Deţinutul şi pizza

Teme: Morală.
Etichete: .
Publicat la 4 februarie 2014.
Print Friendly

Autor: Kathy Schiffer
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: Aleteia.org, 3 februarie 2014

Pizza pentru săraci

Pizza pentru săraci

În luna mai 2007, oamenii fără adăpost din Nashville, Tennessee şi de pretutindeni din America s-au desfătat cu pizza vegetariană, datorită unui deţinut condamnat la moarte, pe nume Philip Workman. El însuşi om fără adăpost şi dependent de cocaină, Workman fusese condamnat în 1982 pentru uciderea unui ofiţer de poliţie din Memphis, în cursul unui jaf la un restaurant.

În anii următori, Workman – acum vindecat de dependenţa de drog – l-a descoperit pe Cristos. Rev. Jane Fisler Hoffman, de la Biserica Unită a lui Cristos, soţie a unui fost ofiţer de poliţie, care l-a vizitat pe Workman în închisoare, a declarat următoarele: „Spunea că nu a fost interesat de creştinism până când nu s-a visat căzând într-o groapă adâncă. Deodată, a văzut o coardă coborând până la el. Cu siguranţă, şi-a spus atunci, ca toate lucrurile din viaţa lui, şi această frânghie se va da deoparte şi nu va reuşi să o prindă. Dar oricum, merita să încerce. Coarda aceea însă nu s-a ferit de el şi aşa a reuşit să urce înapoi până când a ajuns pe pardoseala celulei din închisoare. A simţit atunci că Dumnezeu era cel care coborâse la el ca să îl tragă afară din disperarea în care se afundase. Din acea clipă a început să citească, să se roage şi să studieze Biblia.”

În acelaşi timp, cazul instrumentat împotriva lui Workman a început să se desluşească: cinci dintre juraţi de la proces au semnat sub jurământ că renunţă la verdictul iniţial, citând probele medicale şi balistice care nu fuseseră prezentate în tribunal la procesul iniţial şi care arătau că ofiţerul fusese împuşcat accidental de un alt poliţist care se afla acolo. În plus, unul dintre martorii acuzării, Harold Davis, şi-a retractat depoziţia iniţială – admiţând că depusese o mărturie falsă ca să încaseze recompensa şi să-şi poată procura în felul acesta droguri. În anul 2000, atât fostul procuror care instrumentase cazul cât şi fiica ofiţerului ucis au cerut guvernatorului să îi acorde clemenţă lui Workman.

În ciuda tuturor acestor noi informaţii, condamnarea şi sentinţa au rămas neschimbate; la ora 2 a.m., miercuri, 7 mai 2007, Workman a fost executat prin injecţie letală. În ultima sa zi a vieţii sale, i s-a permis să-şi aleagă ultima masă; şi, în loc să ceară o masă somptuoasă pentru el însuşi, Workman a solicitat ca tuturor persoanelor fără adăpost care se aflau în prejma închisorii respective să le fie dată câte o pizza vegetariană. Oficialităţile închisorii au refuzat, sub motiv că operele de caritate nu se înscriu în regulament.

Când, mai târziu, în cursul aceleiaşi dimineţi, s-a comunicat vestea executării lui Workman, cetăţenii au aflat şi despre generozitatea acestuia în ultimele sale ore de viaţă. La început doar câţiva, apoi tot mai mulţi locuitori din zonă au început să comande pizza care să fie livrată celor fără adăpost. O femeie a adunat 1.200 de dolari pentru 150 de pizza, care să fie livrate la Misiunea Salvării din Nashville. Preşedintele organizaţiei „Oamenii pentru tratamentul etic al animalelor” a citit ştirea şi a trimis încă 15 pizza vegetariene la Misiunea Salvării. Un post de radio din Minneapolis a comandat 17 pizza pentru Centrul „Oaza”, un adăpost din Nashville care ajută peste 260 de adolescenţi aflaţi în criză. Pe măsură ce se lăsa noaptea, alte şi alte pizza erau livrate la centru. Iar când ştirea a ajuns în reţeaua naţională, toate adăposturile din America au primit pizza vegetariene – un omagiu adus acelui om care purta pe şapca lui de baseball, cusute de mână, cuvintele: „Ce ar face Isus?”

Viaţa lui Phillip Workman s-a sfârşit, dar povestea lui continuă. La fel continuă şi disputele asupra pedepsei capitale în SUA. Nu mai departe de săptămâna trecută, un alt caz privind pedeapsa capitală a atras atenţia, când Departamentul de Justiţie a anunţat că va cere condamnarea la moarte a teroristului de la Maratonul din Boston, Dzhokhar Tsarnaev, care, împreună cu fratele său mai mare, au fost acuzaţi că au detonat bombe artizanale pe o stradă supraaglomerată din Boston, unde oamenii se strânseseră să urmărească participanţii la maraton.

Cei care susţin pedeapsa capitală se justifică adesea prin necesitatea răzbunării sociale şi a protecţiei societăţii. Deşi, în mod tradiţional, Biserica Catolică a fost de acord cu această perspectivă, în prezent Biserica susţine că este de preferat condamnarea pe viaţă, atunci când este posibilă, pentru a se oferi condamnatului posibilitatea căinţei – ceea ce s-a şi petrecut în cazul lui Workman. Pedeapsa capitală nu poate face nimic ca să îndrepte viaţa condamnatului, dar mai mult, îi şi taie orice posibilitate de a se căi şi de a se întoarce la Dumnezeu.

Catehismul Bisericii Catolice afirmă următoarele (nr. 2266-2267): „Apărarea binelui comun al societăţii cere punerea agresorului în imposibilitatea de a face rău. Din acest motiv, învăţătura tradiţională a Bisericii a recunoscut temeiul dreptului şi îndatoririi autorităţii publice legitime de a aplica pedepse potrivit gravităţii delictului, fără a exclude, în cazuri de gravitate extremă, pedeapsa cu moartea… Pedeapsa are ca efect apărarea ordinii publice şi a siguranţei persoanelor. În sfârşit, pedeapsa are o valoare tămăduitoare: în măsura posibilului, ea trebuie să contribuie la îndreptarea vinovatului. Dacă mijloacele care nu implică vărsare de sânge sunt suficiente pentru apărarea vieţilor umane împotriva agresorului şi pentru protejarea ordinii publice şi a siguranţei persoanelor, autorităţile se vor mărgini la acestea, pentru că ele corespund mai bine condiţiilor concrete ale binelui comun şi sunt mai conforme cu demnitatea persoanei umane.”

În societatea americană contemporană, atunci când există opţiunea detenţiei sigure, cazurile de absolută necesitate sunt foarte rare, dacă nu chiar practic inexistente. Împreună cu Cristos, Biserica speră că păcătosul – chiar şi cel mai mare păcătos – se va căi de bunăvoie, împăcându-se cu Dumnezeu. A lua cu forţa viaţa unui criminal îl lipseşte pe acesta de posibilitatea pocăinţei, iar pedeapsa cu moartea ar trebui aplicată numai în caz extrem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *