10 căi de revitalizare a Bisericii Catolice

Teme: Biserică.
Etichete: .
Publicat la 20 octombrie 2013.
Print Friendly

Autor: pr. I. Michael Bellafiore
Traducere: Oana Capan

Nota editorului: Am sesizat acest material când a fost recomandat de Cardinalul Timothy Dolan de New York, pe blogul său. A fost tradus atunci, dar îl publicăm abia acum, când noul format al acestui sit ne permite. Întârzierea face ca unele lucruri acum să fie la trecut (gen: pregătirea pentru întâlnirea cu Cardinalii – aceasta a avut deja loc). Scurtele gânduri ale preotului iezuit care le semnează rămân oricum interesante şi actuale.

Papa Francisc

Papa Francisc

Reforma este în plină desfăşurare în Vatican. Papa Francisc a strâns frâiele Băncii Vaticanului, a trecut printr-o extenuantă vizită în Brazilia, a numit un nou secretar de stat şi acum se pregăteşte pentru întâlnirea din octombrie cu Cardinalii care îl sfătuiesc cum să aducă un suflu nou în Biserica Catolică. Agenda noului Papă este simplă: să răspândească Vestea cea Bună a lui Isus Cristos într-un mod şi mai convingător. Cristos a arătat foarte clar care este misiunea Bisericii: „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile”. Parohiile catolice trebuie să ia măsuri pentru a-şi îndeplini mai bine această misiune.

1. Credincioşii şi clerul trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru evanghelizare. Biserica nu este un McDonald’s spiritual, al cărui succes depinde în mare parte de managerii săi, clericii. Parafrazând chemarea preşedintelui John Kennedy la slujire: „Nu vă întrebaţi ce poate face Biserica pentru voi, ci ce puteţi voi să faceţi pentru Biserică”. Evanghelicii şi penticostalii au să îi înveţe multe pe catolici în această privinţă. Studiile arată că credincioşii catolici s-au îndepărtat de Biserică pentru că au fost ignoraţi, desconsideraţi sau scandalizaţi. Uneori au înţeles greşit învăţătura Bisericii. Ei trebuie să ştie că li se simte lipsa şi că uşa este deschisă pentru ei.

2. Un preot din Franţa a atras oamenii la Liturghii aglomerate în mare măsură prin faptul că petrecea şase ore în fiecare seară în confesional. De asemenea, el purta haine preoţeşti pe stradă, pentru ca aceia care doreau să întâlnească un preot să ştie unde să îl găsească. Preoţii trebuie să se rededice Sacramentului Spovezii. Trebuie să fie disponibili la ore convenabile pentru credincioşi, şi nu doar o superficială jumătate de oră înainte de Liturghie. Frecventând ei înşişi Sacramentele, preoţii pot trezi în credincioşii lor nevoia de căinţă şi convertire.

3. Un Papă a spus cândva că un catehet bun valorează cât o sută de predicatori remarcabili. Cu toate acestea, există parohii bogate care aşteaptă ca aceşti cateheţi să facă muncă de voluntariat! Cateheza trebuie să fie luată mai în serios, ca o slujire. În multe părţi ale lumii, slujitorul pe care catolicii îl văd cel mai mult este catehetul lor, nu păstorul lor. Părinţii trebuie să fie disponibili să se pregătească şi să lucreze ca şi cateheţi. Mai mulţi adulţi catolici trebuie de asemenea să îşi asume responsabilitatea pentru transmiterea credinţei. Aceasta include de asemenea susţinerea slujirilor care se ocupă de fraţii „mai mici”, cum ar fi vizitarea bolnavilor.

4. Colegiile şi universităţile catolice consideră fără echivoc că este o onoare a fi catolic, şi trebuie să fie cu adevărat catolice în conţinutul lor. Oamenii care sunt adesea cei mai mândri să facă parte dintr-o instituţie de învăţământ catolică sunt de fapt necatolici: protestanţi, necreştini şi chiar atei.

5. Mai mulţi clerici şi persoane consacrate trebuie să privească învăţătura Bisericii despre sexualitate şi familie ca pe o veste bună. Ea este parte a Evangheliei, şi nu ceva de care să ne ruşinăm. De acord, trebuie să fie transmisă cu tact şi înţelegere. Dar trebuie să fie transmisă, cu încrederea că este parte a adevărului mântuitor dat de Isus Cristos.

6. Rugaţi-vă. Un pastor protestant din Cartagena, Columbia, organizează la ora 3.30 a.m. adunări de rugăciune pe străzi unde domnesc violenţa, sărăcia şi prostituţia. Catolicii ar putea face acelaşi lucru acolo unde domneşte indiferenţa. Lumea a ţinut nu demult o zi de rugăciune şi post pentru pace, în 7 septembrie. Vinerea este în continuare o zi penitenţială chiar dacă în unele părţi ale lumii catolicilor nu li se mai cere să renunţe la carne. Este nevoie de o puternică înflăcărare spirituală.

7. Doctrina socială catolică este o consecinţă esenţială a Evangheliei, ceea ce înseamnă că trebuie să ne implicăm în sfera publică – în calitate de catolici. Cu suficientă rugăciune, jertfă, pledoarie, bun simţ şi mult har, lumea afacerilor poate deveni mai morală; de asemenea, liderii civici, uniunile publice şi deţinătorii de acţiuni ar putea să găsească un acord în cea mai gravă criză economică globală din ultimele decenii.

8. Papa Francisc ne avertizează pe drept cuvânt cu privire la răul care este activ în această lume. Libertatea religioasă este ameninţată zilnic în Occident, în timp ce 200 de milioane de creştini din lumea întreagă sunt în pericol de moarte din cauza credinţei lor. Catolicii trebuie să devină mai conştienţi de situaţia dificilă a fraţilor lor de peste hotare.

9. În acelaşi timp, trebuie să îi iertăm şi să ne rugăm pentru adversarii noştri. Recent, credincioşii uneia dintre numeroasele biserici incendiate în Egipt au scris pe peretele bisericii lor că îi iartă pe duşmanii lor şi se vor ruga pentru ei lui Dumnezeu, care este iubire. Aceasta este Evanghelia!

10. Amintiţi-vă că a fi catolici oriunde în lume înseamnă că ne putem bucura şi avea încredere în îndemnul lui Cristos: „Nu vă temeţi!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *