Sfântul Francisc de Sales, Episcop şi Doctor al Bisericii

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Liviu Bălăşcuţi
Sursa: Actualitatea creştină, ianuarie 2005

Sf. Francisc de Sales

Sf. Francisc de Sales

Nobil prin naştere, preot prin vocaţie

În ziua de 28 august a anului 1567, venea pe lume primul născut al familiei Thorens, în castelul din Sales, din ducatul de Savoia, regiune din sud-estul Franţei, la frontiera cu Italia. A fost botezat a doua zi, cu numele de Francisc Bonaventura. Pentru mai mulţi ani, Francisc a rămas unicul fiu, ceilalţi copii, care s-au născut după el, murind fie imediat după naştere, fie la doar câteva luni, însă, cu timpul, familia a devenit destul de numeroasă. Tatăl său, descendent al unei vechi familii nobiliare, îşi conducea familia cu severitate, străduindu-se să cultive în fiii săi spiritul milităresc pe care-l avea el însuşi şi pe care spera să-l transmită urmaşilor săi, mai ales fiului mai mare.

Francisc şi-a urmat studiile, mai întâi în particular, apoi la Universitatea din Paris, unde a învăţat retorica, filosofia şi teologia. În 1591 devine doctor în drept la Padova. Deşi a avut, în egală măsură, ocazii pentru o căsătorie fericită şi pentru cariera lumească de senator de Savoia, Francisc le-a refuzat pe amândouă, pentru că, mai mult decât orice, îşi dorea să devină preot.

La drum, cu forţa cuvântului şi bunătatea inimii

După ce obţine consimţământul tatălui, este hirotonisit preot în anul 1593, remarcându-se curând prin ajutorarea săracilor şi prin talentul său de predicator. În anul următor îşi asumă dificila sarcină de a converti regiunea Chablais de la calvinism. În pofida pericolelor care îi ameninţau viaţa, atât din partea asasinilor şi a frigului, cât şi din partea lupilor, el a supravieţuit. În cele din urmă, a reuşit să-i convertească pe locuitorii din Chablais, prin predicarea cu dragoste a doctrinei catolice, cu înţelegere, răbdare şi blândeţe, caracteristici deosebite pe care le-a avut toată viaţa. Sfântul Francisc de Sales obişnuia să spună: „Dacă greşesc, vreau mai degrabă să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime”.

Primul ziarist catolic
Pentru că nu reuşea să ajungă la toţi locuitorii din regiune, Francisc a scris foi volante, în care prezenta clar dogmele credinţei catolice, pe care le strecura sub uşile caselor sau le afişa pe pereţi. Datorită acestei activităţi îşi merită titlul de patron al ziariştilor şi al tuturor acelora care vor să răspândească adevărul creştin, slujindu-se de mijloacele de comunicare socială. Aceste foi volante, scrise pe înţelesul tuturor, au fost mai târziu adunate şi publicate cu titlul: „Les controverses” (Controversele).

Arma sa principală a fost condeiul, mânuit cu credinţă şi pus în slujba lui Dumnezeu. În aproape patru ani, circa două treimi din populaţia regiunii Chablais s-a întors la credinţa pe care o abandonase. Francisc a devenit, în anul 1602, episcop de Geneva dovedind aptitudini excelente în administraţie, în predicarea Evangheliei, în îndrumarea spirituală şi în catehism. Cele mai cunoscute scrieri ale sale, „Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu” şi „Introducere în viaţa religioasă”, aparţin acestor ani. Printre prietenii Sfântului Francisc de Sales se număra şi Ioana Francisca de Chantal, pe care a călăuzit-o în opera de întemeiere, în 1610, a ordinului Vizita Sfintei Fecioare Maria(ordinul Vizitaţiunii).

Vorba dulce mult aduce

Extrem de influent ca îndrumător, a reuşit să îndrepte sufletele cucernice către limitele sacrificiului de sine şi ale iubirii de Dumnezeu. Una dintre expresiile sale preferate, care rezumă întreaga sa filozofie de viaţă, era: „un roi de muşte este mai curând atras de o singură lingură de miere decât de un întreg butoi de oţet”, zicală care, în limba română, are echivalentul: „vorba dulce mult aduce”. Faptul că avea un mod plăcut de a îndruma spiritual nu însemna, însă, abdicarea de la propovăduirea unor idealuri riguroase.

Sfântul Francisc de Sales a murit la Lyon, pe 28 decembrie 1622, într-o mănăstire a ordinului Vizitaţiunii. În 1665 a fost canonizat şi, două secole mai târziu, în 1877, a fost declarat Doctor al Bisericii. În 1923 a fost proclamat protector al scriitorilor, jurnaliştilor şi al presei catolice.

Posted in Personalităţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *