Primul Crăciun a fost la 25 decembrie?

Teme: Întrebări, Istorie.
Etichete: .
Publicat la 16 decembrie 2013.
Partea 7 din 24 din seria Pr. Saunders răspunde.
Print Friendly

Autor: pr. William P. Saunders
Traducere: Adrian Defta
Sursa: Catholic Herald, 18 decembrie 1997

Naşterea Domnului

Naşterea Domnului

Întrebare: S-a născut Cristos la 25 decembrie? (Un cititor din Fredericksburg)

Răspuns: Am crede că dacă există o dată de naştere pe care ar trebui să o ştim cu exactitate, aceasta ar fi chiar ziua de naştere a Mântuitorului nostru Isus Cristos. Din păcate Evangheliile nu precizează data la care s-a născut Cristos. Această omisiune s-ar putea explica prin faptul că accentul Evangheliilor cade pe kerygma, misterul răscumpărării – suferinţa, moartea şi învierea lui Cristos. Acesta este probabil şi motivul pentru care Evanghelia Sfântului evanghelist Marcu nu menţionează nimic despre Naştere, în schimb îşi începe naraţiunea cu Botezul Domnului în Iordan. În schimb moartea lui Cristos poate fi datată mai uşor, ea având loc înainte de Paştele evreiesc.

Înainte ca religia creştină să fie scoasă din afara legii de către împăratul Constantin, în 313, nu se cunoaşte nici o menţiune a vreunei date sau a vreunei celebrări de Crăciun. De pildă, nici unul din istoricii timpurii ai Bisericii, precum Origene (m+255), Sfântul Irineu (+202) sau Tertulian (+220), nu fac vreo referire la aniversarea sau existenţa Crăciunului în listele lor de sărbători şi alte celebrări. După legiferarea creştinismului, Biserica a căpătat autoritatea de a stabili data universală pentru fiecare sărbătoare religioasă şi de a organiza celebrări publice. Tot atunci Biserica a avut de făcut faţă controverselor ridicate de unele curente eretice cu privire la divinitatea lui Isus ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi la modul în care El a venit pe lume. Ca răspuns la aceste controverse, Biserica a pus accentul pe celebrarea Crăciunului, ca moment al Naşterii Domnului.

În altă ordine de idei, romanii păgâni obişnuiau să se adune pe un deal – unde acum se află Vaticanul – pentru a comemora „Naşterea Nebiruitului Soare”; această sărbătoare păgână se celebra în întregul imperiu fie la data de 25 decembrie (conform calendarului iulian), fie la 6 ianuarie (conform calendarului egiptean). Deşi nu este dovedit, unii istorici îi atribuie lui Constantin – cel care a declarat Duminica zi de odihnă pe întreg teritoriul Imperiului – înlocuirea vechii sărbători păgâne cu Crăciunul. Interesant este că începând din anii 200, lui Isus i s-a adăugat ca titlu de onoare şi acela de „Soare al Dreptăţii”.

Toate aceste elemente converg oarecum spre celebrarea oficială a Crăciunului la data de 25 decembrie. De exemplu, Crăciunul era sărbătorit la Roma de către Papa Liberius (352-366) la data de 25 decembrie. La aceeaşi dată, în anul 379, Sfântul Grigore de Nazianz rostea o predică de Crăciun la Constantinopol. Tot la 25 decembrie, în catedrala din Milano, Sfântul Ambroziu (+ 397) obişnuia să celebreze Crăciunul. Astfel, cam prin anul 400, aniversarea Naşterii lui Cristos era deja stabilizată la data de 25 decembrie, cu excepţia Palestinei, unde celebrarea se făcea la 6 ianuarie. Această situaţie a durat până pe la mijlocul secolului al VII-lea, când aniversarea Naşterii lui Cristos a fost mutată tot la 25 decembrie.

Deşi stabilirea datei exacte a Crăciunului ar putea să ne preocupe din când în când, eu personal consider că cel mai important lucru rămâne sărbătorirea corespunzătoare a Naşterii Domnului. Să ne amintim că termenul englezesc pentru Crăciun (Christmas), denumire internaţionalizată în zilele noastre, provine din engleza veche „Cristes Maesse”, însemnând „Liturghia lui Cristos”. Fie ca în acest Crăciun să ne ridicăm cu toţii inimile la Sfânta Jertfă a Liturghiei şi să-l primim pe Domnul, născut în sufletele noastre prin harul Sfintei Euharistii.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *