Cum să îi ducem pe copiii mici la Liturghie

Teme: Familie.
.
Publicat la 24 noiembrie 2012.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Stacey şi Josh Noem
Traducere: Manuela Oltean
Sursa: ForYourMarriage.com

Cu copiii la Liturghie

Cu copiii la Liturghie

Uneori, la sfârşitul Liturghiei, câte un enoriaş din parohie vine şi ne spune: „Cei trei copii ai dumneavoastră se comportă atât de frumos!” Răspunsul nostru standard este „Mulţumim, lucrăm la aceasta” sau „Mulţumim, unele zile sunt mai bune decât altele”. Zilele „mai bune” sunt rodul unor ani întregi de articole şi broşuri pe care le-am citit pe tema aducerii copiilor la Liturghie. În continuare vă prezentăm elementele de bază pe care le luăm în considerare.

Înainte de a merge la biserică

  • Asiguraţi-vă că hrăniţi bine copiii chiar înainte de Liturghie. Nu este nevoie să postească, şi oricum postul nu i-ar ajuta să se comporte frumos la Liturghie. Noi personal nu credem că este adecvat să luăm cu noi gustări. Singura excepţie este o cană cu sistem de siguranţă, care ne dă puţin răgaz să ascultăm din când în când predica.
  • Începând chiar şi cu copii foarte mici, îmbrăcaţi-i în ceva special, care este purtat doar la biserică şi în alte ocazii speciale. Nu trebuie să fie ceva scump, ci ceva simplu. Este suficient să fie chiar şi o pereche de pantofi frumoşi. Îi ajută pe copii să identifice faptul că ceea ce facem la Liturghie este diferit de activitatea cotidiană.
  • Verificaţi-vă geanta cu scutece pentru a vă asigura că este totul pregătit pentru posibilele nevoi. Adăugaţi şi o mică jucărie sau o carte pe care copilul dumneavoastră să o primească doar duminica, la Liturghie. Acestea trebuie să nu facă zgomot şi să fie făcute din materiale moi, astfel încât să nu îi distragă pe cei din jur de la rugăciune în timp ce copilul se joacă sau dacă le scapă.
  • Schimbaţi scutecul sau mergeţi cu copilul la baie chiar înainte de a ieşi pe uşa casei spre biserică.

Cu copiii mai mari:

  • Puteţi citi lecturile de la Liturghie în maşină, în drum spre biserică. Lectura poate fi făcută de un copil mai mare, dacă este cazul. Aceasta va asigura că fiecare le aude cel puţin o dată, în caz că trebuie să ieşiţi cu copilul chiar în timpul lecturilor.
  • Înainte de a intra în biserică, opriţi-vă pentru un moment şi amintiţi-i copilului ce urmează să faceţi. Asiguraţi-vă că ştiu ce au de făcut în timpul Liturghiei. De exemplu, noi le spunem că rolul lor la Liturghie este de a sta cuminţi, de a participa dând şi ei răspunsurile cu voce tare şi de a se ruga. De asemenea, nu trebuie să îi distragă pe cei din jurul lor de la rugăciune.

La biserică

  • Aşezaţi-vă cât mai în faţă. Chiar şi în primul rând, dacă se poate. Poate părea puţin înfricoşător şi riscant la început, dar este esenţial pentru copii să poată vedea ce se întâmplă. Cu timpul îi ajută şi să înţeleagă ce este important la Liturghie, fără a avea rânduri, rânduri de oameni stând cu spatele între ei şi altar.
  • Noi ne ţinem copiii în braţe în timpul Liturghiei. De fapt, noi adoptăm o poziţie în care picioarele copiilor nu ating podeaua până ajung la vârsta de 3 ani. Acest lucru ajută în mai multe feluri. Copii reuşesc să vadă mai bine. Pe măsură ce cresc şi se maturizează, putem să le explicăm ce se spune şi ce se întâmplă. În plus, avem ceva mai mult control asupra comportamentului lor. Dacă un copil începe să se zbată, de obicei a schimba persoana care îl ţine în braţe este suficient pentru a-l linişti. Putem şi juca în şoaptă un fel de joc de-a arătatul spre preot, lumânări, altar, cruce etc.
  • De pe la vârsta de doi ani, am început să îi lăsăm pe copii să stea în picioare sau lângă noi, şi nu în braţe, la o parte din Liturghie. Apoi când împlinesc trei ani vine un moment important, în care sunt suficient de mari pentru a sta jos, în picioare şi a îngenunchea singuri (deşi, dacă nu văd în faţă pe deasupra băncii, îi lăsăm să stea în picioare atunci când se îngenunchează la rugăciunea euharistică).
  • Dacă un copil face puţin zgomot în timpul Liturghiei şi se potoleşte imediat, nu este cazul să vă simţiţi jenaţi. Majoritatea oamenilor din biserică, cu excepţia celor care stau chiar lângă dumneavoastră, nici nu l-au auzit. Şi apoi, chiar dacă au auzit, creditaţi credincioşii din biserică cu destulă maturitate ca să se poată concentra la rugăciune şi dacă există un mic zgomot.
  • Dacă un copil plânge sau face gălăgie continuu, cel mai bine este să vă ridicaţi cu calm din bancă şi să ieşiţi cu copilul în holul bisericii până se calmează sau încetează cu gălăgia. Este însă foarte important să vă reîntoarceţi în spaţiul de cult îndată ce s-a calmat, pentru ca el să nu înceapă să asocieze comportamentul gălăgios cu permisiunea de a lipsi/ieşi de la Liturghie. Staţi pur şi simplu lângă perete până când consideraţi că vă puteţi reîntoarce cu el în bancă. Din experienţa noastră am văzut că ieşitul cu copilul chiar şi de câteva ori în timpul aceleiaşi Liturghii nu este atât deranjant pe cât este un copil care plânge înăuntru, şi credincioşii apreciază că sunteţi atenţi la faptul că ei se roagă. Cei care au şi ei copii înţeleg foarte bine.

După Liturghie

  • Lăudaţi-vă copiii din plin pentru un comportament bun.
  • Dacă este nevoie de ceva îmbunătăţiri, spuneţi-le pe scurt ce ar trebui să facă mai bine săptămâna viitoare şi explicaţi-le de ce. Spuneţi-le că îi veţi ajuta amintindu-le, înainte de Liturghia din duminica viitoare, ceea ce trebuie să facă.
  • Răspundeţi la întrebările copiilor despre Liturghie şi ajutaţi-i să înţeleagă Liturghia şi locul ei în vieţile noastre.
  • Cu copiii mai mari, alocaţi un timp pentru a discuta despre lecturi şi predică.

Ducându-ne copiii la Liturghie, acţionăm pe principiul că trebuie să îi învăţăm cum să se comporte în biserică, cu condiţia să nu îi deranjeze pe cei din jur la rugăciune. Unele zile sunt mai bune decât altele, dar darul transmis copiilor noştri, de a înţelege cum ne rugăm noi, catolicii, merită toate încercările.

Ca părinţi şi conducători ai bisericii noastre domestice, suntem responsabili de a ne forma copiii în credinţa noastră catolică. Pentru catolici nu există o experienţă mai importantă decât Liturghia, aşadar este crucial să ne ajutăm copiii să înţeleagă şi să participe la Liturghie atât cât sunt ei capabili să o facă. În unele zile ni se pare că tot ce am făcut la Liturghie a fost un exerciţiu de a ne ridica şi a ne plimba cu un copilaş morocănos. Dar ştim de asemenea că copiii nu rămân mici pentru multă vreme şi se vor ridica la înălţimea aşteptărilor noastre. Vom avea ocazii destule să experimentăm rugăciunea transcendentă la Liturghie când copiii noştri vor fi adolescenţi sau vor pleca de acasă. Pe moment, însă, misiunea noastră primară este să îi ajutăm să înţeleagă ce se întâmplă la Liturghie. Am descoperit că Domnul găseşte modalităţi să ne hrănească chiar şi în zilele cele mai dificile, când micuţilor le ies dinţişorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *