Colaborarea ecumenică mai eficientă în spaţiul promovării valorilor morale şi sociale

Teme: Ecumenism, Interviu.
Etichete: .
Publicat la 24 septembrie 2013.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Marta Allevato
Traducere: Radu Capan
Sursa: AsiaNews.it

Mitropolitul ortodox Hilarion

Mitropolitul ortodox Hilarion

Grija pentru soarta creştinilor din Siria, unde „forţe extremiste urmăresc distrugerea completă a creştinismului”, semnele unei posibile „normalizări a cultului pentru credincioşii ortodocşi din China”, insatisfacţie privitor la dialogul teologic cu catolicii, dar „rezultate surprinzătoare” în colaborarea pe planul promovării valorilor morale şi sociale. Acestea sunt câteva dintre ideile exprimate de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, directorul departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, într-un interviu acordat la sfârşitul lunii trecute pentru AsiaNews.it, serviciu de ştiri catolic dedicat în special spaţiului asiatic. Redăm interviul în special pentru răspunsurile legate de dialogul ecumenic, dar şi datorită actualităţii celorlalte teme.

– Situaţia din Siria este dramatică. Ce se poate spune despre punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Ruse privitor la acest conflict?

– Situaţia din Siria este într-adevăr îngrijorătoare. Acest conflict armat durează de ceva vreme. Nu l-aş numi război civil deoarece cred că este un caz de luptă între diverse state în teritoriul unui alt stat, şi foarte adesea grupările armate, pe care unii le numesc opoziţie, sunt de fapt compuse din străini, luptând pentru bani străini.

– Ce îngrijorează cel mai mult Patriarhia Moscovei?

– Biserica Ortodoxă Rusă este îngrijorată cel mai mult de soarta populaţiei civile şi a creştinilor. Este clar că forţele extremiste care caută puterea şi-au fixat ca ţel distrugerea completă şi totală a creştinismului din Siria. Şi dacă vor ajunge la putere, chiar şi temporar, populaţia creştină va fi eliminată sau alungată din pământurile ei, iar bisericile vor fi distruse. Ne-am exprimat în repetate rânduri îngrijorarea faţă de această situaţie şi, alături de Biserica din Antiohia, situată în Siria dar şi în Liban, am studiat şi am pus în practică diverse programe umanitare. Acestea implică Societatea Palestiniană Ortodoxă Imperială, organizaţie ortodoxă rusă ce joacă un rol activ în Orientul Mijlociu şi este responsabilă de distribuirea de medicamente şi a altor bunuri care lipsesc populaţiei locale.

– Doi Episcopi ortodocşi sunt încă în mâinile răpitorilor lor din Siria…

– Da, Mitropolitul Boulos Yazigi (al Bisericii Ortodoxe a Antiohiei) şi Mitropolitul Mar Gregorios Youhanna Ibrahim (al Bisericii Ortodoxe Siriene), a căror situaţie ne îngrijorează în mod deosebit. Îi cunosc personal pe amândoi, de mulţi ani, şi ştiu că sunt lideri spirituali importanţi. Suntem îngrijoraţi de răpirea lor şi de faptul că în tot acest timp care a trecut (au fost răpiţi la 22 aprilie) nu am primit nici o veste despre locaţia sau starea lor. Am auzit multe zvonuri, dar nimic nu a fost confirmat oficial.

– Egiptul a experimentat de asemenea o escaladare a violenţei, iar creştinii au fost vizaţi în mod special.

– În Egipt suntem preocupaţi de escaladarea violenţelor ce se datorează Fraternităţii Musulmane, o mişcare extremistă interzisă în multe ţări, dar care cu ceva timp în urmă a preluat puterea în Egipt şi apoi a pierdut-o. Ei sunt rădăcina acestei escaladări a violenţei în Egipt, soldată cu distrugerea bisericilor aparţinând diferitor confesiuni creştine. Sperăm din inimă că în Egipt va reveni pacea, că va prelua puterea o forţă a păcii, capabilă să respecte echilibrul dintre diferitele credinţe, ce a caracterizat această naţiune de-a lungul multor secole.

– În ce punct se află lucrările Comisiei Mixte de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Când va avea loc următoarea întâlnire?

– Următoarea întâlnire a comisiei va avea loc, cel mai probabil, în 2014. Este încă prematur să vorbim despre roadele lucrărilor comisiei. Se abordează probleme foarte dificile, precum primatul şi rolul Episcopului Romei, care este discutat pentru prima oară într-o mie de ani. În cadrul lucrărilor au fost atinse teme sensibile, nu doar privitoare la relaţiile dintre catolici şi ortodocşi ci şi chiar între Bisericile Ortodoxe. Din păcate documentul pe care comisia îl pregăteşte acum este sub embargo şi, de aceea, nu poate fi comentat sau criticat. În opinia mea însă, documentul nu respectă mandatul comisiei primit de la Biserici (Catolică şi Ortodoxe) şi nici nu explică clar care sunt diferenţele şi similarităţile dintre catolici şi ortodocşi.

– Se pare deci că dialogul cu catolicii pe teme de etică este mai eficient?

– Comisia Mixtă Teologică reprezintă doar un aspect al dialogului continuu dintre ortodocşi şi catolici. Personal sunt convins că pe moment colaborarea în spaţiul promovării valorilor morale şi sociale este mult mai eficientă. Cred că elaborarea unei poziţii comune pe diferite teme sociale şi morale ne-a ajutat să înaintăm împreună. În particular aş dori să amintesc munca forumului catolico-ortodox, înfiinţat acum câţiva ani şi care a avut câteva întâlniri în diferite ţări, abordând probleme precum etica familiei. Am obţinut rezultate surprinzătoare, care se reflectă în dorinţa comună de a lucra împreună pentru apărarea valorilor creştine tradiţionale.

– Care sunt impresiile Dvs despre noul Papă?

– Am participat la Liturghia de inaugurare a pontificatului său, iar a doua zi m-am întâlnit cu el. În acea întâlnire am identificat unele dintre punctele importante de interacţiune între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă Rusă. Mi-a creat impresia că înţelege foarte bine importanţa acţiunii noastre comune. În plus, mi-a fost clar că aceste probleme nu îi sunt noi, ci le cunoaşte şi le înţelege bine. Această cunoaştere privitoare la dialogul catolico-ortodox, precum şi experienţa anterioară din Argentina (unde a vizitat de mai multe ori parohii ortodoxe ruse din Buenos Aires, a participat la serviciile liturgice şi s-a întâlnit cu credincioşii), sunt semne de bun augur pentru o dezvoltare constructivă a relaţiilor noastre în acest pontificat.

– Ce trebuie făcut pentru a se ajunge la o întâlnire între Papă şi Patriarh?

– Trebuie foarte atent pregătită. Concret, trebuie să ajungem la o înţelegere privitor la problemele în care avem viziuni diferite. Ştiţi cum sunt pregătite întâlnirile bilaterale dintre şefi de state? Înainte ca şefii a două state să se întâlnească, mai multe grupuri ale consilierilor lor apropiaţi trebuie să lucreze din greu pe multe dintre problemele ce ţin de relaţiile bilaterale. În acest fel, întâlnirea dintre cei doi nu este doar de dragul protocolului, ci rodul unui proces lung de pregătire. Şi noi trebuie să ne pregătim bine pentru această întâlnire, ca să nu fie protocolară, ci să permită ridicarea relaţiilor noastre la un nou nivel de interacţiune, de încredere şi înţelegere.

– Care este cel mai mare obstacol în acest sens?

– Până acum, cea mai mare problemă în acest sens o reprezintă situaţia din vestul Ucrainei, unde în anii 1980 şi 1990 au avut loc evenimente foarte triste, care au lipsit comunităţile ortodoxe din unele oraşe şi sate de bisericile lor. Situaţia persistă şi astăzi.

– Credeţi că suntem mai aproape de o întâlnire între cei doi lideri?

– Cred că în fiecare zi suntem exact cu o zi mai aproape! Nu pot să spun cu exactitate când va avea loc această întâlnire.

– Cum ar vedea Patriarhia Moscovei o vizită a Papei la Ierusalim, la invitaţia Patriarhului Bartolomeu I?

– Cred că este o problemă ce ţine de relaţiile bilaterale dintre Biserica Romei şi cea a Constantinopolului. Aceste relaţii au o istorie lungă şi sunt din păcate marcate de evenimente tragice. Cred că întâlnirile între capii Bisericilor Romei şi Constantinopolului sunt foarte importante şi utile în vindecarea rănilor aduse în trecute unităţii Bisericii.

– Care a fost rezultatul vizitei în luna mai a Patriarhului Kirill în China? A ajutat la îmbunătăţirea libertăţii religioase în acea ţară?

– Istoria ortodoxiei din China coincide cu cea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Ortodoxă Chineză a fost mereu sub jurisdicţia Moscovei. În anii 1950, nu cu mult timp înainte de începerea revoluţiei culturale, a fost înfiinţată Biserica Ortodoxă Chineză autonomă. Revoluţia amintită a distrus însă întreaga ei infrastructură. În ultimii 20 de ani s-a încercat refacerea acestei structuri şi s-a dus un dialog cu autorităţile chineze pentru normalizarea situaţiei credincioşilor ortodocşi din China. Timp mulţi ani, dialogul a fost condus de Mitropolitul Kirill. După ce acesta a devenit Patriarh, l-am preluat eu. Vizita Patriarhului în China a fost posibilă mulţumită acestui dialog cu autorităţile locale, vechi de peste două zeci de ani. Pentru moment este prea rapid să spunem dacă există rezultate concrete, dar însuşi faptul că vizita a avut loc este un eveniment foarte semnificativ pentru normalizarea vieţii credincioşilor ortodocşi din China.

– Comunitatea ortodoxă creşte numeric în Italia. Veţi înfiinţa o Episcopie?

– Cred că în Italia trăiesc cam un milion de credincioşi ţinând de diferite Biserici Ortodoxe, dacă nu mai mulţi. Biserica Ortodoxă Rusă din Italia are deja înregistrate peste 50 de parohii, care formează o Episcopie. Această Episcopie este pentru moment administrată din Moscova, dar cred că în viitorul apropiat, în trei sau patru ani, vom avea un Episcop rezident în Italia.

– Există o lege în vigoare în Rusia care interzice „promovarea relaţiilor sexuale netradiţionale”, o lege care a provocat numeroase critici. Credeţi că ţara Dvs are cu adevărat nevoie de această măsură?

– Nu cred doar că această lege este necesară, ci şi că astfel de legi ar trebui adoptate de alte ţări, în locul regulilor care sunt lansate astăzi în Uniunea Europeană privind uniunile homosexuale, dându-le chiar dreptul de a adopta copii. Cred că această politică a guvernelor occidentale este o politică sinucigaşă, deoarece în condiţiile crizei demografice şi a distrugerii instituţiei familiei, a oferi privilegii uniunilor homosexuale înseamnă a semna condamnarea la moarte a unui stat, a populaţiei lui.

– În ce sens?

– Suntem sunt influenţa ideologiei seculare a consumerismului în relaţiile interpersonale, în publicitate şi în sistemul educaţional, conceput nu pentru a-i învăţa pe copii să aspire la valorile morale înalte ci să îşi elibereze instinctele primare. Sub influenţa tuturor acestor circumstanţe, multe ţări europene trec printr-o gravă criză demografică şi populaţia este într-un declin puternic. Aceasta, din punctul meu de vedere, este semnul unei grave boli spirituale. Dacă această boală nu este vindecată, dacă toate bolile nu sunt tratate, vor duce la moarte. În acest sens, văd Rusia de astăzi ca un exemplu. Legile pe care le introducem sunt îndreptate precis spre conservarea a ceea ce numim „fundalul genetic” al naţiunii, potenţialul ei uman, pentru ca să avem familii puternice, cu mulţi copii, care să populeze teritoriul vast al Rusiei.

– Mulţi, inclusiv dintre credincioşi, acuză Patriarhia că ar fi prea apropiată de Kremlin. Care este acum starea relaţiilor dintre Biserică şi stat?

– Cred că majoritatea credincioşilor noştri nu sunt nemulţumiţi de relaţia noastră cu statul. Sunt doar ziarele care scriu uneori despre aceasta. Ultima oară când am fost în Marea Britanie, la BBC m-au întrebat într-un interviu dacă cred că relaţiile dintre Biserica noastră şi Kremlin sunt prea strânse. Am răspuns că în Rusia relaţiile dintre stat şi Biserică nu sunt mai apropiate decât în Marea Britanie, unde capul Bisericii şi Episcopii sunt numiţi de regină la recomandarea premierului. M-au întrebat apoi dacă consider că o aceeaşi persoană nu ar trebui să fie la putere prea mult timp. Am răspuns că nu am avut încă pe cineva care să stea la putere timp de 60 de ani neîntrerupţi, asemenea reginei Angliei. În ciuda tradiţiilor democraţiei britanice, răspunsurile mele au fost cenzurate, iar interviul a fost difuzat după ce aceste părţi au fost tăiate.

Astăzi relaţiile dintre Biserică şi stat în Rusia au la bază două principii. Primul este principiul neinterferenţei. Biserica Ortodoxă Rusă nu susţine nici un partid politic în mod special. Ca parte activă în societate, Biserica îşi poate face propria evaluare despre un program politic sau despre anumite probleme. Dar Biserica nu participă în conducerea statului şi nici nu se implică în politică. Similar, statul nu participă la conducerea Bisericii, nici nu interferează în alegerea Episcopilor, a Patriarhului, în nici o decizie internă. Al doilea principiu este al colaborării dintre Biserică şi stat în problemele de interes comun. Acestea ţin în principal de etică, de la politicile privind populaţia sau etica familiei, la problema copiilor abandonaţi sau altele care mai există, spaţiul de cooperare fiind amplu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *