CFE: „Chemaţi-l!”

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 9 februarie 2014.
Partea 24 din 139 din seria Comunităţi familiale de evanghelizare.
Print Friendly

Autor: pr. Renzo Bonetti
Traducere: pr. Mihai Vătămănelu OFMConv.
Sursa: MisteroGrande.org

Cateheza 24
„Chemaţi-l!”
Text de bază: Mc 10,46-52

Dragi prieteni,

Vindecarea lui Bartimeu

Vindecarea lui Bartimeu

Şi în această întâlnire vrem să auzim vocea Lui, treceţi dincolo de vocea mea. Eu vrea să fiu doar ecoul unei voci mai înalte, aţi pierde timpul ascultând vocea mea, ascultaţi vocea Lui, Cuvântul Său, pe care, în ceea ce mă priveşte, încerc să-l explic, pentru ca al Său Cuvânt să devină şi mai profund. Către El se îndreaptă în acest moment inima noastră, după ce l-am lăudat, după ce i-am recunoscut urmele, prezenţa, amprenta de-a lungul săptămânii, după ce am avut bucuria de a-l descoperi prezent într-un anumit moment în timpul săptămânii, iată-ne aici împreună, să îl ascultăm, şi am dori să fim alături de El pentru a auzi ceea ce ne spune.

Titlul pe care vrem să-l dăm acestei reflecţii ni-l dă însuşi Isus: „Chemaţi-l!” Vom înţelege imediat titlul citind un fragment din Evanghelia lui Marcu, cap. 10, vers. 46-52.

46 Şi au venit la Ierihon. Pe când ieşea din Ierihon cu discipolii Săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea la marginea drumului. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Isuse, Fiul lui David, îndură-te de mine!” 48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă”. 50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.

Este un fragment evanghelic frumos, extrem de important, şi noi ştim că atunci când în Evanghelie citim cuvântul orb, nu are doar semnificaţia de persoană fără vedere, ci poate fi vorba şi de o orbire a inimii. Cerşeşte nu doar cel care nu vede din punct de vedere fizic ci şi cel care nu a întâlnit lumina care este Domnul, cel care nu a întâlnit iubirea Sa şi rămâne orb în inimă pentru că îi lipseşte această lumină profundă, strălucitoare.

Dar să urmărim ce spune Evanghelia: un cerşetor orb şedea la marginea drumului. Când cineva nu are lumina, caută ceva care să compenseze, care să înlocuiască lumina. Căutăm ceva care să ne dea simţul orientării, pentru a ne agăţa de ceva, pentru a da un sens vieţii. Când nu este Domnul lumina noastră, se întâmplă că punctul nostru de referinţă devine locuinţa noastră, frumuseţea propriei case, cum am construit-o, cum o amenajăm şi cum o vom reamenaja.

Sau poate fi propriul chip, modul cum ne îmbrăcăm, serviciul nostru, ceva fix de care ne agăţăm ca şi orbii care neputând vedea, ştiu că este undeva un loc de sprijin fix. Nu e o persoană, nu e Domnul, e ceva, un program, orarul muncii, o întâlnire cu un prieten, e sfârşitul de săptămână, e sâmbăta seara, găsesc afară ceva, e poate vreun prieten, vreo prietenă, o întâlnire. Când sunt orb mă agăţ de un scaun, de o masă care devine punctul de referinţă în dezorientarea mea. Şi astfel ajungem şi noi să cerşim sensul vieţii de la lucruri.

Gândiţi-vă cum e când primim sensul vieţii de la propria locuinţă, gustul de a trăi ni-l dă doar partida de fotbal de duminică. Un orb şedea pe marginea drumului şi cerşea. A început să strige, spune Evanghelia, auzind că trecea Isus… Poate fi o ocazie bună, se gândeşte; acest Isus e cunoscut, face minuni, reuşeşte să transforme lucrurile, mi se pare corect să-mi fac simţită prezenţa, a început să strige! Continuă Evanghelia: Mulţi îl certau ca să tacă. Remarcaţi cum acest: „îl certau”, această mustrare poate fi trăită astăzi. Astăzi lumea admonestează nenorocirea, contestă orbirea. Nu se aşează la marginea drumului să spună: sunt orb, nu văd, nu-l cunosc pe Domnul, nu am lumină, nu-mi găsesc sensul vieţii! Aţi auzit pe cineva strigând pe drum şi prin case spunând: nu găsesc sensul vieţii?

Dar sunt multe moduri astăzi de a striga orbirea inimii, cea care provoacă suferinţă. Când auzim, printre altele, persoanele de lângă noi cărora le este greu să continue. Mi-e greu, mi-e greu să mă trezesc în fiecare dimineaţă, nu ştiu cum să mai suport această situaţie, nu mai pot! De câte ori nu auziţi aceste cuvinte: nu mai pot?! E o modalitate prin care strigăm: nu mai am putere, nu mai am lumină! Sau mai strigăm această orbire când am vrea să îmbunătăţim lucrurile ce merg rău: priveşte în jur câtă tristeţe, încotro se îndreaptă lumea, nerecunoştinţa când ne merge bine, rudele, prietenii, trădările, atâtea lucruri negative! Şi acesta e un strigăt care parcă spune: nu am puncte de referinţă, îmi lipseşte ceva.

Când nu mai înţelegem cum se comportă lumea din jur, nu mai avem coordonatele pentru a merge înainte, când în faţa unei nenorociri, a unei boli, a unei probleme economice, ne dăm seama că nu mai avem puncte de referinţă, suntem orbi şi noi! Nu urlăm, dar în inima noastră parcă am vrea să cadă peste noi o piatră de mormânt care să şteargă în acel moment toată truda noastră, am vrea parcă şi noi să spunem: sunt deja dincolo de toate aceste întâmplări. Este modul prin care omul de astăzi strigă!

Strigă orbirea şi un tânăr care caută peste tot, neobosit un răspuns, potolirea setei, o bucurie, o satisfacţie, ceva mai mult! Există acest strigăt pe care l-am putea numi: strigătul tăcerii! Sunt atâtea persoane care strigă, dar strigă în tăcere orbirea lor, suferinţa lor, rătăcirea lor. Dar şi astăzi există un fel de a striga. Spune Evanghelia că mulţi care erau în jurul orbului strigau la el ca să tacă. Şi astăzi există un mod de a striga când apare o situaţie care incomodează. Tu spui că toate îţi merg rău? Eu vreau să te consolez spunându-ţi: priveşte la ceilalţi, acela a ajuns mult mai rău ca tine!

Şi credem că aducem altora consolare, că le dăm altora îndrumări spunându-le: sunt situaţii şi mai rele, sunt care stau mai rău ca tine, consolează-te că sunt din aceia care stau mai rău ca tine! E ca şi când i-ai spune unui orb: să ştii că în lume există mulţi orbi! Vă puteţi da seama ce consolare îi aducem! Ori ne mai consolăm spunând: ajunge să fiu sănătos! E ca şi când ai spune despre un animal: ajunge să supravieţuiască! Ce-i mai trebuie unui animal! Ajunge sănătatea! E un mod de a spune pentru câinele din casă, pentru canarul din colivie, pentru un papagal! Ajunge să fie sănătos, să se simtă bine, ajunge să fie mulţumit! Dar vezi, sâmbăta viitoare, facem aceasta, facem cealaltă!

Strigau la el ca să tacă! E un fel de a spune: „Nu, nu asculta, nu striga, nu spune că eşti cel care cauţi sensul vieţii, nu spune că ai nevoie de lumină, nu spune că ai nevoie de puncte esenţiale, nu spune că eşti din acela care cauţi ceva mai mult, nu! Mulţumeşte-te! Oricum ceva tot ai în mână! Ai un salariu, ai un soţ, ai o soţie, ce vrei mai mult!? Ce pretenţie ai!? Uite la cei din Africa!” Iar noi, falşi misionari, în numele celor ce mor de foame, ne lipsim de sensul vieţii pe care o avem. Este modalitatea de astăzi de a striga pentru a reduce la tăcere acel strigăt profund tăcut de sete, de iubire, de lumină, de privire nouă!

Însă el striga şi mai tare, spune Evanghelia. Nimeni nu poate pune capacul disconfortului interior! Vă puteţi pudra, vă puteţi face părul permanent de 30 de ori pe zi, vă puteţi schimba garderoba, vă puteţi schimba maşina, puteţi alerga, puteţi merge încet, puteţi să ascultaţi muzică, vă puteţi distra, puteţi să mergeţi în vacanţă, vă puteţi schimba casa, puteţi face orice vreţi, dar disconfortul interior nu se elimină cu nimic! Aţi experimentat! Faceţi voi predica! Ceva v-ar putea face să zâmbiţi, însă disconfortul interior, setea interioară rămâne, căutarea interioară rămâne.

Continuă astfel Evanghelia: „Oprindu-se, Isus…” Să ne bucurăm de această expresie: Isus s-a oprit. Isus se apropie mereu de orice persoană, cunoaşte oiţele una câte una, Isus s-a oprit. Isus se opreşte în faţa mea! Priviţi-l în mijlocul vostru în această seară, se opreşte înaintea fiecăruia dintre voi, se opreşte în faţa voastră, în tăcerea caselor voastre, se opreşte lângă voi în acel laborator, în acea fabrică unde sunteţi. Se opreşte, se aşează lângă voi în maşină. Isus s-a oprit, Isus este, Eu sunt cu voi…! Nu este glas care să-i scape, nu este cuvânt care să-i scape!

Şi auziţi cum se comportă acest Isus, şi aici apare acel cuvânt foarte frumos,: „Chemaţi-l!” „Chemaţi-l!” „Curaj, ridică-te, te cheamă!” Imediat ceilalţi îi spun: Chemaţi-l, ridică-te, te cheamă! Trebuie să fie cineva care se face mesagerul, purtătorul de cuvânt al lui Isus. Eu pot fi vocea lui Isus care spune unuia dintre aceştia care strigă în tăcere: „Ridică-te, te cheamă!” Când veţi vedea pe cineva care se află în pragul disperării sau în suferinţă, sau amărât pe viaţă, sau obosit spuneţi-i: „Curaj, ridică-te, te cheamă!” Deveniţi voi înşivă purtătorii acestei voci, deveniţi glasul lui Isus care se opreşte, şi spuneţi: „Curaj, ridică-te, te cheamă!”

Câte persoane nemulţumite auziţi într-o zi? Încercaţi să faceţi o listă odată pe săptămână! De câte ori aţi întâlnit persoane nemulţumite, triste, care se plâng, care sunt sătule de toate acele lucruri pe care le pomeneam mai înainte, de câte ori? La câte persoane ajungeţi să le spuneţi: te cheamă, vrea să te vindece, vrea să îţi redea vederea?!

Dragi prieteni, voi aţi experimentat bucuria întâlnirii. Mulţi dintre voi poate aţi participat la un Seminar de Viaţă Nouă, sau la Şcoala de Evanghelizare, sau chiar în însăşi Comunitatea Familială de Evanghelizare, aţi experimentat bucuria de a-l simţi pe Isus care vorbeşte în interiorul sufletelor voastre, care are acele cuvinte pe care alţii nu le au, care reuşeşte să adopte trăirile voastre, care vă face să fiţi bine, care vă face să vă bucuraţi de o întâlnire! Voi l-aţi întâlnit pe Isus, aţi experimentat această bucurie, şi atunci, atenţie, Isus vă spune vouă tuturor, în ceea ce priveşte persoanele pe care le întâlniţi, le cunoaşteţi: Cheamă-l! Chemaţi-l! Ţie…, ţie îţi spune, pentru persoanele pe care tu le întâlneşti în această seară, mâine la serviciu: chemaţi-l, chemaţi-l! El este cel care vă spune: chemaţi-l! Şi noi ştim cum funcţionează. Şi vă amintesc, să nu pierdem niciodată ocaziile de a spune: Curaj, ridică-te, Isus te cheamă!

Dar mai întâi trebuie să ne rugăm pentru acele persoane. Începeţi să vă rugaţi pentru toate acele persoane care în jurul vostru auziţi că se plâng, faceţi o listă! A acelora nemulţumite, faceţi-o! Poate fi o provocare pentru voi înşivă! Lista acelor persoane care, în timpul săptămânii, simţiţi că vă trec pe alături şi se plâng, sunt în suferinţă! Ne rugăm! Trebuie să ţinem legătura! Cum reuşesc să fiu glasul lui Isus dacă merg rar în biserică, dacă nu mă rog, dacă nu stau cu El, dacă nu ascult glasul Lui?! Contactul cu Isus! A ne ruga pentru aceste persoane!

În al doilea rând, Isus s-a oprit. Trebuie să ne oprim şi noi înaintea persoanelor. A se opri înseamnă a sluji, a spăla picioarele, a face simţită atingerea iubirii înainte de a spune cuvântul iubire. Să facem simţită atingerea gingăşiei înaintea vestirii cuvântului gingăşie. A face simţită îmbrăţişarea ta, înainte de a face simţită îmbrăţişarea Tatălui. Aşadar, după rugăciune, al doilea lucru important este slujirea, iubirea, a face gesturi de iubire faţă de acele persoane care strigă.

Şi în ultimul rând, să-i vorbim de Isus! După ce ne-am rugat pentru el, după ce l-am slujit în iubire, mai apoi îi spunem: dar ştii, Isus te cheamă, ridică-te, vrea să-ţi vorbească, vrea să te vindece, nu te mulţumi doar cu faptul că eşti bine. Încercaţi să spuneţi în jur: ajunge cu mulţumirea de a sta bine cu sănătatea, pentru că răspunsul, scopul vieţii nu e a sta bine cu sănătatea! Sunt oameni care stau foarte bine cu sănătatea dar sunt disperaţi, care sunt bine sănătoşi, dar nu mai au chef de viaţă! Vorbiţi-le de Isus, spuneţi-le, repetaţi-le: Ridică-te, Isus te cheamă! Vă doresc tuturor ca Isus să folosească vocea voastră pentru a vorbi celuilalt!

toată seria aici (ca fişiere Word)



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *