14 motive pentru a nu mă spovedi în timpul acestui Post Mare

Teme: Spiritualitate.
Etichete: , .
Publicat la 18 martie 2014.
Print Friendly

Autor: Prelatura de Moyobamba
Traducere: pr. Damian Pătraşcu

Şi contraargumentele pentru a merge

Şi contraargumentele pentru a merge

Există vreun motiv – din cele de mai jos – de care să nu fi auzit cineva, sau la care să nu se fi gândit vreodată?

1) Cine este preotul pentru a ierta păcatele?

Numai Dumnezeu poate să le ierte. Ştim că Domnul a dat această putere apostolilor (Ioan 20,23); această argumentare, printre altele, am citit-o deja… chiar în Evanghelie: o aduceau fariseii, indignaţi, atunci când Isus ierta păcatele (cf. Matei 9,1-8).

2) Eu mă spovedesc direct lui Dumnezeu, fără intermediari

Fantastic… dar există câteva obiecţii de luat în seamă… Cum poţi să ştii că Dumnezeu acceptă părerea ta de rău şi că te iartă? Auzi vreo voce cerească care-ţi confirmă acest lucru? Cum poţi ştii că te afli în condiţia de a fi iertat? Îţi vei da seama că acest lucru nu este chiar atât de uşor… O persoană care fură dintr-o bancă şi refuză să dea înapoi banii furaţi, oricât s-ar spovedi direct lui Dumnezeu sau în faţa unui preot, dacă nu intenţionează să repare răul făcut – în acest caz să restituie banii furaţi – nu poate fi iertată… pentru că nu vrea să renunţe la păcat.

Pe de altă parte, această argumentare nu este nouă: cu aproape 1600 de ani în urmă, Sf. Augustin replica celor care spuneau acelaşi lucru: „Nimeni nu se gândeşte: eu acţionez în privat, în faţa lui Dumnezeu… Doar nu fără motiv a spus Isus: «Ceea ce veţi lega pe pământ, va fi legat şi în cer?» Bisericii i-au fost date cheile Împărăţiei cerului fără să fie nevoie? Procedând astfel, facem inutil Cuvântul lui Cristos.”

3) De ce trebuie să spun păcatele mele unui om ca şi mine?

Pentru că acel om nu este unul oarecare: are puterea specială de a ierta păcatele (prin Sacramentul Preoţiei pe care l-a primit). Este acesta motivul pentru care trebuie să mergi la el.

4) De ce trebuie să spun păcatele mele unui om care este păcătos ca şi mine?

Problema nu stă în „cantitatea” păcatelor: dacă este mai mult sau mai puţin păcătos… Nu te vei spovedi pentru că este sfânt sau neprihănit, ci pentru că îţi poate oferi dezlegarea, o putere pe care o are în virtutea Sacramentul Preoţiei, şi nu datorită bunătăţii lui. Este un noroc extraordinar – în realitate un plan al înţelepciunii divine – faptul că puterea de a ierta păcatele nu depinde de calităţile personale ale preotului, lucru care ar fi teribil, din moment ce nu s-ar ştii niciodată cine este suficient de sfânt pentru a ierta păcatele cuiva. Mai mult încă, faptul că este un om şi ca atare are păcate, uşurează spovada: tocmai pentru că şi el cunoaşte pe propria piele ce înseamnă să fii slab, poate să te înţeleagă mai bine.

5) Îmi este ruşine

Este logic, dar trebuie să depăşeşti ruşinea. Există un fapt verificat la nivel universal: cu cât este mai dificil să spui ceva, cu atât mai mare va fi pacea interioară după ce vei fi spus ceea ce aveai de spus. Şi este dificil tocmai pentru că te spovedeşti rar; spovedindu-te mai des vei vedea cum vei depăşi această ruşine. Şi să nu crezi că eşti cel mai original la capitolul păcate… Preotul a ascultat deja de mii de ori ceea ce tu îi vei spune. În acest punct al istoriei este dificil de crezut că vei putea veni cu păcate noi. Şi apoi să nu uiţi ceea ce ne-a învăţat un mare sfânt: diavolul îţi ia ruşinea pentru ca să păcătuieşti, şi îţi restituie ruşinea înmulţită atunci când vrei să îţi ceri iertare. Nu cădea în această cursă.

6) Spovedesc tot timpul aceleaşi lucruri

Nu este nici o problemă. Trebuie să mărturisim păcatele făcute, şi este destul de logic ca defectele noastre să fie totdeauna cam aceleaşi. Ar fi teribil să ne schimbăm în mod constant defecte personale; atunci când faci baie sau îţi speli hainele, nu te aştepţi să apară pete noi pe care nu le-ai avut anterior; murdăria este aproape totdeauna aceeaşi. Pentru a vrea să fim curaţi ajunge să îndepărtăm mizeria… independent de cât de originală sau de obişnuită este aceasta.

7) Spovedesc tot timpul aceleaşi păcate

Nu este adevărat: păcatele sunt diferite, chiar dacă sunt de acelaşi fel. Dacă o insult pe mama mea de zece ori, fiecare insultă este diferită; aşa cum nu este acelaşi lucru a ucide o persoană sau zece: dacă am ucis zece persoane nu este acelaşi păcat, ci sunt zece crime distincte. Păcatele precedente mi-au fost deja iertate; acum am nevoie de iertarea păcatelor „noi”, adică de cele făcute de la ultima spovadă.

8) A mă spovedi nu foloseşte la nimic, pentru că fac aceleaşi păcate pe care le-am spovedit deja

Descurajarea mă poate face să gândesc: „A mă spovedi sau nu este acelaşi lucru, nu se schimbă nimic, totul rămâne la fel”. Nu este adevărat. Faptul că unul se murdăreşte nu înseamnă că a se spăla este inutil. Cel care se spală în fiecare zi se murdăreşte la fel în fiecare zi, dar graţie faptului că se va spăla, nu va acumula murdăria şi va putea fi curat. Se întâmplă la fel şi cu spovada. Dacă există o luptă, chiar dacă se cade, faptul de a îndepărta păcatele ne face mai buni. A cere iertare ne face să fim mai buni.

9) Ştiu că voi păcătui din nou, ceea ce demonstrează că nu m-am căit

Depinde… Unicul lucru pe care Dumnezeu îl cere este să mă căiesc de păcatul comis şi ca acum, în acest moment, să fiu dispus să lupt pentru a nu îl mai face din nou. Nimeni nu cere să angajăm viitorul pe care nu îl cunoaştem. Ce se va întâmpla peste cincisprezece zile? Nu ştiu. M-i se cere să fiu sincer decis, cu adevărat, acum, să refuz păcatul. Viitorul trebuie lăsat în mâinile lui Dumnezeu.

10) Şi dacă preotul gândeşte rău despre mine?

Preotul se află acolo pentru a ierta. Dacă va gândi rău este problema lui şi va trebui să meargă să se spovedească. Tinde totdeauna să gândească bine: preţuieşte credinţa ta (ştie că te afli acolo, spunând păcatele tale nu pentru el, ci pentru că tu crezi că el îl reprezintă pe Dumnezeu), sinceritatea ta, voinţa ta de a deveni mai bun… Presupun că îţi dai seama că se aşează acolo să asculte păcatele în mod gratuit, ore întregi, numai din iubire faţă de suflete. Din acest motiv, dacă îţi acordă timp, dacă te ascultă cu atenţie, face acest lucru pentru că vrea să te ajute şi ţine la tine. Chiar dacă nu te cunoaşte, te preţuieşte destul ca să vrea să te mântuieşti şi tu.

11) Şi dacă preotul va spune cuiva păcatele mele?

Nu te preocupa pentru acest lucru. Biserica are mare grijă de acest lucru, astfel că aplică pedeapsa cea mai mare care există în Dreptul Canonic – excomunicarea – preotului care se hazardează să descopere ceva auzit în timpul spovezii. Există martiri ai secretului sacramental: preoţi care au murit numai pentru a nu descoperi conţinutul spovezii.

12) Sunt leneş

Poate fi adevărat, dar nu cred că acesta un adevărat obstacol, pentru că este uşor de depăşit. Este ca şi cum unul ar spune că nu se spală de un an pentru că îi este lene…

13) Nu am timp

Nu cred că nu ai găsit, cu adevărat, în ultimele luni zece minute pentru a te spovedi. Vrei să facem o comparaţie cu orele petrecute la televizor? Înmulţeşte orele din fiecare zi cu numărul zilelor.

14) Nu găsesc un preot să mă spovedesc

Preoţii nu sunt o specie pe cale de dispariţie, ci există foarte mulţi. Dacă totuşi vrei să te spovedeşti, în oraşul nostru sunt prezenţi foarte mulţi preoţi, atât în parohii cât şi în seminarii. Cu o mică jertfă şi puţină deplasare de acasă, vei putea să te împaci cu Domnul.

Traducere şi adaptare preluată de pe blogul SfintiSiSfinte.blogspot.ro

4 Comments

  1. Un articol praxiologic foarte frumos, scris alert si tintit, ce ar trebui sa isi gaseasca rezonanta menita, in sufletele mai putin motivate sa redobandeasca pacea si bucuria comuniunii cu Tatal.

    Cred ca impreuna cu marturisirea de Credinta, marturisirea pacatelor este celalalt taler al balantei prin care ne echilibram propria viata.

    Crezul si Confesiunea ne certifica intr-un fel, nasterea si existenta. Ambele SE ROSTESC, pentru ca in inspirul ce le urmeaza sa se regaseasca Duhul Sfant!

  2. Interesant articolul dar in acelasi timp intrigant… eu nu ma spovedesc pentru ca in ziua de azi religia a devenit o afacere iar preotii, cei despre care spui ca au „o putere în virtutea Sacramentul Preoţiei” sunt cei care iau bani de la credinciosi pentru propriile case si masini. Au ramas foarte putini cei care sunt preoti in adevaratul sens al cuvantului. Religia, fie ca vrem sa acceptam sau nu, este cel mai mare instrument de manipulare al populatiei. Este cercetat si demonstrat in studii de specialitate faptul ca oamenii credinciosi au cel mai scazut nivel de IQ.

  3. Din comentariu Dvs reies câteva lucruri:
    1) Cunoaşteţi preoţii indirect, din presa de scandal, din guri clevetitoare sau alte surse asemenea.
    2) Aceasta vă descalifică să vorbiţi despre ei, indiferent de confesiune. Chiar şi dacă experienţa Dvs, particulară, a fost negativă, nu vă dă dreptul la generalizări.
    3) Sau deţineţi nişte instrumente miraculoase de detectare a „preoţilor în adevăratul sens al cuvântului” sau sunteţi o dezinformatoare grosolană.
    4) Despre IQ şi studii… mă îndoiesc. Dacă există, ţine din nou de surse. Arătaţi-mi un studiu ştiinţific, nu din reviste de scandal, şi îl voi consuma oricâte pagini ar avea.

  4. O spovada buna este apreciata mai ales de o persoana care se afla aproape de moarte (de batranete sau boala). Cine stie clar ca in curand va muri, iar Dumnezeu i-a oferit in ultima clipa inca o data posibilitatea sa se spovedeasca, dupa acea marturisire este cuprins de o foarte mare liniste sufleteasca si fericire. De ce? Pentru ca intr-adevar, toti suntem pacatosi, dar un pacatos dupa spovada este un pacatos IERTAT de catre Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *