„40 de zile pentru viaţă” câştigă teren în Europa

Teme: Bioetică, Interviu.
.
Publicat la 24 ianuarie 2013.
Print Friendly

Autor: Zenit
Traducere: Ana-Maria Blaga
Sursa: Zenit, 8 ianuarie 2013

În apărarea vieţii

În apărarea vieţii… născute şi nenăscute

Când adevărul despre avort va fi făcut cunoscut, atunci avortul nu va mai exista, spune Robert Colquhoun, directorul de campanie pentru Marea Britanie al organizaţiei „40 de zile pentru viaţă”, o organizaţie pro-viaţă care a salvat vieţile a peste 800 de bebeluşi ce urmau să fie avortaţi. El a vorbit pentru agenţia Zenit despre susţinerea din ce în ce mai mare de care grupul se bucură în Europa, şi despre experienţele unice avute în lupta pentru viaţă din Marea Britanie. Lupta pentru viaţă a lui Colquhoun este descrisă în cartea care va apărea în curând, carte intitulată „40 de zile pentru viaţă: povestiri adevărate ale mişcării care schimbă inimi şi salvează vieţi prin rugăciune”. Cartea va apărea la mijlocul lunii ianuarie, la împlinirea a 40 de ani de la legalizarea avortului în Statele Unite.

– „40 de zile pentru viaţă” a sosit în Europa, la început în Danemarca şi Irlanda de Nord şi acum şi în Anglia. Ce este această mişcare şi cum aţi caracteriza modul în care este percepută? Care au fost unele dintre rezultate?

– „40 de zile pentru viaţă” este o iniţiativă a comunităţii, organizată la nivel local, ce încurajează creştinii să se roage şi să postească pentru încetarea avorturilor. Se organizează o vigilie de rugăciune de cel puţin 12 ore pe zi în faţa unei clinici unde se fac avorturi, pe o perioadă de 40 de zile, o dată toamna şi a doua oară în timpul Postului Mare. Organizăm şi activităţi în comunitate, ducând un mesaj pozitiv în favoarea vieţii în întreaga comunitate, mergând din uşă în uşă, apelând la mijloacele media, organizând diverse evenimente sau manifestări artistice.

Înainte de a ne fi început prima campanie, credeam că nu va avea succes deoarece mă gândeam că oamenii nu se vor simţi confortabil să se roage în public. Totuşi, am fost copleşiţi de răspunsul pozitiv pe care l-am primit. Preşedintele celei mai mari organizaţii pentru viaţă din Marea Britanie a spus că a fost cea mai reuşită iniţiativă în favoarea vieţii din ultimii ani. Acum suntem la a şasea campanie în Londra. Ann Furedi, şefa Serviciului Britanic de Consiliere în privinţa Sarcinii, ne-a spus, vorbind la postul naţional de radio, referindu-se la vigiliile noastre de rugăciune din faţa centrelor unde se fac avorturi, „să ne ducem iubirea altundeva”. Exact asta am făcut!

Acum ne pregătim pentru o campanie în toată ţara, având echipe în Birmingham, Manchester, Brighton, Taunton, Leamington Spa, Liverpool, Milton Keynes şi Oxford, acestea fiind doar câteva dintre localităţi. Cea mai rodnică moştenire o reprezintă vieţile care au fost salvate ca rezultat al prezenţei noastre paşnice, legale, în rugăciune, în faţa centrelor pentru avorturi. Am descoperit că unele femei fac avort pentru că simt că nu au de ales.

În ultima noastră campanie în Londra au fost 14 femei programate pentru avort care au ales viaţa pentru copiii lor. În Birmingham, 10 femei care aveau programare să facă avort la clinica locală dar au ales viaţa, iar în alte oraşe oferim, prin campaniile noastre, îngrijire, sprijin financiar şi consiliere femeilor care se gândesc să facă avort. În Brighton, o doamnă care fusese violată a primit atât de mult sprijin, încât a hotărât să păstreze copilul. Marea majoritate a voluntarilor care vin la rugăciune trec în timpul campaniei printr-o experienţă de creştere spirituală. Centrele pentru naşteri din diferite oraşe ale ţării au cunoscut o creştere a natalităţii. Reacţia din partea publicului a fost diferită, susţinătorii avortului fiind uneori foarte „vocali”.

– Credeţi că celelalte ţări europene vi se vor alătura?

– În Spania s-au făcut deja campanii. Organizaţia „Ajutoarele Copiilor Preţioşi ai lui Dumnezeu” desfăşoară vigilii de rugăciune într-un număr mare de oraşe din Germania. Am participat recent la o conferinţă internaţională pentru viaţă în Biarritz, Franţa, iar cei de acolo vor desfăşura probabil o astfel de campanie pro-viaţă, în ciuda rapoartelor despre ostilitatea oamenilor faţă de religie. S-au desfăşurat campanii şi în alte ţări, cum ar fi Georgia şi Danemarca. În America de Nord, campaniile s-au extins cu repeziciune peste tot. Ar fi minunat să vedem acelaşi fenomen şi în Europa. În Marea Britanie am observat cum campania noastră a cunoscut o amploare extraordinară când am avut susţinerea Episcopilor. Atunci când liderii au curajul să facă un pas în faţă pentru credinţă şi semnează în favoarea unei campanii, noi ţări încep să ni se alăture.

– Care credeţi că sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă Anglia şi alte ţări europene în lupta împotriva avortului? Sunt probleme diferite faţă de cele existente în Statele Unite?

– Cred că una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm este apatia şi indiferenţa creştinilor care sunt conştienţi de problema avortului, dar nu fac nimic pentru a oferi o soluţie la această problemă, sau poate nu îşi dau seama că pot produce o schimbare majoră. Aşa cum am văzut în „40 de zile pentru viaţă”, creştinii pot aduce o schimbare imensă atunci când iau atitudine împotriva a ceea ce Conciliul Vatican II a numit „o crimă incalificabilă”.

Frumuseţea campaniei noastre constă în faptul că toţi creştinii pot participa în mod direct la o campanie care are ca rezultat tangibil vieţile salvate, minţi şi inimi inspirate, şi chiar evitarea unei vieţi trăite în regret. Problema majoră este că trăim într-o ţară care timp de secole a respectat dreptul la viaţă, dar în care acum se fac 200.000 de avorturi pe an, şi în care s-au făcut aproape 7 milioane de avorturi de la legalizarea avortului în 1967, fără să existe prea multe semne că lucrurile s-ar putea schimba în bine.

Multor copii li s-au spus minciuni despre libertatea sexuală, nu au fost avertizaţi asupra rezultatelor pe termen lung ale promiscuităţii. Drept urmare, sarcinile la adolescenţă şi bolile cu transmitere sexuală au atins cote de epidemie. La recentele alegeri am putut vedea cum toate partidele importante s-au pronunţat în favoarea avortului, în timp ce Marea Britanie continuă să promoveze avortul în lumea întreagă. Majoritatea mijloacelor de comunicare în masă au adoptat o copleşitoare poziţie în favoarea avortului, umplând undele de emisie cu informaţii părtinitoare şi punându-i pe susţinătorii vieţii într-o lumină negativă. Unele Biserici creştine nu vorbesc deloc despre avort, rămânând apatice sau indiferente, eşuând să vorbească în numele celor care nu pot vorbi pentru ei înşişi.

Avortul înfloreşte pentru că este ascuns opiniei publice, iar consecinţele culturii morţii nu sunt încă pe deplin înţelese de către public. Când se va afla adevărul despre ce le face avortul femeilor, ca să nu mai vorbim despre copiii nenăscuţi, atunci se va încheia lupta împotriva avortului. În Anglia, avortul nu este văzut în totalitate ca o crimă, iar în Statele Unite a fost legalizat avortul în toate cele 9 luni de sarcină. Mentalitatea contraceptivă este mult mai înrădăcinată în Europa, împreună cu o mentalitate mult mai seculară. Noi considerăm toate aceste probleme în egală măsură o provocare şi o şansă de evanghelizare.

– Americanii sunt cunoscuţi pentru atitudinea lor de tipul „putem” faţă de lume, pe când europenii tind să aibă o abordare mai temperată. Aţi sesizat această diferenţă în munca dumneavoastră la „40 de zile pentru viaţă”?

– În Anglia glumim uneori, spunând că americanilor le place să scoată în evidenţă dimensiunile, hărnicia şi productivitatea. Britanicilor le place să facă totul cu moderaţie, curtoazie, atitudine rezervată şi jenă. Mare parte a culturii noastre se rezumă la a salva aparenţele, a spune „îmi pare rău” şi a nu îţi trăda emoţiile. Toate acestea reprezintă o provocare atunci când organizezi o astfel de campanie publică.

Kristina Cooper, una dintre voluntarele noastre, a subliniat acest aspect atunci când a spus că s-a simţit inconfortabil, chiar ciudat, ieşind să demonstreze în stradă, dar a considerat vigilia noastră o provocare. S-a simţit obligată să ia atitudine – dacă tu eşti de părere că sunt ucişi copii, nu poţi sta deoparte, lăsându-i pe susţinătorii avortului să creadă ceea ce cred, şi pe cei în favoarea vieţii să creadă ceea ce cred. În viitor, la fel ca în cazul holocaustului din al doilea război mondial, lumea te va acuza că ai stat impasibil şi că ai permis să se întâmple aşa ceva. Vigilia noastră a ajutat persoane care aveau convingeri pro-viaţă, dar nu ştiau cum să le exprime public, să ia atitudine şi să facă ceva pozitiv ca să ajute.

– Cum aţi ajuns să vă implicaţi în mişcarea pentru viaţă şi, în ultimul timp, în campaniile „40 de zile pentru viaţă”?

– Prima dată am conştientizat imensa importanţă a luptei pentru apărarea vieţii după ce am ascultat o prelegere despre avort ţinută de Lordul Alton la universitate. Prelegerea conţinea imagini grafice ale avortului şi, până în acel moment, nu ştiusem prea multe despre ce li se întâmpla copiilor nenăscuţi din ţara noastră. Am petrecut un an de voluntariat în Echipele de Evanghelizare Naţională din Canada. În acel an am văzut o campanie a organizaţiei „40 de zile pentru viaţă” la Ottawa, şi a fost prima mea experienţă de acest gen. Am fost inspirat de vederea atâtor oameni care se rugau în stradă. Totuşi, ceea ce m-a făcut să cred că Dumnezeu mă chema să încep prima noastră campanie în Londra a fost o prelegere ţinută de fondatorul organizaţiei „40 de zile pentru viaţă”, David Bereit.

– Se fac presiuni asupra Irlandei şi Poloniei pentru legalizarea avortului. Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt şansele ca acest lucru să se întâmple, şi ce putem face pentru a preveni aşa ceva?

– Tocmai a fost anunţat faptul că guvernul Irlandei intenţionează să legalizeze avortul în anumite circumstanţe, schimbând legislaţia care incriminează avortul ca infracţiune gravă. De mulţi ani se încearcă schimbarea legislaţiei în Irlanda. N-aş putea face speculaţii afirmând cu siguranţă că aceste schimbări legislative vor fi adoptate, dar vă pot vorbi despre curajoasele şi neobositele mărturii date în ultimii ani de grupurile în favoarea vieţii din Irlanda. În Dublin, o vigilie de rugăciune recentă a scos în stradă 10.000 de oameni care i-au spus lui Enda Kenny să îşi respecte promisiunile făcute în privinţa apărării vieţii.

Episcopii irlandezi au vorbit clar despre caracterul urgent al situaţiei actuale, trimiţând resurse pentru campanie în fiecare parohie. Papa Ioan Paul al II-lea a spus că rugăciunea unită cu postul reprezintă cea mai puternică forţă din istoria omenirii. Când ne confruntăm cu o schimbare care reprezintă un rău major, armele spirituale aduc o contribuţie vitală, alături de toate celelalte eforturi care se fac pentru a proteja viaţa copiilor nenăscuţi de la concepere până la naştere. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, iar prin rugăciune putem muta munţii: unindu-ne voinţa cu voinţa lui Dumnezeu, putem aduce o mare schimbare în lume, clădind o civilizaţie a iubirii şi o conştientizare crescută a valorii umane a copilului nenăscut.

– Am auzit că aţi primit încurajări de la Roma. Ne puteţi vorbi despre asta?

– I-am scris Papei Benedict al XVI-lea la începutul campaniei noastre, în august 2010. Am fost încântaţi de răspunsul politicos şi cordial trimis de unul dintre secretarii săi, care ne-a asigurat că Sfântul Părinte se roagă pentru cauza noastră. Prima noastră campanie a început la doar câteva zile după vizita Papei în Marea Britanie, vizită care a fost o binecuvântare pentru noi, reuşind să distribuim 10.000 de pliante în timpul evenimentelor prilejuite de vizita Papei în Londra şi Birmingham. Acest lucru ne-a ajutat să avem un debut fulminant al campaniei!

– Cum se face că „40 de zile pentru viaţă” este atât de diferită de celelalte eforturi care s-au făcut înainte pentru combaterea acestei culturi a morţii?

– Viziunea organizaţiei „40 de zile pentru viaţă” este de a ajunge la puterea lui Dumnezeu prin rugăciune, post şi vigilii paşnice, având ca scop eradicarea avortului. Când Trupul lui Cristos se uneşte pentru o campanie care are un scop clar, încep să se întâmple lucruri uimitoare! Anul acesta am avut bucuria de a întâlni câţiva dintre copiii care s-au născut ca urmare a vigiliilor noastre de rugăciune, o experienţă cu adevărat incredibilă! Cred că cel mai frumos aspect al organizaţiei „40 de zile pentru viaţă” este că reprezintă un semn vizibil al iubirii care există în comunităţi pentru a ajuta femeile să aleagă viaţa pentru copiii lor nenăscuţi.

Avorturile nu se fac în parlament, în tribunale, în săli de lectură sau în şcoli, ci în comunitatea locală. Scoţând în evidenţă locul unde se fac avorturile într-o comunitate, „40 de zile pentru viaţă” poate deveni o soluţie la criza avorturilor. Concentrându-se asupra avortului ca problemă locală, „40 de zile pentru viaţă” poate inspira persoane care să participe pentru prima dată la lupta pentru viaţă, poate forma lideri, poate apărea la ştiri, şi poate conduce bărbaţi şi femei către programele de consiliere cu rezultate dovedite, dăruind speranţă acolo unde ea este foarte firavă sau nu mai există deloc. Astfel începe schimbarea şi astfel vedem harul lui Dumnezeu în acţiune.

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *