Decalogul sau grija lui Dumnezeu pentru om

Teme: Biblic.
Etichete: , .
Publicat la 22 februarie 2014.
Print Friendly

Autor: Mons. Vladimir Petercă
Sursa: Actualitatea creştină, februarie 2005

Moise

Moise

Poporul evreu a devenit mai matur, deci mai conştient că trebuie să ducă la îndeplinire poruncile şi legile pe care însuşi Dumnezeu i le-a făcut cunoscute prin gura lui Moise: Decalogul sau Cele Zece Porunci. Decalogul prezintă, în cuvinte simple dar pline de viaţă, comportamentul pe care Domnul îl aştepta de la ai săi. Aceste cuvinte, valabile pentru Israelul de ieri, au fost reînnoite de Isus Cristos şi pentru noi cei de astăzi, adică poporul Noii Alianţe. Ele răsună ca o chemare, fiind înscrise de Dumnezeu direct în inimile noastre: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, să nu ai alţi Dumnezei afară de mine!… Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ… Să nu ucizi!… Să nu faci fapte necurate!… Să nu furi!… Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Să nu pofteşti casa sau femeia aproapelui tău!

S-au schimbat doar cuvintele în timpurile noastre moderne. Sensul lor este mereu acelaşi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! Numai pe Domnul Dumnezeul tău să-l adori iar numelui său să te închini, căci El este cel sfânt, ce trebuie cinstit în ziua Domnului. Să-l iubeşti şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Adică să respecţi familia şi autoritatea civilă, să respecţi viaţa şi demnitatea omului. Aşa cum i-a creat Dumnezeu dintru început: bărbat şi femeie, să-i iubeşti şi să-i preţuieşti, uniţi prin căsătorie şi chemaţi să-l slujească pe Dumnezeu în curăţie. Trebuie să avem respect pentru persoane şi bunurile lor, trăind în dreptate, solidaritate şi iubire faţă de cei săraci. De asemenea, să dăm întotdeauna mărturie de adevăr în lupta pentru o conştiinţă mai curată, prin înfrânarea poftelor rele.

Exegetul francez, Roland de Vaux, unul din marii cunoscători ai Bibliei în timpurile moderne, explica în aceşti termeni, cum Dumnezeu s-a dezvăluit prin intermediul Decalogului: „Formulele sale scurte sunt concepute astfel încât să fie memorizate cu uşurinţă. Ele constituie un ajutor mnemotehnic, rezumat la cifra zece, şi care corespunde celor zece degete de la mâini, uşor de memorat. Decalogul s-a transmis oral de către grupurile de evrei care au trăit experienţa alianţei de pe Sinai. Autorul biblic, redactând Decalogul, l-a inserat imediat după teofania sinaitică, considerând că acesta este contextul cel mai logic şi mai natural al său!”. Şi totuşi, în Biblie îl găsim de două ori, adică în contextul de faţă şi în cartea Deuteronomului (5,5-21). În varianta Deuteronomului poporul împărtăşeşte despre transcendenţa divină o idee care este cu mult mai înaltă şi mai bogată decât în cartea Exodului. De aceea, textul din Exod, se poate afirma, este mai sărac, atât din punct de vedere al conţinutului, cât, mai ales, în ceea ce priveşte motivaţiile pe care le invocă. Este în joc însuşi conceptul despre sfinţenia divinăla care omul nici nu poate îndrăzni să ajungă.

În faţa lui Dumnezeu, omul trebuie să se retragă în tăcere Decalogul sau grija lui Dumnezeu pentru om printr-un gest de umilinţă şi totală înjosire de sine, recunoscând-şi nimicnicia. Să luăm pildă de la marii vizionari din paginile Bibiei. Este vorba de Moise din Ex 3,6, sau de Ilie din 1Re 19,13 sau chiar de serafimii din Is 6,2. În faţa Domnului, de frică sfântă, aceştia îşi acoperă faţa, considerând un fapt extraordinar că omul rămâne totuşi în viaţă, după ce şi-a trăit experienţa sa, faţă în faţă cu Divinitatea, adică l-a văzut precum este (cf. In 1,18). Sfinţenia lui Dumnezeu cere din partea omului să fie complet separat de lumea profanului, adică să fie purificat în primul rând de păcate dar şi de gândurile sale rele, participând nemijlocit la dreptatea lui Dumnezeu. În felul acesta, cel ce se apropie de Domnul va fi sfânt, aşa cum sfinte sunt locurile, timpurile, obiectele şi persoanele cu care el vine în contact. Trebuie spus că aspectul moral a spiritualizat toate aceste realităţi puse la dispoziţia exclusivă a lui Dumnezeu, separarea de profan fiind înţeleasă ca o absenţă a păcatului, iar puritatea rituală transformându-se din forul extern în cel intern, adică în puritatea conştiinţei individuale şi personale.

Poate sunt mai greu de înţeles aceste lucruri, dar apariţia Decalogului a avut drept scop clarificarea în timp a ideii esenţiale despre sfinţenia lui Dumnezeu. De aceea, Decalogul este forma cea mai cunoscută dintre toate poruncile lui Dumnezeu, dar şi cea mai citită dintre toate legile divine. Fiecare frază a acestor legi consta dintr-o interdicţie impusă omului, la care, mai târziu, s-au dovedit necesare şi alte ameliorări ale textului biblic în vederea unei înţelegeri punctuale. Mai trebuie spus că gruparea în câte zece puncte, cu toată probabilitatea, era deja cunoscută şi practicată în lumea antică. Prin urmare, sunt importante, în cadrul Decalogului, poruncile referitoare la Dumnezeu, la iubirea părinţilor, la apărarea vieţii, a căsătoriei, a adevărului, a libertăţii personale şi a dreptului de proprietate, etc.

Este un lucru cu adevărat minunat faptul că Decalogul ne propune acest nou tip de religie, care a fost valabil încă din timpurile de demult. El s-a dezvoltat cu fiecare generaţie de oameni, fiind valabil până în zilele noastre, dar şi pentru generaţiile care vor urma. Caracteristica de bază a Decalogului, astăzi, este următoarea: forma nouă de conştiinţă morală aici pe pământ, în viaţa de fiecare zi, se bazează pe prezenţa tainică a lui Dumnezeu alături de noi, adică de om, după cuvintele:

„Doamne, Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău peste tot pământul!
Tu acoperi cerurile cu slava Ta!…
Când privesc cerurile, lucrarea degetelor tale,
Sau luna şi stelele pe care le-ai pus pe calea lor,
mă gândesc: ce este omul că-ţi aduci aminte de el?
Sau fiul omului că-l cercetezi pe el? (Ps 8,2.4-5)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *