În Suedia un pastor luteran îmbrăţişează catolicismul

Teme: Ecumenism.
.
Publicat la 6 februarie 2014.
Print Friendly

Autor: redacţia UCCRonline.it
Traducere: pr. Daniel Fecheta, OFMConv
Sursa: uccronline.it, 31 ianuarie 2014

Lars Ekblad

Lars Ekblad

Cazul lui Lars Ekblad, pastorul luteran suedez convertit la catolicism, este emblematic pentru o problemă ce priveşte întreaga Europă luterană şi protestantă. Într-adevăr, îndepărtarea progresivă de Tradiţia Apostolică, începută cu Luther, continuată în diferite ramuri protestante şi foarte avansată astăzi, a creat pustiul credinţei în multe regiuni din nordul Europei: despărţirea de Biserica Catolică, de fapt, pare ca astăzi să realizeze mai mult decât oricând versetul lui Ioan 15, 6: „Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă”. De fapt, Bisericile din nordul Europei sunt deja foarte mult secularizate şi, dincolo de acest verset, amintesc într-un mod impresionant de viziunea evocată de Sfânta Ecaterina Emmerick, atunci când descrie „Biserica ciudată” unde totul era posibil… (Emmerick, Noja, „Visioni” ed. Cantagalli 1995).

Problema Bisericilor luterane şi protestante este constituită din faptul că a întrerupt în secolul al XVI-lea succesiunea apostolică: în Germania se începea „consacrarea” de Episcopi din partea „pastorilor” ce nu erau consacraţi de Roma, în Anglia a fost regina Elisabeta cea care „consacra” Episcopi, întrerupând astfel darul „impunerii mâinilor”, conferit de Isus apostolilor şi niciodată întrerupt – nici chiar în Bisericile Ortodoxe – chiar dacă este adevărat că mulţi „pastori” protestanţi şi anglicani, încă şi astăzi, aleg să fie consacraţi de Patriarhi ortodocşi pentru a avea o investitură validă. Povestea lui Lars Ekblad este cu adevărat emblematică pentru atâţia creştini ne-catolici care îl caută pe Dumnezeu.

Situl „Religion en Libertad” informează: după ce şi-a exercitat cca. 40 de ani ministerul ca pastor în Biserica (luterană) din Suedia, acum prelatul Lars Ekblad nu are dubii: „… mă gândesc că oricine ascultă vocea Domnului şi este dispus să o urmeze până la sfârşit, nu poate decât să se facă catolic…„. E ceea ce el este pregătit să facă.

Vara trecută Lars Ekblad s-a gândit îndelung la acest pas şi în septembrie i-a făcut cunoscut acest lucru Episcopului luteran Erik Nordin, din Dieceza de Strängnäs. La sfârşitul lunii septembrie a predicat pentru ultima dată în ceea ce a fost parohia sa luterana începând cu 1977: „turma” sa pentru 36 de ani la Tysslinge (la 200 Km de Stockholm), aproape de un frumos lac apreciat de ornitologi, şi acum aşteaptă. „Crucea lui Cristos este obiectivul final pentru orice om care se află în căutarea lui Dumnezeu. Episcopul catolic de Stockholm (singurul din Suedia) a fost informat de decizia mea şi mi-a dat acceptul”, a explicat el. „Pe parcursul vieţii mele am vorbit cu mulţi preoţi catolici, fie în Suedia, fie în afară. Niciunul nu mi-a spus: trebuie să vii la noi; ceea ce îmi spuneau era: …ascultă-ţi propria conştiinţă şi urmeaz-o. Niciunul nu a încercat să mă convertească. Într-o zi unul mi-a spus: Nu îţi putem da nimic, doar Crucea lui Cristos: acesta este scopul final pentru toţi. Sună a provocare, nu vi se pare?”

Egblad nu ne oferă multe explicaţii teologice asupra raţiunilor convertirii sale, dar este vorba de un proces al unei vieţi întregi, care răspunde dorinţei lui Cristos, fie de a-i vedea pe toţi creştinii uniţi, fie de a păstra succesiunea apostolică. „Eu cunosc mulţi miniştri ai Bisericii din Suedia care s-au făcut catolici şi alţii care vor urma să se facă”, a mărturisit el. „Fiecare are propriul său drum. Secularizarea este o provocare în toată societatea occidentală şi cel mai bun răspuns pe care îl pot da Bisericile este acela de a se uni, pentru ca lumea să creadă în Cristos ca Salvator al celor păcătoşi”. Mulţi ani de doctrină progresistă ¬şi „preoţia” pentru femei nu au atras pe suedezi la Bisericile luterane. Dimpotrivă, dacă în 1972 circa 95% din populaţie era botezată în Biserica din Suedia, în 2012 acest procent este de abia 67,5%. Dincolo de creşterea populaţiei, Biserica luterană din Suedia s-a oprit la 7,7 milioane, dintre care botezaţi sunt 6,6 milioane. Biserica luterană din Suedia nu evanghelizează, nu condamnă avortul, sfinţeşte femei ca preotese pentru că aşa a impus parlamentul din Suedia în 1960, face celebrări gay din 2007. „Episcopul” luteran de Stockholm este o lesbiană militantă şi o activistă declarată, „căsătorită” cu o altă „femeie pastor”. „Este un semn că această Biserică, ca şi alte Biserici ne-catolice şi ne-ortodoxe, sunt deja departe de Tradiţia Apostolică”, ni se spune.

Ekblad va face parte din lumea catolică suedeză: un singur Episcop, 43 de parohii, 140.000 de credincioşi, mare parte constituită din imigranţi şi din fii de imigranţi (polonezi şi spanioli, în special). Ekblad a lăsat „stabilimentul” mai comod pentru a se uni cu o minoritate profetică. Nici o aşteptare nu e prea lungă pentru fericire.

[UCCR=Union Cristiani Cattolici Razionali]

4 Comments

  1. „Biserica luterană din Suedia nu evanghelizează, nu condamnă avortul, sfinţeşte femei ca preotese pentru că aşa a impus parlamentul din Suedia în 1960, face celebrări gay din 2007. “Episcopul” luteran de Stockholm este o lesbiană militantă şi o activistă declarată, “căsătorită” cu o altă “femeie pastor”.
    Dvs nu o puteti spune, dar o spunem noi, cititorii: aceia nu este Biserica lui Cristos!
    In alta ordine de idei, rog precizari despre pastorii protestanti care cauta consacrare de la prelati ortodocsi. Aud prima data de asa ceva, suna bizar, pt ca ritul hirotoniei intru preotie nu e valid decat administrat crestinilor 1. botezati dupa randuiala Bisericii Ortodoxe 2. care au primit mirungerea 3. care sunt in ascultare canonica fata de Episcopul ortodox. Si daca acel candidat la hirotonie nu indeplineste conditia, hirotonia lui nu e valida. Iar daca episcopul consacra pt preotie un heterodox, dupa canoane isi pierde episcopia.
    Acum nu contest ca orice nebunie este posibila, dar asta nu inseamna ca este si valida canonic.

  2. Biserica lui Cristos e cea cladita pe Sf. Petru, si pe urmasii sai. Biserica Catolica nu s-a despartit de nimeni, dimpotriva.

  3. Pingback: În Suedia un pastor luteran îmbrăţişează catolicismul | misucroitor

  4. Am vizitat Suedia cu mulți ani în urmă și recunosc c-am fost foarte plăcut impresionat de nivelul de civilizație de acolo, care este foarte ridicat. Într-adevăr, oamenii sunt foarte educați și foarte politicoși, iar curățenia este la loc de cinste peste tot. Din acest motiv, multă vreme am avut un adevărat cult față de țările nordice în general, și față de Suedia în special, considerându-le ca pe un nou tărâm al făgăduinței și ca pe niște țări ideale, în care oricine și-ar dori să trăiască. Dar marea lor problemă este că totul se reduce la confortul material. De curând am aflat că, în ciuda indiscutabilei bunăstări materiale la care a ajuns, Suedia are cea mai ridicată rată a sinuciderilor din Europa. Este o dovadă clară a faptului că dacă faci din confortul material un scop în sine, ai toate șansele să te afunzi într-o rutină care te duce curând la disperare. Asta se întâmplă în toate țările dezvoltate din punct de vedere socio-economic, unde oamenii care au tot ce le trebuie din punct de vedere material nu-și mai înțeleg sensul vieții, pentru că le lipsește esențialul: o relație sinceră cu Dumnezeu. Iar bisericile din țările nordice, după ce au îmbrățișat doctrina lui Martin Luther, s-au îndepărtat tot mai mult de învățăturile lui Iisus Cristos, tocmai din dorința de a fi pe placul unei populații tot mai seduse de așa-zisa corectitudine politică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *