiunea Dignitas Connubii (Demnitatea căsătoriei). Aceasta se adresează Tribunalelor diecezane şi inter-diecezane în abordarea cazurilor de nulitate a căsătoriei. Documentul exprimă „dorinţa Bisericii de a contribui la un obiectiv important, obiectiv central şi pentru pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea: binele căsătoriei şi al familiei”. Arhiepiscopul Domenico Sorrentino, secretarul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor sublinia, în cadrul aceleiaşi Conferinţe de presă, faptul că numărul ridicat al cazurilor de căsătorii declarate nule indică necesitatea unei pastoraţii „preventive” a tinerilor care se pregătesc pentru căsătorie.

Familiaris consortio

Pregătirea tinerilor pentru căsătorie şi pentru viaţa de familie este necesară în zilele noastre poate mai mult ca oricând. Eşecurile numeroaselor cupluri sunt consecinţa faptului că tinerii nu au o ierarhie justă a valorilor şi nici criterii sigure de comportament şi de aceea nu ştiu cum să facă faţă dificultăţilor care apar în viaţa de căsătorie. Pentru a se putea trece cu demnitate peste momentele critice şi pentru a nu se ajunge la un eşec iremediabil al vieţii de cuplu, Scrisoarea Apostolică „Familiaris Consortio” propune o pregătire graduală şi continuă marcată de trei momente: pregătirea îndepărtată, care începe chiar din copilărie, printr-o înţeleaptă pedagogie familială; pregătirea apropiată, care înseamnă o pregătire deosebită şi serioasă la sacramente şi”pregătirea imediată, pentru celebrarea Sacramentului Căsătoriei, trebuie să aibă loc în ultimele luni şi săptămâni care preced căsătoria, pentru a da o nouă semnificaţie, un nou conţinut şi o formă nouă acelui examen prematrimonial recerut de dreptul canonic. Această pregătire, necesară în fiecare caz, se impune cu urgenţă pentru cei logodiţi, care prezintă lipsuri şi dificultăţi în ce priveşte doctrina şi viaţa creştină”.

Căsătoria – sacrament şi vocaţie

Mulţi dintre tinerii care vor să se căsătorească, atunci când se vorbeşte despre pregătirea pentru pasul pe care urmează să-l facă, abordează subiectul doar din punct de vedere material sau comercial. Încep să povestească despre rochia de mireasă şi accesorii, despre restaurante selecte şi invitaţi, despre muzică şi fotograf. Prea puţini sunt cei care se gândesc la o pregătire serioasă care să-i ajute să încheie sacramentul căsătoriei cu responsabilitate şi maturitate. Fie că lucrul acesta convine sau nu lumii de azi, căsătoria este o realitate în care este implicat şi Dumnezeu; nu este doar o realitate umană care durează numai atât cât mirii se află în faţa altarului înconjuraţi de prieteni şi familie; căsătoria nu este un ritual frumos şi emoţionant urmat de o masă festivă şi de o petrecere dansantă. Căsătoria este mult mai mult de-atât; căsătoria este un sacrament şi o vocaţie, este o stare de viaţă şi izvor de har pentru cei doi soţi. Tocmai din această cauză, şi gândindu-ne la importanţa căsătoriei, se impune o pregătire adecvată care să preceadă DA – ul spus în faţa altarului, pregătire în cadrul căreia ar trebui să fie abordate şi problemele cele mai delicate pe care le presupune sau care pot apărea în viaţa unui cuplu.

Tinerii care privesc sacramentul căsătoriei cu seriozitate, se adresează unui preot cu care discută aspecte legate de formarea lor religioasă, acesta încercând, după caz, să îmbogăţească sau să consolideze bagajul de cunoştinţe al celor doi. Pregătirea catehetică de dinaintea căsătoriei este binevenită, pentru că ea are menirea să reia şi să aprofundeze noţiunile legate de religie, noţiuni pe care cei doi şi le-au însuşit în anii anteriori, în cadrul pregătirilor premergătoare altor sacramente (Sf. Împărtăşanie, Mirul). Preotul trebuie să spună lucrurilor pe nume, să prezinte cu tărie adevărurile despre căsătorie şi despre viaţa de familie, chiar dacă prin atitudinea ar putea deranja pe cineva. Sacramentul instituit de Cristos nu trebuie tratat cu superficialitate. Căsătoria are legile ei care trebuie prezentate cu claritate: este un sacrament care se încheie doar între un bărbat şi o femeie, în urma consimţământului liber exprimat. Consimţământul exprimă dorinţa celor doi ca legătura lor să fie unică şi indisolubilă. Viaţa pe care o încep va fi una plină de speranţe şi de bucurii, dar şi de responsabilităţi şi momente dificile, de aceea trebuie să înceapă în faţa lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Sa.

Mărturia poate aduce roade

Pentru că societatea oferă adevăruri distorsionate şi soluţii facile sau surogate de fericire, pregătirea tinerilor pentru căsătorie ar trebui să atingă toate aspectele legate de viaţa de familie: scopurile căsătoriei, importanţa respectării celor două însuşiri esenţiale ale căsătoriei (unitate şi indisolubilitate), rolul iubirii în viaţa de căsătorie, sexualitatea şi castitatea conjugală, planificarea familială. Aici poate interveni nedumerirea sau neîncrederea! Poate un preot să înveţe şi să dea sfaturi legate de viaţa de familie? Responsabilitatea în munca de îngrijire a sufletelor, studiul dar şi experienţa pe care preotul o dobândeşte în timp, îi conferă acestuia autoritatea să înveţe chiar şi în materie de probleme familiale. Pe lângă informaţiile teoretice pe care preotul le pune la dispoziţia tinerilor, pentru aceştia ar fi binevenită mărturia unor cupluri deja închegate, care şi-au clădit viaţa de familie pe stâncă, chiar dacă nu au lipsit intemperiile care au făcut-o uneori să se clatine. Vorba învaţă, exemplul convinge! Aceste mărturii ar putea fi dovada faptului că se poate clădi o căsnicie frumoasă şi durabilă chiar şi în zilele noastre, când imaginea tradiţională a familiei este în concurenţă cu „căsătoriile de probă” care sunt preferate pentru că exclud obligaţiile irevocabile şi pe termen lung. Şi experienţa unor parohii în ceea ce priveşte tinerii arată că lucrul acesta – mărturiile de viaţă ale cuplurilor cu experienţă – funcţionează şi aduce roade.

Pentru a avea o căsnicie bună şi fericită, pregătirea este absolut necesară. Aşa cum orice meserie sau vocaţie cere o pregătire serioasă şi matură, la fel şi vocaţia de soţ sau soţie, şi, mai târziu, de părinţi buni şi responsabili, are nevoie de o pregătire serioasă. În felul acesta, casa clădită pe stâncă va rămâne neclintită atunci când „ploaia, puhoaiele şi vânturile” îi vor pune la încercare trăinicia.

Posted in Familie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *