Maternitate şi paternitate responsabilă

Teme: Bioetică, Familie.
Etichete: .
Publicat la 24 februarie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Ana-Maria Miklos
Sursa: Actualitatea creştină, februarie 2006

Pentru părinţi responsabili

Pentru părinţi responsabili

Cunosc nenumărate familii catolice practicante cărora li se pare firesc să folosească pilula şi alte mijloace contraceptive, fără a înţelege de ce nu e bine. Şi fără să cunoască avantajele mijloacelor naturale de controlare a concepţiei. Până acum, în mai multe rânduri, în revista „Actualitatea creştină” s-au prezentat metodele naturale, cred că trebuie sprijinită această preocupare, cu mai mult interes din partea familiilor. Celelalte metode – metodele contraceptive – nu sunt recomandabile nu numai din punct de vedere moral, ci şi al sănătăţii. Acesta din urmă este un argument în plus pentru cei care nu îmbrăţişează rigoarea morală, precum şi pentru cei ce suferă de comoditate (mijloacele naturale fiind mai greu de învăţat şi în viziunea multora, mai nesigure).

Maternitate şi paternitate responsabilă

Cuvintele maternitate şi paternitate conţin intrinsec încărcătura unei mari responsabilităţi. Sintagma „Paternitate responsabilă” este necesară totuşi, deoarece începând cu anii ’60 atât maternitatea cât şi paternitatea au devenit din ce în ce mai „iresponsabile”. Revoluţia adusă de inventarea pilulei contraceptive de către dr. G. Pinkas a fost primul pas pe acest drum, iar printre ultimii paşi la care asistăm chiar în zilele noastre putem aminti legalizarea în tot mai multe ţări a „căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex, cu acordarea dreptului, acestor aşa-zise „familii”, să înfieze copii.

O ştim cu toţii: familia este în criză, familia este atacată… Totuşi familia poate şi trebuie să se apere. Familiile creştine de azi îi pot mulţumi lui Dumnezeu pentru pontificatul atât de rodnic al Papei Ioan Paul al II-lea. Acesta, înţelegând importanţa Familiei – Cale a Bisericii, a fixat cu claritate reperele după care trebuie să se ghideze orice familie creştină pentru a deveni ceea ce trebuie să fie: centrul şi inima civilizaţiei iubirii.

Sunt foarte mulţi, chiar şi din sânul Bisericii, cei care contestă concepţia Papei Ioan Paul al II-lea privitor la familie şi la conceptul de maternitate şi paternitate responsabilă. Aceşti asa-zişi catolici, aparţinând unor organizaţii puternice gen „Planned parenthood”, sau „Catholics for free choice”, sau aparţinând unei categorii de gânditori care-şi zic „teologi catolici”, încearcă prin toate mijloacele să prezinte ca depăşite, irealizabile, absurde, învăţăturile Bisericii privitor la contracepţie, la respectul faţă de viaţa umană, la demnitatea procreaţiei etc.

Învăţăturile Bisericii privitor la maternitatea şi paternitatea responsabilă

Trebuie să fie înţelese, respectate şi explicate cât mai multor familii. „Familiile însele se fac apostoli şi călăuze ale altor familii. Acesta este fără îndoială, printre atâtea forme de apostolat, una din cele care apar azi deosebit de oportune” (Humanae Vitae). Din nefericire, cu prea mare uşurinţă, familiile recurg la mijloacele contraceptive.

Statisticile ne informează că la nivel mondial numai 4 % dintre familiile catolice practică metodele naturale, 24 % dintre cupluri nu folosesc nici o metodă fie din cauza sterilităţii, fie pentru că doresc un copil, iar restul de 72 % recurg la o metodă de contracepţie (pilulă, sterilet etc.). Acest lucru este posibil, pe de o parte datorită dezinformării practicate în mod agresiv de cei care au de câştigat din comerţul respectiv şi pe de altă parte din cauza lipsei de informare corectă asupra imoralităţii şi pericolelor grave asupra sănătăţii fizice şi psihice a femeilor care recurg la metodele contraceptive. Nu vom trata aici aspectele morale ale contracepţiei. Sunt prezentate în documentele magisteriului Bisericii, cel mai sintetic şi clar în enciclica Humanae Vitae a Papei Paul al VI-lea. Ne vom referi doar la modul de funcţionare şi la efectele lor secundare.

Este interesant de amintit că eminenţele cenuşii care au cerut şi finanţat în anii ’50 producerea pilulei contraceptive, Margaret Sangerrel şi Caterine MacCornick, erau două persoane în vârstă, nemăritate şi având o declarată aversiune faţă de preoţii catolici, care – spuneau ele -, doresc, prin interzicerea contracepţiei, oprimarea femeilor. Din lotul de 50 de femei din Puerto Rico pe care s-a experimentat prima dată pilula contraceptivă, 3 dintre ele au murit, iar celelalte au acuzat efecte secundare intolerabile, ajungând până la a da în judecată firma producătoare pentru că nu le-a atras atenţia asupra efectelor acestei „bombe hormonale”.

Ca urmare a acestor scandaluri, doza de hormoni a fost modificată, astfel că, dacă la început ovulaţia era complet absentă, pilulele moderne au o doză mai scăzută de hormoni, efectele secundare nu mai sunt atât de vizibile, însă ovulaţia se produce mult mai des. În general pilula, „păcăleşte” organismul femeii făcându-l să se comporte ca şi cum femeia ar fi permanent însărcinată. Face sistemul reproductiv al femeii să nu mai funcţioneze normal, ovarele fiind stimulate să menţină o producţie crescută de progesteron/estrogen. Efectul este dispariţia sau reducerea drastică a ovulaţiei. Pilula nu evită în toate cazurile fertilizarea, însă face ca ovulul fertilizat să nu se poată fixa în uter. Să fie din cauza stilului de viaţă din ce în ce mai grăbit şi deci nereflexiv, ori din cauza unor interese economice, sau din alte motive că aceia care au, prin jurământ, misiunea de a veghea la sănătatea semenilor, nu au făcut public riscul imens al contraceptivelor?

Făcându-se glasul celor „fără glas”, Biserica a dezvăluit adevărul. Printre luările de poziţie ferme se numără şi aceea a Conferinţei naţionale a episcopilor catolici din SUA, afirmând că fabricanţii şi comercianţii de contraceptive induc în eroare cumpărătorii.

Mai întâi, efectul nu este unul simplu contraceptiv, ci unul avortiv: „Femeile sunt făcute să creadă că folosesc simple contraceptive, însă, în general, modul de acţiune al acestora este de a bloca nidarea şi dezvoltarea embrionului, conducând la moartea acestuia”. Astfel, milioanele de femei din lume care folosesc pilula contraceptivă au, în medie, 1-2 avorturi anual prin efectul avortiv al pilulei (avorturi despre care nici măcar nu sunt conştiente). Apoi, efectele secundare ale pilulei asupra sănătăţii femeii: aceste efecte pot fi „uşoare”, ca obezitatea, creşterea apetitului, oprirea ciclului menstrual, sau chiar severe – accidente vasculare cerebrale, hipertensiune arterială, distrofii mamare şi risc crescut de cancer. Acest atentat sever la sănătatea femeii, la viaţa copilului şi la morala creştină este găsit ca soluţie viabilă pentru reducerea numărului copiilor de către milioane de familii creştine!

Dacă metodele de contracepţie eşuează şi femeia rămâne însărcinată, opţiunea este, din nefericire, avortul – considerat ca metodă contraceptivă de urgenţă. Alte metode de contracepţie des folosite sunt pilula RU-486 şi steriletul. Numite în mod eronat contraceptive (care evită conceperea), ele sunt, de fapt, avortive, fie ucigând chimic embrionul, fie nepermiţându-i să se nideze. Editura „Presa Bună”, din Iaşi, a editat o broşură, „Planificarea Familială”, autori pr. Claudiu Dumea şi un colectiv de medici catolici din Iaşi, prezentând succint: învăţătura Bisericii cu privire la reglementarea naşterilor, toate metodele de contracepţie şi efectele lor secundare, metodele naturale şi diferenţa fundamentală între acestea şi metodele contraceptive.

Trebuie cunoscute metodele naturale de reglementare a naşterilor atât practic cât şi doctrinar

Adesea, acestea sunt considerate un alt tip de metode contraceptive. Familiile creştine trebuie să cunoască motivele pentru care Biserica aprobă ca morală recurgerea la perioadele infertile şi situaţiile în care este admisă folosirea Metodelor Naturale („Dacă există, pentru a rări naşterile, motive serioase datorate fie condiţiilor fizice sau psihologice ale soţilor, fie împrejurărilor exterioare, Biserica ne învaţă că este permis soţilor a se folosi de căsătorie numai în perioadele infertile (enciclica Humanae Vitae, p.14). Un cadru organizat şi competent, format din îndrumători spirituali, psihologi, medici, familii cu experienţă, poate susţine în mod real familiile aflate în dificultate şi tinerele familii în devenire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *