Fecioara Maria – Mama lui Dumnezeu?

Teme: Apologetică.
Etichete: .
Publicat la 3 ianuarie 2014.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. William P. Saunders
Sursa: Catholic Herald, 6 ianuarie 2005

Mama lui Dumnezeu

Mama lui Dumnezeu

Întrebare: Rudele mele protestante doresc să ştie de ce o numim pe Maria „Maica lui Dumnezeu”, mai ales de când au fost împreună cu mine la biserică în 1 ianuarie. Puteţi să mă ajutaţi? – un cititor din Springfield.

Pentru a înţelege acest titlu dat Mariei, „Maica lui Dumnezeu”, trebuie înainte să înţelegem clar rolul Mariei ca mamă a Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Ca şi catolici, credem cu tărie în întruparea Domnului nostru: Maria a conceput prin puterea Duhului Sfânt (cf. Luca 1,26-38 şi Matei 1,18-25.) Prin ea, Isus Cristos – a doua Persoană a Preasfintei Treimi, de o fiinţă (consubstanţial) cu Tatăl, şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat – a intrat în această lume luând trup omenesc şi suflet omenesc. Isus este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. În persoana sa divină sunt unite atât natura divină cât şi natura umană. Maria nu a creat persoana divină a lui Isus, căci aceasta a există împreună cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt din eternitate: „Într-adevăr, cel pe care Maria l-a zămislit ca om de la Duhul Sfânt şi care a devenit într-adevăr Fiul ei după trup nu este altul decât Fiul veşnic al Tatălui, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Biserica mărturiseşte că Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotókos)” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 495). După cum scria Sf. Ioan, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (1,14).

De aceea, la un moment dat în istoria de început a Bisericii, Preasfânta Fecioară a primit titlul de „Maica lui Dumnezeu”. Sf. Ioan Crisostomul (+407), de exemplu, a compus în Rugăciunea sa Euharistică pentru Sfânta Liturghie un imn în cinstea ei: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; pe cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii; care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut; pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

Totuşi, în secolul al V-lea a apărut o obiecţie faţă de titlul „Maica lui Dumnezeu”, datorită confuziei privind misterul întrupării. Nestorie, Episcop de Constantinopol (428-431), a stârnit o puternică controversă. El a afirmat că Maria i-a dat naştere lui Isus Cristos, o persoană umană obişnuită şi atât. Cu această persoană umană s-a unit persoana Cuvântului lui Dumnezeu (Isus cel divin). Această unire a două persoane – Cristos cel uman şi Cuvântul divin – a fost „sublimă şi unică”, dar doar accidentală. Persoana divină a sălăşluit în persoana umană „ca într-un templu”. Continuându-şi propriul raţionament, Nestorie a afirmat că Isus cel uman a murit pe cruce, nu Isus cel divin. Aşadar, Maria nu este „Maica lui Dumnezeu”, ci doar „Maica lui Cristos” – Isus cel uman. Rezultatul este despărţirea lui Cristos în două persoane, şi în consecinţă negarea întrupării şi în cele din urmă a răscumpărării.

Sf. Ciril, Episcop de Alexandria (+440), a respins afirmaţia lui Nestorie, declarând: „Nu a fost aşa că întâi s-a născut din Preasfânta Fecioară un om obişnuit, asupra căruia a coborât după aceea Cuvântul; ceea ce spunem noi este că, fiind unit cu trupul încă din pântece, [Cuvântul] a cunoscut naşterea în trup…” Această declaraţie susţine credinţa enunţată în primul paragraf.

La 22 iunie 431, Conciliul din Efes s-a adunat pentru a lămuri această problemă. Conciliul a declarat: „Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este Dumnezeu adevărat şi astfel că Preasfânta Fecioară este Maica lui Dumnezeu (Theotokos) (deoarece ea a născut după trup pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat), anathema sit„. Astfel, Conciliul a recunoscut oficial faptul că Isus este o persoană divină, cu două naturi – umană şi divină – unite într-o uniune adevărată. În plus, Conciliul din Efes a afirmat că Preasfânta noastră Maică poate fi pe drept numită Maica lui Dumnezeu: Maria nu este Maica lui Dumnezeu Tatăl sau Maica lui Dumnezeu Spiritul Sfânt; ea este Maica lui Dumnezeu Fiul – Isus Cristos, Dumnezeu adevărat din eternitate care a intrat în această lume devenind de asemenea om adevărat. Conciliul din Efes l-a declarat pe Nestorie eretic, şi împăratul Teodosie a ordonat să fie destituit şi exilat. (Un fapt interesant, o mică Biserică Nestoriană există încă în Irak, Iran şi Siria.)

Întruparea este într-adevăr un mister profund. Biserica foloseşte un limbaj foarte exact – deşi filosofic – pentru a preveni confuzia şi eroarea. Deoarece tocmai am celebrat Crăciunul şi Solemnitatea Mariei, Născătoare de Dumnezeu [în ritul latin], trebuie să continuăm să reflectăm asupra acestui mare mister legat de felul în care Mântuitorul divin a intrat în această lume, luând trupul nostru omenesc, pentru a ne elibera de păcat. Trebuie de asemenea să reflectăm şi să urmăm marele exemplu al Preasfintei Fecioare, care a spus: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”

Să nu uităm faptul că Maria este cu adevărat „mamă”: ea nu este doar mijlocul fizic prin care Domnul nostru a intrat în această lume, ci este de asemenea într-un sens deplin mamă. Ca mamă, ea a dorit întotdeauna să îl prezinte pe Fiul său celorlalţi, şi să îi conducă pe ceilalţi la Fiul ei divin. În Evanghelii, ea l-a prezentat păstorilor, magilor, preotului Simeon şi Anei, şi la petrecerea de nuntă din Cana. Ea doreşte să facă acelaşi lucru pentru fiecare dintre noi. Când Domnul nostru a murit pe cruce, se afla acolo mama Sa, Maria, şi Sf. Ioan Apostolul; Isus i-a spus Mariei: „Femeie, iată fiul tău”, încredinţând-o pe mama sa văduvă grijii Sf. Ioan; şi Sf. Ioan i-a spus: „Iată mama ta” (Ioan 19,26-27). În mod tradiţional, noi am considerat întotdeauna că aici Isus a dat-o pe Maria ca mamă Bisericii întregi şi fiecăruia dintre noi.

Această credinţă este frumos ilustrată în mesajul Fecioarei de Guadalupe, când ea i-a apărut Sfântului Juan Diego în anul 1531. În 9 decembrie, ea i-a spus: „Să ştii cu certitudine, tu cel mai mic dintre fiii mei, că eu sunt desăvârşita şi pururea Fecioară Maria, Maica lui Isus, Dumnezeu adevărat, prin care trăiesc toate, Domnul tuturor lucrurilor, Stăpânul Cerului şi al pământului. Dorinţa mea puternică este să fie construită aici o biserică în cinstea mea. Aici eu voi demonstra, voi manifesta, voi da oamenilor toată iubirea mea, compasiunea mea, ajutorul meu şi protecţia mea. Eu sunt maica ta milostivă, maica milostivă a vouă tuturor celor care trăiţi uniţi pe acest pământ, şi a întregii omeniri, a tuturor acelora care mă iubesc, a acelora care plâng în faţa mea, a acelora care mă caută, şi a acelora care au încredere în mine. Aici voi asculta plânsul lor, durerea lor, şi voi vindeca şi voi alina nenumăratele lor suferinţe, nevoie şi nenorociri.”

Apoi în 12 decembrie i-a spus: „Ascultă şi lasă să pătrundă aceasta în inima ta, iubitul meu mic fiu: nu lăsa nimic să te descurajeze, să te întristeze. Nu lăsa nimic să schimbe inima ta sau înfăţişarea ta. De asemenea, nu te teme de nici o boală sau supărare, nelinişte sau durere. Nu sunt aici eu, mama ta? Nu eşti tu sub umbra şi protecţia mea? Nu sunt eu pentru tine fântâna vieţii? Nu eşti tu sub mantia mele, în îmbrăţişarea mâinilor mele? De ce altceva ai nevoie?” Aceste frumoase mesaje subliniază rolul Mariei ca Mamă a lui Dumnezeu şi a noastră.

Începând un nou an, Anno Domini 2005, să privim la exemplul Preasfintei Fecioare şi să ne bazăm pe rugăciunile ei. Să ne întoarcem spre ea întotdeauna ca fiind propria noastră Mamă, rugându-ne: „Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.”



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *