Pregătirea copiilor pentru succesul în carieră

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Nick şi Cathy Synko
Traducere: Ana-Maria Blaga
Sursa: The Word Among Us

În calitate de părinţi, vă ajutaţi copiii să îşi clădească o credinţă solidă, să aibă parte de o educaţie bună, şi să aibă un organism puternic şi sănătos. Luaţi în considerare şi cum să îi ajutaţi să aibă o carieră frumoasă, solidă? Acest lucru nu înseamnă doar obţinerea unui loc de muncă bun şi a unei siguranţe materiale. Înseamnă să îi ajutaţi să îşi găsească împlinirea identificându-şi şi folosindu-şi talentele pe care Dumnezeu le-a pus în ei. Nici un părinte nu poate să prevadă provocările vocaţionale cu care se va confrunta copilul său. Unele călătorii se pot dovedi mai lungi şi mai anevoioase decât altele. Dar există anumite lucruri pe care le putem face pentru a-i ajuta pe copiii noştri să înţeleagă modul în care Dumnezeu îi cheamă să îl slujească pe El şi să îşi slujească semenii prin munca pe care o vor desfăşura.

Au nevoie de sprijin în alegerea carierei

Au nevoie de sprijin
în alegerea carierei

Vă oferim opt sugestii desprinse din experienţa noastră de consultanţi pentru organizaţii şi de asistenţi în găsirea carierei potrivite, posturi în care am ajutat sute de oameni să îşi integreze credinţa, cariera şi viaţa. Vă oferim aceste sugestii şi în calitate de părinţi care au testat aceste moduri de abordare pe frontul de acasă. Ele sunt uşor adaptate pentru a putea fi folosite în cazul copiilor de toate vârstele. Pot fi folosite de asemenea ca punct de plecare pentru conversaţii şi rugăciuni între soţi, sau pentru o discuţie cu un copil mai mare.

1. Conversaţia este cheia. Într-o zi, fiica noastră, Beth Anne, care avea pe atunci doisprezece ani, ne-a informat entuziasmată că primise rezultatele la primul ei test pentru alegerea carierei. Ne-am aşezat şi am ascultat-o în timp ce ne anunţa primele două rezultate ale testului: poet profesionist sau soldat infanterist! Era amuzant să ne imaginăm cum talentata noastră fiică ar compune poezii în timp ce ar păşi în cadenţă şi ar face instrucţie. Deşi acesta era primul test pentru alegerea carierei, nu era deloc prima dată când discutam cu Beth Anne despre cariera pe care şi-ar dori-o. Am învăţat că, mai importantă decât orice test, este atenţia acordată de către părinţi acelor momente în care copiii vorbesc despre „ce vreau să mă fac când voi fi mare”. Atunci se merită să închideţi computerul, aragazul sau televizorul, şi să îi ascultaţi cu adevărat.

Desigur, interesele copilului dvs. vor evolua. Înţelegerea unicităţii sale este un proces care durează ani şi ani, nu este ceva ce poate face un computer. Pe măsură ce dialogaţi, ţineţi un jurnal al conversaţiilor purtate. Apoi, într-o zi, când copilul Dvs. va fi destul de matur pentru a vă cere sfatul, scoateţi acel jurnal şi spuneţi-i ce gândiţi despre călătoria descrisă în el. Ce cadou minunat ar fi la împlinirea vârstei de 18 ani!

2. Ce vedeţi? Unele dintre talentele şi aptitudinile noastre cele mai mari sunt atât de normale şi de naturale încât nici nu le observăm sau preţuim. Din acest motiv este important să fim atenţi la activităţile şi ocupaţiile către care tinde un copil. Întrebaţi-l periodic ce îi place la şcoală sau la serviciu, şi urmăriţi-i răspunsul – ochii, expresia feţei, tonul vocii. S-ar putea să doriţi să vă notaţi observaţiile în acel jurnal. De exemplu, fiica noastră Laureen a lucrat ca organizator de evenimente la o firmă de catering. Când am întrebat-o ce înseamnă un eveniment de succes din punct de vedere al catering-ului, răspunsul ei a arătat un talent instinctiv în privinţa organizării unor astfel de evenimente. Am observat şi că, la absolvirea liceului, colegii ei au votat-o ca „cel mai probabil înlocuitor al lui Donald Trump”!

Fiţi atenţi şi la hobby-urile şi pasiunile copilului dvs. Cel de-al doilea fiu al nostru, Stephen – poreclit „Gândacul” – a prezentat un interes timpuriu faţă de natură şi activităţile în aer liber. Cât de des se întâmpla ca, atunci când trebuia să tundă gazonul, să îl găsim aplecat deasupra vreunei insecte, spre a o examina! Gazonul nostru nu era niciodată tuns în linii drepte; „urmărirea insectei” se numea modelul gazonului din faţa casei noastre. Pescuitul, vânătoarea şi zborul erau pasiunile lui Stephen. N-am fost deloc surprinşi când s-a angajat la o companie de aviaţie şi când prima lui achiziţie importantă a fost o barcă de pescuit cu motor.

3. Trăsăturile de caracter contează. Fiul nostru cel mare, Nicholas, a fost tot timpul în mişcare. Ca bebeluş, ne era greu să îl ţinem cu centura pusă pe scaunul din maşină; ca tânăr, iubea să joace fotbal. În acelaşi timp, era grijuliu şi plin de compasiune. După cum spunea cineva, „Nicholas te poate ridica de la pământ şi bate măr într-o milisecundă, pentru ca apoi să se ofere politicos să te ridice de jos!” Acest amestec de trăsături a stat la baza deciziei sale de a merge la academia de poliţie. Dorinţa de a sluji, de a fi în formă fizică maximă şi de a evita să trebuiască să stea la birou – astfel de caracteristici sunt la fel de importante ca şi aptitudinile şi studiul, care pot ajuta în carieră. Copiii dvs. cum sunt? Ce trăsături de caracter ale lor ar putea reprezenta un cadou făcut lumii?

4. Urmaţi-vă visul corect. Pe când creşteam, eu (Nick) îl auzeam deseori pe tata spunând că s-ar fi bucurat de mai mult respect şi de un salariu mai bun dacă ar fi fost inginer. Lucra ca supraveghetor de întreţinere la o fabrică şi voia mai mult pentru mine. I-am urmat cu stricteţe dorinţa – până când am picat cu brio examenul la inginerie din anul întâi la Universitatea Purdue. N-a fost din cauza lipsei de pregătire academică; terminasem liceul printre primii şi absolvisem toate cursurile de pregătire pentru admiterea la facultate. Pur şi simplu nu eram făcut să fiu inginer.

În munca noastră de consiliere, întâlnim multe persoane care şi-au ales greşit cariera pentru că s-au lăsat influenţate de părinţi, de profesori sau de prieteni bine-intenţionaţi. Să fim deci atenţi să nu ne impunem propriile dorinţe asupra carierei copiilor noştri. Să îi încurajăm să se gândească la ce le place lor să facă, la ce îi interesează şi de ce îi interesează. Desigur, au nevoie de sfaturile şi de orientarea noastră. Dar au nevoie de asemenea de libertatea de a visa şi de a auzi singuri la ce lucrare îi cheamă Domnul.

5. Investiţiile înţelepte aduc beneficii. Rod, un fost client, a venit la noi pe la 40 şi ceva de ani, deoarece era nefericit în cariera sa plină de succes de profesor universitar de arhitectură. Lucrând cu el pentru a descoperi ce îl interesa cu adevărat, Rod a menţionat un incident întâmplat pe când avea vârsta de 6 ani. În acel an primise o trusă medicală de doctor, cadoul pe care şi-l dorea cel mai mult. Dar când a deschis trusa şi a văzut că „instrumentele” din ea erau doar jucării de plastic, a plâns de dezamăgire. Rod voia o trusă adevărată! La puţin timp după aceea, părinţii l-au încântat dăruindu-i un ciocănel pentru verificarea reflexelor şi un stetoscop adevărat.

A durat zeci de ani, dar investiţia a adus roade. După o îndelungă reflecţie, Rod a avut extraordinarul curaj de a renunţa la cariera sa de până atunci şi de a se înscrie la facultatea de medicină. Acum este psihiatru geriatru – medic adevărat cu instrumente adevărate! Ce trebuie să învăţăm din povestea lui Rod: odată ce descoperiţi interesul copilului Dvs, investiţi şi sprijiniţi-l. Câţiva lei cheltuiţi azi pe „chestiile adevărate” se pot dovedi o investiţie mai bună decât punerea câtorva lei în fondul pentru facultate al copilului.

6. Hărnicia şi pasiunea pentru excelenţă sunt mereu la modă. Dacă vă veţi ajuta copiii să dezvolte aceste calităţi, le veţi oferi două dintre cele mai valoroase „aptitudini transferabile” ale vieţii. Acestea sunt calităţi pe care se poate construi, pentru că ele se transferă de la o situaţie de viaţă la alta. Aceste calităţi au ajutat-o pe Elaine, una dintre clientele noastre, care a dorit mereu să îşi optimizeze cariera integrându-şi credinţa în ea. Când a hotărât să devină balerină, părinţii au încurajat-o să fie cea mai bună. Disciplinată şi învăţând cu uşurinţă, Elaine a studiat, a exersat, a dansat şi a absolvit una dintre cele mai bune şcoli de dans din ţară. Apoi visele i s-au năruit. Cu timpul, dansând, şi-a dat seama că, deşi era foarte bună, nu era îndeajuns de bună pentru a-şi câştiga existenţa ca balerină.

Elaine a devenit un excelent director de vânzări la o mare companie internaţională de software. Cum a trecut de la una la alta? Ea crede că datorită transferului lecţiilor învăţate în dans în noua situaţie: „Pregătirea este tot ceea ce contează. O agendă de prezentare este asemenea unei coregrafii bune: Planul trebuie gândit dinainte şi îmbunătăţit continuu. Ambele cer poziţie şi conştientizarea poziţiei celor de lângă tine.” Aţi înţeles, nu?

7. Viaţa înseamnă mai mult decât bani. „De ce faceţi ceea ce faceţi?”. Întrebarea mi-a fost adresată mie (Nick) în cadrul unei prelegeri pe care am ţinut-o la o oră de marketing la liceul fiicei mele. Răspunsul meu a captat imediat atenţia elevilor: „Pentru că am devenit extrem de bogat”. După aceea le-am explicat că nu mă refeream la bani, ci la recompensele şi satisfacţia pe care le primesc lucrând cu atâtea organizaţii şi oameni interesanţi, şi din faptul că îmi folosesc abilităţile pentru a-i ajuta pe alţii să reuşească în viaţă. E important să alegem o carieră care să ne asigure un trai decent, le-am spus. Dar nimeni nu îşi găseşte fericirea alergând după bani.

Unele dintre cele mai triste şi dureroase poveşti pe care le auzim ca şi consilieri în alegerea carierei vin de la profesionişti de succes, înstăriţi, cu vârsta de peste 50 de ani, care spun: „Mi-am irosit ultimii 30 de ani din viaţă”. Aşadar învăţaţi-vă copiii că există mai multe moduri de a fi bogaţi. Deschideţi dicţionarul împreună cu ei, căutaţi cuvântul „bogat” şi discutaţi cu ei definiţiile pe care le găsiţi acolo. În special, spuneţi-le că adevărata bogăţie şi adevăratul succes le vor găsi „căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu” (Mt. 6,33).

8. Este o călătorie. Ajutaţi-i pe copiii dvs. să vadă lucrurile în perspectivă. Învăţaţi-i că dezvoltarea unei cariere nu se întâmplă într-o zi sau fără suişuri şi coborâşuri. Experienţele de viaţă pot fi la fel de valoroase şi educative ca şi ceea ce învaţă din cărţi. În sfârşit, încurajaţi-vă copiii să facă această călătorie punându-şi încrederea în Dumnezeu – într-un mod activ care să le dea puterea de a-şi dezvolta talentele şi de a merge înainte. Tatăl care îi iubeşte cel mai mult vrea să îi vadă fericiţi şi împliniţi, făcând ceea ce El i-a creat să facă.

Posted in Familie, Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *