Folosirea întregii Creaţii

Teme: Întrebări, Morală.
Etichete: .
Publicat la 14 decembrie 2013.
Partea 6 din 24 din seria Pr. Saunders răspunde.
Print Friendly

Autor: pr. William P. Saunders
Traducere: ProFamilia.ro
Sursa: Catholic Herald, 19 septembrie 2002

Cu blană sau fără blană?

Cu blană sau fără blană?

Întrebare: Fiul meu mă critică pentru că port o haină de blană. Spune că este un gest de cruzime faţă de animale. Eu în schimb cred că pentru aceasta a creat Dumnezeu nurcile şi alte animale. Ce învaţă Biserica pe această temă?

Răspuns: Pentru a răspunde întrebării, trebuie mai întâi să vedem care este fundamentul moral. Din relatarea creaţiei din Geneză aflăm un adevăr important: că Dumnezeu Atotputernicul a creat totul din nimic, şi tot ce a creat a fost bun în ochii Lui. Apogeul este atins odată cu crearea bărbatului şi a femeii, singurele creaturi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (1,27). Doar fiinţele umane au suflet raţional nemuritor. Oricât de mult am iubi animalele, în special animalele de casă, fiinţele umane nu trebuie niciodată puse pe aceeaşi treaptă cu animalele (chiar dacă unele fiinţe umane se comportă mai urât decât animalele).

Dumnezeu a încredinţat omenirii grija şi folosirea întregii creaţii: în Geneză citim că „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: ‘Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!'” (1,28). Aici găsim principiul administrării: fiecare persoană este obligată din punct de vedere moral să respecte mediul natural, precum şi propria fiinţă, ca daruri preţioase de la Dumnezeu, şi, de aceea, să se folosească de aceste daruri în mod înţelept, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat fiecare. Mai mult, toţi oamenii, ca buni administratori, trebuie să se străduiască să se folosească de aceste bunuri preţioase pentru binele mediului şi al persoanelor.

Făcând distincţia dintre persoană şi animal, şi având în vedere principiul administrării, rezultă că animalele pot fi folosite pentru muncă, transport, hrană, îmbrăcăminte şi alte scopuri. Sfânta Scriptură ne dă numeroase exemple de fiinţe umane care folosesc animale pentru fiecare dintre aceste scopuri, inclusiv pentru îmbrăcăminte: în Geneză, după căderea în păcat a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, se spune „Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat” (2,21). Şi Sfântul Ioan Botezătorul este descris ca purtând haine de blană: „Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului” (Matei 3,4). Din toate acestea putem trage aşadar concluzia că nu este nimic intrinsec rău în a purta haină de blană, aşa după cum nu este nimic intrinsec rău în a mânca pulpă de miel.

De aici nu trebuie să se înţeleagă însă că fiinţele umane ar putea în mod nejustificat să provoace suferinţe animalelor sau să le omoare. Cu ceva vreme în urmă, de exemplu, unii americani, când mergeau cu trenul, de la fereastră trăgeau cu puşca în bizoni, din pură plăcere de a-i ucide. Bizonii rămâneau acolo morţi. În vreme ce nu este nimic rău în a împuşca un animal pentru a-ţi procura hrana necesară supravieţuirii, este greşit din punct de vedere moral să ucizi pentru că aşa vrei şi să produci risipă. Indienii americani omorau şi ei bizoni, dar îi foloseau aproape în întregime: pentru haine şi pânze la corturi, pentru hrană, pentru a-şi fabrica arme, iar anumite organe împotriva unor boli. Personal, i-am admirat mereu pe indieni pentru modul în care priveau animalele ca daruri ale Marelui Spirit.

Dacă anumite animale sunt crescute pentru un scop special, de exemplu pentru blană (evident, nu din rândul animalelor pe cale de dispariţie), ele trebuie tratate corespunzător, cu atenţie şi nu cu cruzime. Risipa sau abuzurile în creşterea animalelor reprezintă un afront adus demnităţii noastre umane şi este deci un păcat (conform art. 2418 din Catehismul Bisericii Catolice – CBC). Se ridică, însă, aici o altă întrebare, legată de cea de la care am pornit: „Ce se poate spune despre animalele folosite pentru experimente medicale ori ştiinţifice?” Pentru binele nostru sau pentru binele mediului, pentru a ajuta sau salva alte persoane, oamenii pot să se folosească de animale în cadrul unor experimente. Este de preferat testarea medicamentelor sau a unor proceduri ştiinţifice pe animale, şi nu pe oameni. Din nou însă, cercetările trebuie să fie în limite rezonabile (conform art. 2417 din CBC).

Este evident că nici o persoană morală nu doreşte să fie crudă cu animalele; oamenii trebuie însă să folosească creaţia pentru binele lor. În acelaşi timp, trebuie să rămână clară linia de demarcaţie dintre fiinţa umană şi animal. Îmi amintesc că la un moment dat conduceam pe o autostradă, iar pe maşina din faţa mea am văzut lipite două abţibilduri: pe unul scria „Salvaţi balenele”, iar pe celălalt „Sunt pentru avort”. M-am oripilat gândindu-mă la acea persoană căreia îi pasă de uciderea balenelor, dar este indiferentă faţă de soarta atâtor fiinţe umane nevinovate avortate zi de zi.

Având respect pentru întreaga creaţie, şi folosind-o în mod înţelept, să nu uităm că accentul cade pe „da, ne putem folosi de animale”. Respectul pentru animale nu trebuie niciodată să depăşească respectul pentru oameni. Şi pentru că tot am pomenit de respect, închei cu articolele din Catehism care, în contextul poruncii a VII-a, vorbesc despre folosirea creaţiei.

 

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE

Viaţa în Cristos. Cele zece porunci. Porunca a VII-a

Respectul faţă de integritatea creaţiei

2415. Porunca a şaptea cere respectarea integrităţii creaţiei. Animalele, ca şi plantele şi lucrurile neînsufleţite, sunt în mod natural destinate binelui comun al omenirii din trecut, din prezent şi din viitor. Folosirea resurselor minerale, vegetale şi animale ale universului nu poate fi separată de respectarea exigenţelor morale. Stăpânirea acordată de Creator omului asupra lucrurilor şi fiinţelor nu este absolută; ea este măsurată de grija pentru calitatea vieţii aproapelui, inclusiv a generaţiilor viitoare; cere un respect religios faţă de integritatea creaţiei.

2416. Animalele sunt făpturi ale lui Dumnezeu. El le înconjoară cu grija sa providenţială. Prin simpla lor existenţă ele îl binecuvântează şi îi aduc slavă. Aşadar oamenii le datorează bunăvoinţă. Ne vom aminti cu ce delicateţe se purtau cu animalele sfinţi ca Francisc din Assisi sau Filip Neri.

2417. Dumnezeu a încredinţat animalele celui pe care l-a creat după chipul său. Aşadar e legitimă folosirea animalelor pentru hrană şi confecţionarea îmbrăcăminţii. Pot fi domesticite ca să-i fie de folos omului la muncă şi în clipele de răgaz. Dacă rămân în limite rezonabile, experienţele medicale şi ştiinţifice pe animale sunt practici moralmente admisibile, deoarece contribuie la îngrijirea ori salvarea unor vieţi omeneşti.

2418. Este contrar demnităţii umane faptul de a supune animalele la suferinţe inutile sau de a face risipă cu viaţa lor. De asemenea este nedemn să se cheltuiască pentru ele sume care ar trebui în mod prioritar să aline mizeria oamenilor. Putem iubi animalele, dar nu trebuie să deturnăm în direcţia lor afecţiunea datorată numai persoanelor.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *