Este creştinismul un basm?

Teme: Biblic.
.
Publicat la 11 martie 2014.
Print Friendly

Autor: pr. Dwight Longenecker
Traducere: Radu Capan
Sursa: Zenit, 16 ianuarie 2014

Mitul adevărat

Mitul adevărat

O acuzaţie preferată a ne-credincioşilor este că creştinismul ar fi un amestec de mituri antice, încălzit şi servit din nou. Basme cu zei întrupaţi, naşteri din virgine şi zei murind şi înviind sunt pur şi simplu re-povestite în contextul creştinismului. Este deci creştinismul pur şi simplu un păgânism repropus? Este creştinismul o poveste, un mit?

C.S. Lewis a discutat acest subiect cu prietenul său J.R.R. Tolkien. Ambii bărbaţi au fost cărturari de excepţie – Lewis ca profesor de literatura engleză, iar Tolkien ca filolog. Ambii erau iubitori de folclor vechi, de mituri şi legende. Ei au înţeles că miturile, legendele şi fanteziile operează într-un mod profund în imaginaţia umană. Pe măsură ce eroul merge în misiunea lui de a ucide balaurul, de a salva prinţesa şi de a găsi comoara, noi mergem pe drum împreună cu el. Are loc o tranzacţie în care inima şi mintea noastră sunt puse la comun cu ale eroului şi se produce o transformare spirituală şi psihologică.

Catolicul Tolkien l-a întrebat pe Lewis (care atunci era încă ateu) de ce a fost atât de atras de miturile şi legendele lumii antice, dar atunci când s-a întâlnit cu acelaşi tip de istorii în Evanghelii le-a respins. Tolkien i-a explicat că istoriile din Biblie lucrează în noi la fel ca alte mituri, cu excepţia că ele s-au întâmplat cu adevărat. În cele din urmă, Lewis a reuşit să accepte existenţa lui Dumnezeu, şi apoi credinţa creştină. Înţelegerea sa privind modul în care funcţionează relatarea creştină, „ca un mit care s-a întâmplat cu adevărat”, i-a schimbat viaţa şi i-a deschis calea pentru a deveni el însuşi unul dintre cei mai mari scriitori creştini din lume.

Prin urmare, atunci când scepticii spun că creştinismul este un mit sau o poveste, cel mai bun răspuns este cel al lui Tolkien: „Da, sunt mituri care s-au întâmplat cu adevărat”. Pentru a explica ce înseamnă aceasta, trebuie să avem în vedere modul în care sunt prezentate istorioarele creştine. De la începutul Vechiului Testament al evreilor, istorisirile din Biblie sunt întreţesute cu istoria omenirii. Scriitorii Vechiului Testament insistă că patriarhii şi profeţii au fost fiinţe umane reale, care au trăit într-un loc identificabil, într-un anumit moment al istoriei. În timp ce nu toate detaliile istorice pot fi verificate prin tehnicile moderne ale istoriei, rămâne faptul că aceste relatări nu au fost prezentate ca basme fantastice sau mituri misterioase, ci ca istorie. Faptul că marile epopei ale Vechiului Testament acţionează asupra noastră asemenea miturilor sau basmelor este fascinant, dar aceasta nu înseamnă că ele sunt toate ficţiune şi fantezie. În schimb, avem o colecţie unică şi uluitoare de literatură străveche: istorioare şi legende care lucrează în noi ca mituri, dar care sunt prezentate ca istorie.

Acelaşi lucru este valabil pentru relatările din Noul Testament. Naşterea lui Isus Cristos, istorioarele de viaţa Sa publică, moartea şi învierea Sa sunt prezentate ca evenimente istorice reale. În relatările evanghelice, marile teme ale morţii şi renaşterii, ale sacrificiului şi slujirii, ale eroismului şi luptei împotriva răului sunt toate re-spuse, dar de data aceasta într-un timp real, cu oameni reali. Istoria creştină adună toate miturile şi basmele şi nu le copiază, ci le împlineşte. La fel ca profeţiile evreieşti, ele privesc spre venirea lui Cristos, astfel că miturile păgâne, în felul lor, au servit ca indicatoare spre viitoarea întrupare a lui Dumnezeu ca om.

Un om cu simţ practic se poate foarte bine întreba ce au de-a face toate acestea cu viaţa de zi cu zi. Au de-a face cu viaţa de zi cu zi pentru că dacă marile mituri şi poveşti cu eroi s-au adeverit în istorisirile biblice, culminând în viaţa lui Cristos, atunci prin imitarea lui Cristos, credinciosul creştin se îmbarcă într-o aventură eroică. El porneşte în propria sa aventură de a ucide balaurul, de a învinge răul şi de a lupta vitejeşte pentru frumuseţe, pentru adevăr şi pentru bunătate. Urmându-l pe Cristos, poate trăi marile mituri şi poveşti în viaţa sa obişnuită.

De prea multe ori credinţa catolică a fost redusă la un set de legi, regulamente sau dogme. Legile, regulamentele şi dogmele sunt importante, dar ele sunt harta pentru aventura la care suntem chemaţi. Nu sunt aventura în sine. O nouă înţelegere a importanţei miturilor şi poveştilor îi va ajuta pe credincioşi să vadă urmarea lui Cristos într-un mod nou şi incitant. Departe de a fi poveşti vechi şi prăfuite, ale unor timpuri străvechi, aşa cum dovedeşte popularitatea lui C.S. Lewis şi a lui J.R.R. Tolkien, miturile şi istorioarele fantastice ne reamintesc că ascultând chemarea de a-l urma pe Cristos, ne îmbarcăm în fapt în cea mai mare aventură posibilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *