De Crăciun, cu toţii suntem copii

Teme: Spiritualitate.
Etichete: .
Publicat la 8 decembrie 2013.
Print Friendly

Autor: pr. Veniamin Aenăşoaei
Sursa: Actualitatea creştină, supliment Crăciun 2004

Din nou copii

Din nou copii

Sărbătoarea Crăciunului, în mod inevitabil, retrezeşte în fiecare dintre noi dimensiunea copilului. Asta, în măsura în care ne-am bucurat cu adevărat de o astfel de dimensiune, pentru că, din păcate, nu toţi au avut parte de o asemenea experienţă. Mă refer, aici, la acei copii care, din cauza condiţiilor familiale şi sociale, s-au născut şi au trăit anii copilăriei în condiţii inumane, astfel că spunem despre ei că au fost şi au trăit, încă de la început, ca nişte copii bătrâni. Pentru ei ar fi foarte greu să vorbim despre o dimensiune a copilăriei, cu ocazia sărbătorii Crăciunului. Ar fi o alinare, pentru noi, dacă am şti că şi ei au avut parte de o rază de lumină în copilăria lor şi dacă, odată cu trecerea anilor, au reuşit să recupereze ceva din ceea ce înseamnă copilul din ei.

Lucrurile stau cu totul altfel pentru cei care au fost cu adevărat copii. Memoria, cu biblioteca ei de date, îi însoţeşte în permanenţă, iar în preajma sărbătorii Crăciunului, îi îmbrăţişează cu amintirea momentelor frumoase şi de neuitat, pe care le-au trăit în copilărie.

Crăciunul este ceva deosebit

Aceste amintiri redeşteaptă în noi copilul. Zburdăm parcă şi acum, ca odinioară, prin zăpada pufoasă şi ne tăvălim în ea cu chiote şi zâmbete zgomotoase. Ni se umple şi acum inima de bucurie la vederea brazilor care vor împodobi altarele bisericilor şi casele noastre. Găsim şi astăzi energia şi buna dispoziţie de odinioară, în ornamentarea brazilor şi a ieslei de Crăciun. Colindele au acelaşi efect asupra urechilor şi asupra inimii noastre, care se umplu de tandreţe la gândul coborârii Pruncului divin în mijlocul nostru. Atmosfera de sărbătoare ne înconjoară de pretutindeni şi ne introduce din ce în ce mai profund în bogăţia misterului de iubire a lui Dumnezeu care se reînnoieşte.

Timpul Adventului dă, şi astăzi, consistenţă pregătirii noastre, în vederea întâmpinării, cu inimi curate şi sincere, a naşterii lui Isus. La Betleem, Maria l-a născut pe Isus în sărăcia unui grajd. Astăzi, ca şi atunci când eram copii, îi oferim Mariei posibilitatea de a-l naşte pe Isus în noi, în familiile şi comunităţile noastre, bucuroşi de a oferi ospitalitate întregii Familii Sfinte. Atitudinea de simplitate a păstoraşilor, care la îndemnul îngerilor merg să-l caute pe Pruncul Isus, este acum asumată de inimile noastre, interesate de a-l găsi, primi şi chiar oferi pe Isus fraţilor noştri.

Este pozitiv şi frumos obiceiul de a oferi celorlalţi daruri de Crăciun. Ele ne amintesc de darurile pe care însuşi Isus le-a primit din partea Magilor. Nu trebuie să pierdem însă din vedere dispoziţiile interioare cu care Magii au însoţit aceste daruri: omagierea, cinstirea şi recunoaşterea Salvatorului omenirii în Pruncul Isus. Însoţind cu aceste predispoziţii interioare darurile pe care le oferim, în mod special copiilor, vom reuşi să descoperim în cei mici pe Isus, care primeşte darul nostru şi care, la rândul său, ne oferă nouă ceva special: ni se oferă pe sine cu viaţa sa divină.

Astfel, sărbătoarea Crăciunului nu este numai un prilej de odihnă şi de întrerupere a activităţilor cotidiene, ci devine moment special de regăsire şi de fundamentare a existenţei, întrucât ea este şi rămâne pentru noi un reper şi o valoare
de ordin spiritual.

Isus şi copiii

Atitudinea de ostilitate a discipolilor, care au început să-i mustre pe aceia care i-au adus pe copii, ca Isus să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage (cf. Mt 19,13), este corectată imediat de Isus, care, adresându-se discipolilor săi, le spune: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei” (Mt 19,14). Iar altădată, pentru a da răspuns ucenicilor, care se interesau cine este mai mare în împărăţia cerurilor, Isus afirmă: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte” (Mt 18,3-5).

Din aceste două episoade înţelegem că dimensiunea copilăriei spirituale trebuie să caracterizeze în permanenţă trăirea noastră creştină. Motivul este evident: numai ceea ce este curat, nevinovat, asemenea sufletului unui copil, poate să-i fie plăcut lui Dumnezeu şi poate să stea alături de El în împărăţia cerească; şi numai atitudinea de umilinţă poate să elibereze inima de orice formă de orgoliu şi egoism, pentru a-l putea descoperi şi primi pe Isus, în persoana celor mici. Avem posibilitatea, acum, de Crăciun, să reînnoim dimensiunea copilăriei spirituale, ajutaţi fiind de însuşi Copilul ceresc. Celebrarea Naşterii Domnului ne va reintroduce, astfel, în dinamismul de iubire a lui Dumnezeu, care vrea să facă din noi toţi copiii săi predilecţi, chemaţi la o nouă viaţă împreună cu El.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *