Un rabin despre „Fenomenul Francisc”

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Dwight Longenecker
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: Aleteia.org, 4 ianuarie 2014

Papa Francisc

Papa Francisc

„Fenomenul Francisc” este fraza folosită în mass-media pentru a exprima popularitatea extraordinară de care se bucură Papa Francisc. Scriind în Huffington Post, rabinul evreu reformat Eric Yoffie remarcă faptul că America este însetată de Dumnezeu, însetată de lideri morali şi însetată de modele pozitive de urmat. Papa Francisc o ajută la potolirea acestei neostoite sete. Rabinul Eric Yoffie recunoaşte starea de rău spiritual în care se zbat Statele Unite ale Americii. Îndoială privind viitorul ţării, cinism în privinţa liderilor şi aparentul colaps al religiei organizate, toate prefigurează un viitor trist, fără speranţă şi fără credinţă. Acesta este momentul în care apare papa Francisc.

Eric Yoffie afirmă: „Nu numai că Papa are o rată de aprobare de 90% printre catolicii americani, dar chiar şi în populaţia generală, 3 din 4 americani îl apreciază favorabil. În primele zile ale pontificatului său, interesul şi emoţia privind alegerea sa ar fi putut fi considerate un efect indus de mass-media; dar, după zece luni, este clar că este ceva cu mult mai mult decât atât. Ce poate oare să explice afecţiunea şi respectul de care se bucură acest om, care este de fapt figura religioasă supremă a celei mai mari birocraţii religioase din lume?”

Rabinul apreciază corect că fenomenul Francisc înseamnă mult mai mult decât satisfacţia celor de stânga, care au senzaţia că Biserica Catolică se orientează în direcţia lor. Şi nici nu este vorba doar de stilul nou al Papei Francisc. De fapt, ceva mult mai profund are loc aici. De ce oare sunt atrase mulţimile? Rabinul arată clar: „Ceea ce văd mulţimile, cred eu, este autenticitatea profundă a conducerii sale. Însetaţi de modele de urmat şi căutând cu disperare figuri cu autoritate, credibile ca valoare şi nucleu moral, americanii sunt atraşi de Papa Francisc fiindcă simt că vorbeşte pornind de la principii şi chiar trăieşte valorile pe care le predică. Şi nu numai aceasta; el iradiază compasiune şi umilinţă, precum şi respect faţă de toţi cei din marea noastră familie umană, chiar dacă el este diferit. Rezultatul este că, pentru americani, el generează speranţa în mijlocul obscurităţii şi mocirlei din viaţa de zi cu zi, făcându-ne să privim, chiar în timpuri grele, în direcţia umanităţii.”

Sunt de acord cu afirmaţiile rabinului, dar este chiar mai mult decât atât. Papa Francisc ne atrage dincolo de catolicism, la Cristos. Înţeleg prin aceasta că el ne-a deschis ochii spre însăşi carisma şi persoana lui Isus Cristos. Suntem astfel în stare să vedem, prin Papa Francisc, pe omul din Nazaret care vindecă bolnavii, îi primeşte la sine pe copii, îl iartă pe cel păcătos şi îşi duce viaţa cu simplitate şi naturaleţe şi libertate, care provin din adevărata sfinţenie. Dar Isus nu a fost întotdeauna dulce ca mierea. El a vorbit aspru cu ipocriţii, cu bogaţii, cu cei cu inima împietrită şi cu cei care se cred auto-îndreptăţiţi prin religie. La fel face şi Papa Francisc.

Această revigorare a Evangheliei pe care o vedem prin Papa Francisc este ceea ce atrage pe atât de mulţi şi într-un mod atât de profund. Când am spus că, dincolo de catolicism, ne atrage la Cristos, am vrut să spun că el face acest lucru fără să nege nici unul din aspectele credinţei în totalitatea ei. Spunând că ne atrage „dincolo de religie”, am vrut să spun că el este cel care ne atrage prin religia noastră la Isus Cristos, care este „autorul şi desăvârşirea credinţei noastre”. Altfel spus, ne ajută să folosim credinţa noastră catolică pentru singurul ei scop: acela de a ne pune în legătură cu Domnul nostru, Isus Cristos.

Aşa cum au observat şi alţii, Papa Francisc traduce în fapte ceea ce ne-au învăţat ceilalţi doi predecesori ai săi, cu credinţă, subtilitate şi iubire. Aşa cum a spus de nenumărate ori, el este „un fiu fidel al Bisericii”. Ne vom aştepta prin urmare, în acest an, să îl vedem urmând cu fermitate doctrinele şi învăţăturile morale ale credinţei, în timp ce îşi continuă slujirea de reconciliere, de întâmpinare plină de bucurie şi compasiune a tuturor. Iar prin cuvinte şi fapte, ne aşteptăm să ni-l arate în continuare, dincolo de religie, pe Isus Cristos însuşi.

Pe măsură ce se îndreaptă spre cel de al doilea an al pontificatului său, mă aştept ca „luna de miere” să ia sfârşit. Cei care se bucură de poziţii bine situate în Biserică, s-ar putea să îşi vadă siguranţa pusă sub semnul incertitudinii. Aceia dintre catolici care nu îl agreează sau nu au încredere în noul Papă, s-ar putea afla în situaţie de dizidenţă sau chiar de nesupunere. Mulţi dintre cei care se află în afara Bisericii şi s-au simţit atraşi de el, vor înţelege curând că el este Papa şi vor fi dezamăgiţi să vadă că susţine neabătut învăţătura morală catolică şi doctrina catolică. De aceea, mulţi dintre cei care acum îl aprobă, s-ar putea să se răzgândească.

Dar povestea nu se încheie aici. Cred într-adevăr că pontificatul lui va fi rodnic. Deja văd cum preoţii şi oamenii îi ascultă cu atenţie chemarea. Noua evanghelizare a început să se rostogolească aşa ca un bulgăre de zăpadă din vârf de munte şi, cu Papa Francisc în frunte, vestea cea bună a lui Isus Cristos prezent în deplinătatea credinţei catolice, va reverbera în întreaga lume, aducând în fine primăvara de care Biserica şi lumea are disperată nevoie.

Posted in Personalităţi and tagged .

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *