Cinci moduri în care catolicii îşi pot aduce o contribuţie semnificativă

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 14 martie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Randy Hain
Traducere: Radu Dunu
Sursa: IntegratedCatholicLife.org, 21 februarie 2013

Cinci sugestii

Cinci sugestii

Ne simţim uneori copleşiţi de asaltul fără încetare asupra Bisericii, asupra crezurilor şi familiilor noastre, condus de mijloacele de informare şi de culturii moderne? Ne este greu să luptăm pentru ceea ce credem? Ni se pare uneori că nu putem aduce o contribuţie semnificativă? Mulţi catolici pe care îi întâlnesc eu, se străduiesc zilnic din răsputeri să îşi trăiască credinţa şi să îi apere pe cei dragi… totul în mijlocul unui climat economic foarte dificil. Ar fi uşor să aruncăm prosopul şi să renunţăm sau să tăcem, dar aceasta nu este o opţiune pentru noi. Suntem chemaţi să facem mai mult. Suntem chemaţi să fim sfinţi: „Aşadar în Biserică, toţi, fie că aparţin ierarhiei, fie că sunt în grija ei, sunt chemaţi la sfinţenie, după spusele Apostolului: ‘Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinţirea voastră'” (Lumen Gentium, Conciliul Vatican II, 39).

O parte a provocării căreia trebuie să îi facem faţă este de a trece peste senzaţia de a fi copleşiţi. Nu ne putem apuca de toate odată, aşa că haideţi să simplificăm lucrurile şi să ne concentrăm pe ce putem face. Trebuie să lucrăm asupra noastră înşine şi să ducem o viaţă de sfinţenie personală. Cea din urmă destinaţie a noastră este cerul şi trebuie să ne trăim vieţile pământeşti astfel încât să ne ajute să ajungem acolo. Deci ce putem face?

În primul rând, nu putem să stăm pe margine şi să privim. Trebuie de asemenea să credem că o persoană poate face ceva semnificativ în această lume. Uitaţi-vă la exemplele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, al Sf. Tereza de Lisieux, al Fericitei Tereza de Calcutta, al Sf. Josemaría Escriva şi al Sf. Paul, pentru a numi doar câţiva. Faptele noastre bune, oricât de mici sau de mari, pot avea o influenţă profundă asupra celorlalţi dacă pur şi simplu avem voinţa de a face efortul.

Uneori pare că ne-am rătăcit şi am uitat sau ignorat învăţăturile Bisericii. Poate că am uitat să ne punem încrederea în Dumnezeu şi să ne bizuim pe El. „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui, îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestei întunecimi, împotriva duhurilor răutăţii în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit toate.” (Efeseni 6,10-13). Îmi place să mă gândesc la îmbrăcarea „armurii lui Dumnezeu” ca să continuăm lupta!

Cinci moduri în care catolicii îşi pot aduce o contribuţie semnificativă

Fac parte dintr-un grup de catolici care conduc firme şi care se întruneşte în fiecare lună. Când ne-am întâlnit pentru prima oară, în 2007, visam să cucerim lumea şi să facem ceva deosebit prin credinţa noastră catolică! Dar curând ne-am dat seama că aveam mult de lucrat ca să ne ordonăm propriile vieţi spirituale. Am înţeles după multă rugăciune şi reflecţie că trebuie să fim umili şi să lucrăm la capitularea şi conformarea faţă de Cristos înaintea de a ne putea aduce o contribuţie semnificativă în vieţile celorlalţi. Iată cinci moduri simple în care am învăţat să facem ceva semnificativ în vieţile noastre şi în vieţile celor din jurul nostru:

1. Să ştim ce este necesar pentru creşterea spirituală. Nu vom creşte în credinţă fără rugăciune zilnică. Trebuie să facem din timpul de rugăciune o prioritate şi să nu mai căutăm scuze. „Prima regulă în ce priveşte rugăciunea nu este cum să o faci, ci doar să o faci, nu să o perfecţionezi şi să o completezi, ci să o începi. Odată ce maşina se mişcă, este uşor să o conduci în direcţia corectă, dar este mult mai greu atunci când este stă pe loc. Iar rugăciunea stă pe loc în lumea noastră.” (dr. Peter Kreeft, din eseul Time)

2. Să ne amintim că suntem chemaţi să trăim vieţi de sfinţenie. Oricât de nepopular şi în contradicţie cu cultura noastră modernă ar putea fi, suntem chemaţi să devenim sfinţi. „Chemarea la sfinţenie este înrădăcinată în Botez şi propusă din nou în celelalte Sacramente, mai cu seamă în Euharistie. Devreme ce creştinii sunt îmbrăcaţi în Isus Cristos şi împrospătaţi de Spiritul lui, ei sunt sfinţi. Ei au deci abilitatea de a manifesta această sfinţenie şi de a da mărturie despre ea în tot ce fac. Apostolul Paul nu oboseşte niciodată de la a-i admonesta pe toţi creştinii ca să trăiască‚ ‘aşa cum se cuvine sfinţilor’ (Efeseni 5,3).” (Papa Ioan Paul al II-lea, Christifidelis Laici, Exortaţie Apostolică, 16)

3. Trăieşte ca un catolic, vorbeşte ca un catolic. Nu putem fi catolici de cafenea sau culturali. Suntem chemaţi să trăim vieţi catolice autentice, să trăim potrivit frumoasei noastre credinţă. „A-l mărturisi pe Dumnezeu înaintea oamenilor înseamnă a fi un martor viu al vieţii şi cuvintelor Lui. Vrem să ne îndeplinim sarcinile zilnice, să ducem la bun sfârşit tot ce facem, potrivit doctrinei lui Isus Cristos, şi ar trebui să fim dispuşi a ne face credinţa transparentă în familii şi în obligaţiile noastre profesionale. Să ne oprim şi să ne gândim pentru o clipă la munca noastră, la colegii noştri, la prieteniile noastre: suntem noi oare văzuţi ca nişte oameni ale căror vieţi sunt compatibile în totalitate cu credinţa noastră?” (Francis Fernandez, In Conversation with God, vol. 1)

4. Nu putem sluji pe Dumnezeu ŞI lumea. Nu le putem avea pe amândouă. Nu ai cum să duci o viaţă de sfinţenie şi să te îngrijoreze alungarea plăcerilor iluzorii şi a lucrurilor din această lume care nu contează. Nu putem sluji pe Dumnezeu şi lumea în acelaşi timp.

5. Fii lumina lui Cristos pentru ceilalţi. Unul dintre cele mai profunde moduri de a-i influenţa pe ceilalţi este să radiem de bucurie şi să îi lăsăm pe oameni să îl vadă pe Cristos lucrând în noi. Exemplul nostru personal trebuie să fie catalizatorul care să ajute la aducerea cuiva în Biserică. „Pe toate să le faceţi fără murmur şi fără socoteli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam pervers şi rătăcit în care voi străluciţi ca nişte luminători în lume, cuvântul vieţii cu tărie ţinându-l spre lauda Mea în ziua lui Cristos, că nu în zadar am alergat şi nici în zadar m-am ostenit” (Filipeni 2,14-16).

Unde sunt catolicii chemaţi să slujească

Lumea are nevoie de catolici care să îşi facă simţită prezenţa. Cum? Unde suntem noi chemaţi să slujim? Unii dintre noi sunt luptători ai rugăciunii, care se roagă în tăcere şi cu fervoare pentru Mama Biserică, pentru bolnavi, pentru sfârşitul avortului, pentru sufletele din purgatoriu şi altele. Unii dintre noi sunt chemaţi la căsătorie sau la viaţa în singurătate, iar alţii sunt chemaţi să îl slujească pe Cristos în spaţiul public. Mulţi sunt chemaţi la preoţie şi la viaţa religioasă. Unii sunt misionari care îi servesc pe cei săraci şi pe cei excluşi din lume. Oriunde suntem chemaţi, avem ocazii nenumărate în fiecare zi de a-l sluji cu vorbele şi cu faptele noastre. Să ne trăim chemarea cu bucurie şi să ştim că exemplul nostru pozitiv va avea un impact asupra comportării şi credinţei celorlalţi, care ne privesc în tăcere.

Oricât încerc să renunţ la anxietatea şi la teama mea în rugăciune, sunt îngrijorat de viitorul ţării noastre, de lume şi de Biserică. Sunt înclinat spre acţiune şi implicare, dar mă lupt uneori cu a şti cum să-mi aplic eforturile. Am ajuns să înţeleg că pot cel mai bine să îl slujesc pe Domnul şi Biserica Lui fiind devotat în practicarea credinţei mele catolice şi dând un bun exemplu. Trebuie să fiu silitor atât în viaţa mea de rugăciune, cât şi în a vorbi deschis despre ceea ce cred. Trebuie să fiu umil, iubitor şi să îmi reamintesc că toate eforturile mele sunt pentru mărirea Lui şi nu a mea.

Reflectaţi la înţelepciunea din acest citat din Francis Fernandez, unul dintre scriitorii mei preferaţi, şi minunata lui serie de cărţi De vorbă cu Dumnezeu: „Majorităţii creştinilor Dumnezeu nu le cere să îşi verse sângele în mărturisirea credinţei pe care o profesează. Dar le cere cu adevărat tuturor o statornicie eroică în proclamarea adevărului prin viaţa şi cuvintele Lui în medii care pot fi dificile şi ostile faţă de învăţăturile lui Cristos. Le cere să trăiască din plin virtuţile creştine în mijlocul lumii, indiferent de împrejurările în care viaţa i-a pus. Acest este drumul pe care majoritatea creştinilor vor trebui să îl urmeze – creştini care trebuie să trăiască eroismul în îndatoririle şi împrejurările de zi cu zi. Creştinul de astăzi are nevoie de virtutea tăriei într-un mod special. Această virtute, fiind totodată atât de atractivă omeneşte, este indispensabilă dată fiind mentalitatea materialistă a atâtor oameni astăzi; este o mentalitate care pune preţ pe confort şi are oroare de orice aduce a mortificare, renunţare sau sacrificiu. Aşadar orice act de virtute conţine în el un act de curaj, de tărie; fără el nu putem rămâne credincioşi lui Dumnezeu” (Francis Fernandez, In Conversation with God, vol. 3).

Mă confrunt şi eu, ca majoritatea oamenilor, cu provocarea de a trăi o viaţă catolică autentică în lumea de astăzi. Dar ştiu că suntem chemaţi să încercăm şi să facem un efort sincer. Mai ştiu şi că nu suntem singuri, iar Cristos stă gata să ne ajute dacă mergem la El în rugăciune cu dorinţele noastre. Cheia este să nu mai stăm pe margine, ci să trecem la fapte. Eforturile noastre ar putea fi ascultarea unui coleg de muncă singur şi deprimat, spunerea unei rugăciuni pentru un prieten care caută de lucru, sau petrecerea unui timp de calitate cu familia noastră. Poate este vremea să facem voluntariat pentru vreo parohie. Orice facem, să facem spre mărirea lui Cristos, să ne lăsăm temerile deoparte şi să îl slujim cu adevărat. Gândiţi-vă ce ar însemna dacă noi toţi ne-am luat un sincer angajament zilnic, nu contează cât de mic, de a aduce o contribuţie pozitivă semnificativă în vieţile celor din jurul nostru. Lumea s-ar transforma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *