Sfaturi pentru a începe o viaţă de rugăciune

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Brennan Pursell
Traducere: Mihai Floran
Sursa: Crisis Magazine, 21 martie 2012

Incepe sa te rogi

Începe să te rogi

În Miercurea Cenuşii un preot înţelept spunea: „Nu renunţaţi la nimic pentru Postul Mare, dacă vă gândiţi doar la ciocolată, cafea, alcool sau Facebook. Îndreptaţi-vă inimile spre Dumnezeu! Eliberaţi-vă de disperare, de ură, de gelozie, de mânia care vă separă de El. Cum? vă veţi întreba. Prin rugăciune, prin rugăciune zilnică.”

Postul Mare este un timp în care noi toţi aruncăm o privire la regimul nostru personal de rugăciune. Avem unul? Este el stabil şi ordonat, sau mai degrabă spontan, atunci când se întâmplă să simţim că vrem să ne rugăm? Unii dintre noi ar putea să recunoască faptul că niciodată nu au ajuns la un astfel de regim. Într-o lume plină de distracţii constante de o uimitoare varietate, într-o cultură în care sunt importante achiziţiile, celebrităţile, divertismentul şi terapia, creştinii sunt chemaţi cu atât mai mult la comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune.

„Ne rugăm aşa cum trăim, pentru că trăim aşa cum ne rugăm.” Această declaraţie înţeleaptă din Catehismul Bisericii Catolice (nr. 2725) este doar una dintre multele ce se află în partea a patra, care se referă la rugăciunea creştină. În paragrafe succinte, Catehismul explică toate aspectele esenţiale a ceea ce este rugăciunea şi cum şi de ce şi unde trebuie să ne rugăm. Cu toate acestea, textul este mai mult descriptiv şi explicativ decât prescriptiv. Un anumit regim de rugăciune nu li se potriveşte tuturor. „Desigur, există tot atâtea căi posibile ale rugăciunii câţi oameni care se roagă, dar Duhul Sfânt este Cel care acţionează în toţi şi cu toţi” (nr. 2672).

Dacă sunteţi interesaţi, permiteţi-mi să vă sugerez un regim de bază de rugăciune zilnică, în special pentru aceia care încă nu şi-au dezvoltat unul propriu.

Urmând una dintre cele mai vechi practici creştine, încercaţi să vă rugaţi „Tatăl nostru” de trei ori pe zi, preferabil la intervale regulate, când puteţi lua o scurtă pauză de la îndatoririle zilnice pentru a vă ridica inima, mintea şi sufletul la Dumnezeu, chiar dacă doar pentru un minut. Pe baza celor trei rugăciuni „Tatăl nostru” spuse zilnic, construiţi cele şase rugăciuni zilnice pe care le vom arăta mai jos. Ele sunt strâns legate de Liturgia Orelor, de la răsărit până la asfinţit: Laudele, Ora a treia, Ora a şasea, Ora a noua, Vesperele şi Completoriul.

1. După ce v-aţi trezit, vă ridicaţi, vă îndreptaţi spre est şi vă rugaţi. Creştinii din primele secole se rugau de obicei cu faţa spre est, ceea ce leagă credinţa în Cristos de univers. Dinspre est vin zorile, semnul speranţei şi al promisiunii lui Dumnezeu pentru umanitate. De asemenea, linia orizontului şi traiectoria verticală a soarelui care răsare formează Crucea lui Cristos scrisă în natură şi în cosmos. Extindeţi-vă mulţumirea către Domnul pentru noua zi cu întreaga fiinţă, inimă, minte şi suflet. Dedicaţi-vă fiinţa întreagă şi ceea ce înfăptuiţi lui Dumnezeu. Oferiţi-i ziua. Rugaţi-vă „Tatăl nostru” într-un ritm rar, un cuvânt sau o frază pe respiraţie.

2. La jumătatea dimineţii, luaţi o pauză scurtă de la activităţile dumneavoastră. Puneţi-vă în prezenţa lui Dumnezeu, după învăţătura Sf. Francisc de Sales. Amintiţi-vă pentru un moment că sunteţi creaţia lui Dumnezeu, copilul Său şi că fără El nu aţi exista. Ştiţi că El este cu dumneavoastră, deasupra în ceruri privind în jos, viu în inima dumneavoastră şi peste tot în jurul dumneavoastră, în viaţă şi în natură. Fiinţa Lui infinită, iubitoare şi transcendentă vă include şi vă cuprinde. Rugaţi-vă „Bucură-te Marie”. Preasfânta Fecioară este o cale spre Dumnezeu, ea mijloceşte pentru dumneavoastră. Rugaţi-vă o decadă de Rozar dacă timpul vă permite.

3. La prânz, asiguraţi-vă un moment de linişte pentru a vă ruga Tatăl nostru foarte rar, un cuvânt sau o frază pe respiraţie. Amintiţi-vă că ziua este a Lui şi că scopul vieţii creştine este să unească sufletul dumneavoastră cu Cristos, pentru ca El să trăiască în şi prin dumneavoastră.

4. După-amiază, luaţi o pauză de cinci minute de la muncă şi rugaţi-vă „Îngerul Domnului” (Angelus). Dacă puteţi să ieşiţi în aer liber la o scurtă plimbare, rugaţi-vă acolo. Dacă vă puteţi ruga în timp ce vă deplasaţi cu mijloacele de transport în comun spre casă, faceţi-o. Lăsaţi cele rele în urmă şi pregătiţi-vă să vă întoarceţi acasă, în biserica domestică.

5. La cină, dacă aveţi o familie, asiguraţi-vă că vă rugaţi împreună, scurt, la masă. Întrebaţi pe fiecare despre momentul favorit al zilei. Sau întrebaţi pentru ce are fiecare să mulţumească cel mai mult.

6. Înainte de culcare, îndreptaţi-vă din nou spre est. Examinaţi-vă conştiinţa. Fiţi oneşti cu privire la căderile din timpul zilei. Puneţi-vă speranţa în Cristos, sursa întregii speranţe, pentru a doua zi. Rugaţi-vă „Tatăl nostru” din nou foarte rar. Împăcaţi-vă cu toţi membrii familiei înainte de a vă aşeza pentru culcare.

Subliniez încă o dată: este doar un început, dar este un plan gestionat şi ordonat de a-L include pe Domnul în ziua dumneavoastră în mod regulat.

Următorul pas este lectio divina. După ce cele şase rugăciuni zilnice devin atât de naturale încât dacă săriţi una simţiţi lipsa ei, adăugaţi un timp special pentru a vă deschide inima faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Lectio divina este o lectură de meditaţie şi rugăciune cu Scriptura, parte a vieţii religioase de mai mult de o mie de ani. O dată pe zi, rugaţi-vă un psalm sau citiţi un pasaj din Evanghelie rugându-vă. Puteţi folosi de asemenea lecturile zilei de la Sfânta Liturghie. Pregătiţi-vă. Cereţi-i lui Dumnezeu să vă vorbească: „servitorul Tău ascultă”. Apoi citiţi cu voce tare sau în şoaptă, rar, respirând la fiecare cuvânt sau frază. Eliberaţi mintea ca să poată rămâne asupra unui cuvânt, asupra unei imagini sau a unui pasaj. Permiteţi textului inspirat să vorbească sufletului dumneavoastră. Meditaţi asupra textului, contemplaţi scena. Fiţi acolo cu Cristos.

De asemenea, când sunteţi pregătiţi, rugăciunea finală a zilei se poate transforma într-o examinare a conştiinţei. Puneţi-vă în prezenţa lui Dumnezeu şi analizaţi ziua care a trecut, virtuţile ei şi păcatele ei. Discerneţi unde aţi făcut ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi şi unde nu. Bazându-vă pe aceste observaţii, faceţi un plan pentru a doua zi, ca să fiţi mai aproape de Dumnezeu decât aţi fost astăzi.

Regimul de mai sus nu specifică timpurile pentru dorinţele şi cererile către Dumnezeu, pe care Isus ne-a încurajat să le adresăm cu un spirit credinţă şi iubire filială. Rugăciunile de cerere pot fi făcute oricând – „Tatăl nostru” include şapte – dar ele pot fi periculoase. Nu ar trebui să cerem de la Dumnezeu lucruri pentru a-l testa sau pentru a vedea dacă ascultă şi răspunde la rugăciuni pentru satisfacţia noastră. Din contră, în loc să aşteptăm impacientaţi rezultatele, noi ar trebui să ne gândim în primul rând dacă rugăciunile noastre sunt plăcute şi primite de Dumnezeu! El este Tatăl şi Mântuitorul, nu un mod de satisfacţie personală.

Nu pretind nici măcar pentru o clipă să fiu o autoritate spirituală, dar pot să spun că acest regim de rugăciune zilnică a adus haruri minunate în viaţa, familia şi munca mea. Nu este altă explicaţie convingătoare şi raţională. Cei care resping uşor eficacitatea rugăciunii într-adevăr ar trebui să încerce ei înşişi, în credinţă, umilinţă şi caritate. Ar putea fi plăcut şi pozitiv surprinşi.

Posted in Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *