Noii Cardinali pe care Papa Francisc îi are în minte

Teme: Biserică.
Etichete: .
Publicat la 4 ianuarie 2014.
Print Friendly

Autor: Sandro Magister
Traducere: Radu Capan
Sursa: www.chiesa, 3 ianuarie 2014

Textul acesta este al unui vaticanist cu experienţă. Există desigur unele elemente speculative, care trebuie luate ca atare. Dincolo de ele, este vorba de o analiză pe care sperăm să o găsiţi interesantă.

Creare de Cardinali

Creare de Cardinali

Vestea oficială este că pe 22 februarie 2014, Papa Francisc va crea primii Cardinali din pontificatul său. Aceasta înseamnă că cel târziu cu o lună înainte (22 ianuarie) va anunţa public lista cu numele celor pe care îi consideră demni de însemnele purpurii. Crearea de noi Cardinali este un act foarte personal pentru orice Papă, printre altele el influenţând astfel alegerea succesorului său. De aceea există o mare curiozitate privitor la cei ce vor fi aleşi de Papa Francisc.

În trecut, predicţiile se puteau face cu mari şanse, cel puţin pentru o mare parte dintre noii Cardinali. Era îndeajuns să identifici pe cei care ocupă poziţiile ecleziale ce aveau o lungă tradiţie în cardinalat – atât din Curie cât şi la vârful anumitor Dieceze – care nu aveau deja însemnele purpurii şi predicţiile erau în mare parte gata. Dar cu Papa Francisc, care a oferit atâtea surprize cu stilul său de conducere, predicţiile sunt mai nesigure.

Să începem cu cifrele. Pe 22 februarie, vor mai fi doar 106 Cardinali electori, adică cu vârsta sub 80 de ani. Vor fi deci 14 poziţii libere, presupunând că Papa Francisc doreşte să respecte norma introdusă de Papa Paul al VI-lea şi reiterată de succesorii săi, conform căreia numărul maxim de Cardinali electori trebuie să fie 120. Cardinalul Dionigi Tettamanzi va împlini 80 de ani la 14 martie şi de aceea ar putea să fie numiţi 15, nu 14 noi Cardinali, dat fiind faptul că depăşirea limitei cu o persoană va dura doar 20 de zile. Pe lângă Tettamanzi, alţi 32 de Cardinali vor împlini 80 de ani până la sfârşitul lunii aprilie 2017. Aceasta înseamnă că în primii patru ani de pontificat, Papa Francisc va putea să creeze cel puţin 47 noi Cardinali, peste o treime din Colegiul celor care îl vor alege pe Episcopul Romei: alţi 53 au fost creaţi de Papa Benedict al XVI-lea, iar 20 de Papa Ioan Paul al II-lea.

Ajungem acum la nume. Dintre cei 14 sau 15 noi Cardinali, este greu de imaginat că nu vor fi 4 sau 5 din Curie. Primii în linie sunt evident Arhiepiscopii Pietro Parolin, Beniamino Stella şi Lorenzo Baldisseri, trei diplomaţi pe care Papa Francisc i-a promovat în poziţiile de secretar de stat, prefect al Congregaţiei pentru Cler, respectiv secretar general al Sinodului Episcopilor. Baldisseri nu deţine o poziţie care să fie în mod tradiţional ocupată de Cardinali, dar este considerat pe jumătate Cardinal deoarece Papa Francisc, imediat după alegerea sa, în Capela Sixtină, i-a pus pe cap propria beretă de Cardinal, pe când acesta era simplu secretar al Conclavului, în aplauzele Cardinalilor electori.

În Curie, însemnele purpurii ar trebui să fie primite de prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, germanul Gerhard L. Müller. Speranţele sunt mici pentru dominicanul francez Jean-Louis Bruguès, în ciuda poziţiei sale de arhivist şi bibliotecar al Sfintei Biserici Romane – poziţie de Cardinal prin tradiţie -, datorită unor conflicte trecute, precum cel de când era secretar al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, cu pe atunci Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, privitor la numirea rectorului Universităţii Catolice din Buenos Aires.

Trecând mai departe de Curie, ar rămâne 10 sau 11 berete de Cardinali pentru păstori ai unor Biserici locale. Capitolul italian este cel mai delicat. Dat fiind că sunt deja trei italieni din Curie ce aşteaptă însemnele, ar putea fi dificil pentru Papă să mai numească şi alţi italieni. Conform practicii urmate după Pactele din Lateran din 1929, pentru Italia sunt rezervate, pe lângă Cardinalul Vicar pentru Roma, opt scaune cu „dreptul la purpuriu”. În ordinea descrescătoare a numărului de credincioşi este vorba de Milano, Torino, Napoli, Palermo, Bologna, Florenţa, Genova şi Veneţia. Actualmente doar scaunele din Torino şi din Veneţia nu sunt conduse de un Cardinal.

Cu Papa Francisc, însă, promovarea cardinalatului ar putea continua doar pentru cele mai mari Dieceze, nu şi pentru celelalte. Aceasta ar putea însemna că la următorul Consistoriu, însemnele purpurii vor fi primite de Arhiepiscopul Cesare Nosiglia de Torino, discipol al Cardinalului Camillo Ruini, dar nu şi de Patriarhul Francesco Moraglia de Veneţia, un apropiat al Cardinalilor Mauro Piacenza şi Angelo Bagnasco, de care se pare că Papa Francisc doreşte să se delimiteze, după cum arată eliminarea lor din Congregaţia pentru Cler, respectiv pentru Episcopi. Rămâne de văzut dacă şi în Italia – în alte părţi e mai uşor – însemnele purpurii vor merge la păstori ai unor Dieceze ce nu au tradiţie în acest sens, dar care merită în ochii Papei. Un exemplu ar fi Arhiepiscopul Gualtiero Bassetti de Perugia, vice-preşedinte al Conferinţei Episcopale Italiene, foarte stimat de Papă, care l-a numit membru în Congregaţia pentru Episcopi tocmai în locul preşedintelui CEI, Bagnasco. Dacă va fi aşa, titlul de Cardinal se va întoarce în Perugia pentru prima oară după 1853, când a fost dat Arhiepiscopului Gioacchino Pecci, viitorul Papă Leon al XIII-lea (doi foşti Arhiepiscopi de Perugia, care au primit însemnele purpurii când nu mai conduceau acest scaun episcopal, au fost Pietro Parente, adormit în Domnul, şi Ennio Antonelli, încă în viaţă).

După atribuirea cu economie în Italia, Papa Francisc va trece cu mare chibzuinţă la restul Europei. În Bătrânul Continent, probabil bereta purpurie va merge la Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster (în trecut cercetat pentru „Liturghiile gay” celebrate în Dieceza sa, dar acum promovat ca membru al Congregaţiei pentru Episcopi). Va fi interesant de văzut dacă la fel se va întâmpla cu conservatorul Arhiepiscop André Leonard de Mechelen-Brussels, care succede ca Primat al Belgiei mai progresivului Cardinal Godfried Danneels, unul dintre principalii susţinători ai lui Bergoglio în Conclav. Aşteaptă titlul în Europa de Est cel mai înalt Ierarh al celei mai mari Biserici Greco-Catolice: este vorba de Arhiepiscopul Major ucrainean Sviatoslav Shevchuk, pe care Papa îl cunoaşte foarte bine de la Buenos Aires.

Este de imaginat că cu America Latină Papa Bergoglio va fi mai generos. Aşteaptă însemnele de Cardinali scaune de primă mărime, precum cele de Buenos Aires – cu Arhiepiscopul Mario Aurelio Poli; de Santiago, Chile – cu salezianul originar din Vicenza, Ricardo Ezzati Andrello; şi de Rio de Janeiro – cu cistercianul Orani Joao Tempesta. Dar Brazilia ar mai putea avea un Cardinal, ţinând cont că acum sunt patru Cardinali electori în cea mai mare ţară catolică din lume, şi vor fi doar trei până la finalul lui 2014, în timp ce sunt 11 în SUA şi 26 în Italia (deşi 5 dintre ei vor atinge vârsta de 80 de ani în următoarele luni). Cine ştie dacă primul Papă latino-american nu ar putea face primul Cardinal pentru Paraguay. Apoi este actualul preşedinte al CELAM (Consiliul Conferinţelor Episcopale Latino-Americane): Arhiepiscopul mexican Carlos Aguiar Retes de Tlalnepantla.

În America de Nord, SUA ar putea să rămână cu cei 11 Cardinali, în timp ce în Canada rămâne de văzut dacă succesorul lui Marc Ouellet în Quebec va deveni Cardinal. O atenţie specială se îndreaptă spre Africa şi Asia. În Asia, dinamica Biserică din Coreea nu are nici un Cardinal elector. Nici Japonia, unde Bergoglio dorea să meargă în misiune când era tânăr iezuit. Rămâne de văzut dacă Papa va dori să recompenseze încercatele Biserici din Orientul Mijlociu. Şi dacă va numi un nou Cardinal pentru Oceania sau dacă va permite ca singurul Cardinal de pe acel continent să rămână conservatorul George Pell, Arhiepiscop de Sydney, Australia. Alte predicţii sunt greu de făcut, deoarece Papa Francisc este omul surprizelor – mai puţin al surprizei cu femei Cardinal, variantă exclusă într-un recent interviu pentru „La Stampa”.

Luna aceasta vom şti dacă Bergoglio va acorda una sau două berete purpurii unor oameni ai Bisericii cu vârsta peste 80 de ani, cum au făcut-o ocazional Papa Benedict al XVI-lea şi Papa Ioan Paul al II-lea. Sau dacă va merge pe linia Papei Paul al VI-lea, care după ce a fixat limita de 80 de ani pentru electori, prin motu proprio „Ingravescentem aetatem” din 21 noiembrie 1970, nu a mai creat Cardinali peste această limită în Consistoriile din 1973, 1976 şi 1977.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *