Despre exorcisme cu pr. Gary Thomas

Teme: Biserică, Interviu.
Etichete: .
Publicat la 5 februarie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Patrick Coffin
Traducere: Manuela Oltean
Sursa: Catholic Anwers, mai 2013

Pr. Gary Thomas

Pr. Gary Thomas

Pr. Gary Thomas este exorcistul Diecezei de San Jose, California. În 2005, Episcopul său, PS Patrick Joseph McGrath, i-a cerut să studieze ritul exorcizărilor în Roma. Acolo a fost ucenicul pr. Carmine De Filippis, un exorcist italian veteran, şi astfel i-au fost deschişi ochii asupra realităţii răului, mai bine ca niciodată. Această ucenicie a sa a fost subiectul cărţii lui Matt Baglio, „Ritul: crearea exorcistului modern”, apărută în 2010, şi a filmului „Ritul” cu Anthony Hopkins, apărut la Hollywood în 2011. În 2012, s-a difuzat un interviu telefonic cu pr. Thomas la emisiunea de radio „Răspunsuri Catolice”, găzduita de Patrick Coffin.

– Poate Satana să ne citească gândurile?

– Poate simţi ceva din ceea ce gândim, din ceea ce simţim, dar Satana nu ne cunoaşte în măsura în care ne cunoaştem noi înşine. El nu poate prezice viitorul.

– Este activitatea satanică în creştere în ultimii ani?

– Se pare că sunt mai multe persoane care au cochetat sau chiar mai mult – prin idolatrie şi păgânism, atât catolici cât şi necatolici, decât acum 20-25 de ani. Papa Benedict al XVI-lea spunea: „cu cât scade credinţă cu atât superstiţia creşte”. Şi eu aş spune, ca un corolar, „cu cât credinţa scade, cu atât întunericul creşte”. Pentru că suntem fiinţe spirituale, toţi căutăm sensuri; şi dacă nu le găsim pe calea propusă de Biserică, le vom căuta singuri. Şi din cauza naturii noastre căzute, deseori suntem atraşi de lucruri care până la urmă pot face mai mult rău decât bine.

– Cum aţi auzit prima dată de slujirea de exorcist şi aţi decis să o practicaţi?

– Slujirea m-a căutat. Primul preot care a fost rugat de Episcop să ia acest rol era în grupul de preoţi din care făceam şi eu parte, şi ne-am gândit că e un candidat minunat. Dar după o lună a decis să refuze. Am considerat ca fiind providenţial refuzul lui şi atunci m-am oferit eu pentru acest post. Atunci Episcopul mi-a spus: „Este un curs pe care să îl urmezi în Roma”. Restul scrie în carte.

Harul de a fi în Roma a constat în întâlnirea cu un preot care face multe exorcisme, iar eu am avut timp la dispoziţie. Am avut timp să citesc, să mă rog, să ţin un jurnal, şi timp să stau cu pr. Carmine. Mergeam cu el trei zile pe săptămână, după-amiaza, timp de trei luni şi jumătate. Aşa a fost să fie. Nu aş putea face ceea ce fac acum fără acest antrenament, fără observaţiile şi discernământul dobândit cât am stat în Roma.

– Să vorbim de diferitele nivele ale activităţii demonice, începând cu cel mai de jos. Ce este infestarea?

– Infestarea se referă mai mult la un obiect sau un lucru. De exemplu un demon, sau chiar un spirit ieşit din trup poate să se ataşeze de o casă. Aceasta se poate întâmpla datorită unor ritualuri satanice care s-au efectuat acolo sau unui cult satanic pentru o perioadă lungă de timp.

– Urmează un nivel mai intens al activităţii demonice, opresiunea, care este un atac fizic. Vieţile sfinţilor sunt des confruntate cu acest fel de atac.

– Da, opresiunea se referă la un fel de depresie, în care persoană se confruntă cu anxietatea şi disperarea sau deznădejdea. Un alt tip ar fi obsesia ideii că Satana este în viaţa persoanei respective. În ambele cazuri, persoana este funcţională şi cineva din exterior nu ar detecta nimic demonic, doar dacă persoana în cauză se confesează. Ideea că satana este în cineva este un termen impropriu. Uneori poate fi în jurul cuiva, ataşat de cineva, să lucreze prin cineva, dar nu de-a dreptul în ei.

– Să vorbim acum despre cel mai extrem şi rar nivel, cel al posedării, uneori cunoscut şi sub denumirea de posedare involuntară. Diavolul deţine controlul total al voinţei persoanei posedate, astfel încât persoana devine doar o marionetă a lui?

– Demonul nu poate controla sufletul omului, ci doar trupul. Acum partea cu voinţa omului e discutabilă, deoarece în opinia mea voinţa ţine de suflet. Oricum, cred că dacă o persoană este posedată, voinţa ei poate fi compromisă deoarece funcţionalitatea îi este limitată. În unele cazuri respectiva persoană nici nu este capabilă să îşi îndeplinească nevoile fizice. O persoană care acceptă demonul trece în stadiul pe care noi îl numim de integrare, posesia fiind involuntară. Oricum, o persoană posedată pe deplin nu este capabilă să ia decizii de una singură.

– Aţi fost vreodată martorul unei posedări?

– Da, de două ori în Roma şi o dată în SUA.

– Una dintre istorisirile din carte care m-au bulversat a fost cea despre o călugăriţă care a mers la exorcist timp de 9 ani. Când oamenii aud despre aceasta, se gândesc că o asemenea persoană este într-o stare de har. Poate fi o persoană consacrată posedată?

– Mai multe persoane consacrate au venit la pr. Carmine. Am avut o situaţie în care părinţii persoanei respective erau satanişti, iar femeia respectivă a părăsit cultul satanic, a fost botezată şi a intrat în mănăstire. Ştiu un alt caz în care mama a dedicat copilul nenăscut lui Satana, pentru că nu a reuşit să îl avorteze, iar mai apoi acel copil a devenit o persoană consacrată.

– Poate posedarea să fie rezultatul unui blestem pus pe o persoană?

– Nu cred că un blestem poate duce la posedare, dar un blestem făcut de o persoană cunoscătoare în ale satanismului sau practicilor oculte poate să ducă la obsesie sau depresie. Trebuie rupt blestemul ca să poată fi îndepărtat demonul.

– Vreau să vă întreb despre semnele clasice ale posedării şi cum putem să le diferenţiem de o boală psihică?

– Semnele clasice… Unul ar fi rotirea ochilor, şi aceasta deoarece există o aversiune faţă de sacru. Dacă cineva posedat intră în biserică, sau chiar şi într-o sală parohială, nu suportă să privească crucifixul. Sau dacă intră într-o biserică şi nu rezistă să stea înăuntru, sau rezistă cu mare dificultate datorită prezenţei Euharistiei, a crucifixului sau a altor sacramentalii, sau a unei reprezentări a Fecioarei Maria…

Cunoaşterea unor lucruri ascunse ar fi alt semn. Dacă o persoană cunoaşte lucruri pe care nu ar trebui să le cunoască, despre mine, despre o anumită situaţie… Alt semn ar fi capacitatea de a vorbi într-o limbă în care nu are competenţa. Aceasta se întâmplă de obicei fie în timpul unei rugăciuni sau a unui exorcism. Persoana poate avea o putere foarte mare – care se va manifesta de obicei într-un exorcism, când demonii sunt foarte puternici. În fine, persoana poate avea contorsiuni faciale extreme şi schimbarea vocii. Uneori întregul corp se transformă că într-o reptilă. Am văzut aceasta întâmplându-se de câteva ori.

– Legat de schimbările fizionomice – persoanele posedat nu doar fac ceva ciudat cu gura şi limba, dar se petrece aproape o schimbare de structură osoasă.

– Da. Ştiu că pare ireal, dar am văzut aceasta cu adevărat pe feţele oamenilor. Li se schimbă conturul fetei. Am fost martor la aşa ceva de mai multe ori.

– Ce altceva ar mai fi semne?

– În general, mişcarea membrelor în timpul rugăciunii, folosindu-le fie ca să mă intimideze, fie îşi ţin mâinile cu pumnii strânşi cu intenţia de a lovi, pe mine sau pe cei din jur. Toate acestea pot fi semne. Se întâmplă în contexte de rugăciune. În timpul ritului de exorcizare, invocarea numelui sfinţilor, adresarea directă către Satana sau către demoni, cerându-le să plece, pot cauza dureri mari demonilor. Folosirea apei sfinţite sau plasarea crucifixului peste persoană pot cauza senzaţia de arsură.

– Rugăciunile din ritualul sunt spuse în latină sau în limba modernă?

– Sunt în latină.

– Fără întrerupere cât durează ritualul de la un cap la altul?

– Aproximativ 35-45 de minute. Dar ritualul este prelungit după reacţii şi observaţii. Încerci să vezi reacţiile, fie la rugăciuni, fie la unele cuvinte din rugăciune, şi dacă acestea au vreun efect asupra demonului.

– Putem asemui ritualul cu un meci de lupte, în care se observă gesturi, avantaje şi semne ale victoriei?

– Cred că este o asemănare pertinentă. Se poate intercala – şi ritualul cere aceasta – Tatăl nostru sau Bucură-te Marie între rugăciuni, acestea fiind adresate direct demonului. Şi se observă avantajele bazate pe reacţiile demonului care acţionează prin intermediul persoanei.

– Povestiţi-ne despre pregătirile dinainte de ritual.

Când o persoană vine la mine, îi spun: „Hai să ne rugăm o vreme. Vreau să ştiu mai multe despre tine.” Întotdeauna ascult şi caut portiţe să aflu dacă au existat practici oculte sau abuzuri sexuale în trecut. 80% dintre persoanele care vin la mine au fost abuzate sexual în trecut, în special în copilărie. Mai pun întrebări despre pornografie, droguri, obiceiuri la maturitate, experienţa de familie. Orice fel de traumă – de exemplu sinuciderea unei persoane – pot fi portiţe pentru demoni.

Apoi uneori îi trimit la psihologul nostru. Dacă au fost sub tratament psihiatric, atunci probabil îi voi trimite la psihiatru să îi consulte. Dacă se manifestă într-un mod nemaiîntâlnit de mine, îi trimit la doctorul cu care colaborăm. Dacă începem un exorcism oficial, întotdeauna rog grupul nostru de rugăciune să se roage, şi înainte de începerea exorcismului, pentru respectiva persoană şi pentru mine.

– Ritul este făcut într-o biserică sau acasă?

– Doar în biserică, pentru că este un loc sacru şi vreau să fie în apropierea Preasfântului Sacrament. Plus că avem control mai mare, putând încuia uşile. Ne aşezăm în cerc într-o zonă a bisericii unde este destul spaţiu. Dacă este necesar, persoană poate fi aşezată pe podea. Binecuvântez întregul grup cu apă sfinţită, grupul de rugăciune şi persoana în cauză. Apoi începem să spunem nişte rugăciuni pregătitoare, în care se dă glorie lui Dumnezeu, prin care se subliniază că Dumnezeu este cel care va face cele ce vor urma şi se spune demonilor ceea ce pot şi ceea ce nu pot face. Toate aceste etape sunt parcurse înainte să înceapă exorcismul. Scopul aceste părţi este de a spune demonilor că Dumnezeu este stăpânul şi nu ei. Şi li se aduce la cunoştinţă că am puterea Episcopului local, fapt important de menţionat, chiar dacă ei nu o recunosc. Astfel demonii nu pot să facă nici un rău grupului său vreunui membru al parohiei sau persoanei pentru care ne rugăm. Toate acestea fac parte din pregătirea pentru exorcism şi nu din exorcismul în sine.

– Când ştiţi că duhurile rele au plecat?

– Ştii că exorcismul s-a sfârşit când încetează orice manifestare. Dar rugăciunea nu încetează imediat, pentru că demonii încearcă să te păcălească că au plecat şi de fapt sunt încă acolo. După ce manifestările au încetat, se continua pentru o bucată bună de timp rugăciunea ritului, şi când chiar nu se mai întâmplă nimic trebuie să iei decizia dacă au plecat sau nu. Atunci întrebi şi persoana în cauză dacă simte ceva că se întâmplă cu ea. Te bazezi pe persoana în cauză până la un punct şi pe observaţiile pe care le faci.

– Ce porţi s-au deschis Satanei prin accesul larg la pornografie pe internet?

– Pornografia este ca o scânteie. Are puterea incredibilă de a da dependenţă. Prin pornografie se transformă în obiect persoana umană de ambele sexe. Uneori violenta însoţeşte pornografia. Depinzând de frecvenţă, cred că mintea oamenilor după o perioadă devine amalgamată într-o viaţă întunecată. Şi când oamenii sunt implicaţi în aceasta – în ascuns, la fel cum şi Satana e ascuns – cred că se pot deschide porţi spre demoni.

– Să vorbim despre armura – lumina, speranţă, bucuria – găsită în viaţă cu Isus Cristos.

– Pentru a îmbrăca o armură protectoare, persoanele au nevoie de o viaţă morală, de credinţă, de rugăciune şi de Sacramente. Noi suntem deci cei care trebuie să acţionăm: Cum ne ghidăm vieţile? Cum ne angajăm şi îi servim pe alţi semeni? Deoarece o parte a mandatului nostru de creştini botezaţi este de a fi unul în slujba celuilalt.

– Recomandaţi că oamenii să ceară ajutorul Sfintei Fecioare?

– Da. Ea este primul discipol, prima care a spus „da” în Evanghelie, prima vocaţie a Bisericii, purtătoarea Cuvântului. Din punctul de vedere al exorcistului, demonii şi Satana o urăsc pe Sfânta Fecioară într-un mod diferit faţă de ura care o poartă lui Cristos. Şi des o Bucură-te Maria recitată poate fi mai puternică decât rugăciunile ritului de exorcizare.

3 Comments

  1. Mi-a placut foarte mult articolul despre recunoasterea demonilor si exorcisme, mai ales ca e tradus si am putut intelege si ma bucur mult ca v-am descoperit. Sper sa mai pot avea ocazia sa citesc lucruri interesante si care aduc lamuriri in probleme spirituale, in mod concret. Va multumesc, Dumnezeu sa va binecuvanteze.

  2. Interesant acest articol. Si eu am simtit (si simt) cum in jurul meu se invarte satana si cum pur si simplu actioneaza asupra oamenilor cu care am legaturi directe, si ii transforma din oameni buni si de incredere in tradatori si rau intentionati. Am stat si m-am gandit cum se poate ca o persoana sa se transforme de o asa maniera, si alta explicatie nu am gasit.
    Stiu ca satana o uraste foarte tare pe Maria caci in timp ce transcriam pe calculator o rugaciune catre Maica Domnului, – chiar intr-o zi de 15 august – cursorul a inceput sa sara haotic peste randuri si nu am mai putut scrie nici un cuvant, iar apoi mi s-a stricat tastatura… Mi s-a parut foarte ciudat acest lucru. Si multe alte coincidente stranii mi s-au mai intamplat, astfel incat stiu ce exista sau se transmite inspre mine un flux de energie negativa.
    Dar ceea ce ma intereseaza cel mai mult este felul in care satana si demonii sai o urasc pe Sfanta Fecioara. Caci ati spus ca o urasc diferit de felul in care il urasc pe Isus Cristos. Va multumesc si Dumnezeu sa va binecuvanteze.

  3. Laudetur Jesus Christus !
    Am descoperit azi cu placere si bucurie acest site, plecand de la prezentarea de pe wikipedia a filmului lui Franco Zeffirelli si a contributiei Papei Paul al VI-lea in realizarea capodoperei.
    Va multumesc pt acest articol, imi deschide orizonturi neasteptate.
    Cel mai interesant moment al interviului este cel in care se vorbeste despre Maica Domnului si atitudinea demonilor fata de Ea. E bine de stiut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *