Clopotul cheamă la adunare Biserica în Irlanda

Teme: Biserică, Interviu.
.
Publicat la 24 martie 2012.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Mario Ponzi
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 16 martie 2012

Arhiepiscopul Diarmuid Martin

Arhiepiscopul Diarmuid Martin

Nu eveniment izolat, ci un moment de har, mai ales pentru un catolicism care încearcă să se reînnoiască după un timp dificil şi, în atâtea aspecte, dramatic. Astfel doreşte Biserica din Irlanda să trăiască celebrarea celui de-al cincizecilea Congres Euharistic Internaţional, convocat la Dublin în perioada 10-17 iunie 2012 cu tema „Euharistia: comuniune cu Cristos şi între noi”. „Comunitatea noastră – spune Arhiepiscopul de Dublin, Diarmuid Martin, în interviul acordat pentru L’Osservatore Romano – este rănită, îndurerară datorită suferinţelor pe care şi astăzi le suportă minorii victime ale abuzurilor îndurate, datorită suferinţelor rudelor lor. Este însă şi o Biserică ce a pornit cu hotărâre pe drumul celei mai profunde reînnoiri, pe liniile trasate de Papa Benedict al XVI-lea în scrisoarea sa adresată Episcopilor din ţară. Congresul Euharistic pe care îl pregătim constituie un element fundamental al acestui drum al nostru. Aşadar îl trăim ca pe un eveniment destinat să se prelungească pentru noi în timp, tocmai pentru că întâlnirea cu toţii împreună în jurul Euharistiei pentru a redescoperi sensul comuniunii noastre cu Isus şi între noi constituie nucleul central al reînnoirii Bisericii din Irlanda”.

– După optzeci de ani, Irlanda găzduieşte din nou un Congres Euharistic Internaţional. Cel din 1932 a avut loc într-o perioadă de profunde dezbinări, datorate în mare parte rezultatelor unui război care împărţise ţara în două. Dezbinări care, deşi trecuseră zece ani, încă persistau. Găsiţi analogii între cele două evenimente?

– Cu siguranţă şi Congresul Euharistic Internaţional celebrat în 1932 a fost un mare eveniment. S-a desfăşurat în formele tradiţionale proprii timpului, cu mari procesiuni pe străzile oraşului, cu o mare participare de mulţime. Ceea ce urmează să celebrăm nu va fi aşa, în sensul că se va privi mult mai mult la substanţă, mai degrabă la conţinut decât la formă. Însă eu nu cred că acestea sunt analogiile. Efectiv acel prim Congres a venit într-un moment foarte dificil pentru ţară. Arhiepiscopul de atunci de Dublin se străduise foarte mult pentru a înlătura războiul civil care a răscolit ţara între 1920-1922. Era conştient de dezastrele pe care avea să le comporte, nu numai pe planul material. Nu a reuşit în intenţia sa. Preocupat datorită persistenţei dezbinărilor la zece ani de la încheierea conflictului, s-a gândit că organizarea şi participarea la un eveniment cum este Congresul Euharistic ar fi fost o ocazie bună pentru a reuni cele două suflete ale Irlandei aflate în conflict între ele şi a le conduce din nou la reconciliere. Eu cred că apropiatul Congres Euharistic va avea aceleaşi efecte. Îi va vedea pe catolicii irlandezi lăsând deoparte contraste şi dezbinări cauzate de o perioadă pe care eu o consider dintre cele mai dureroase din istoria Bisericii noastre, pentru a colabora la realizarea unui eveniment fundamental tocmai pentru a redescoperi necesitatea de a fi împreună pe drumul de reconstrucţie.

– Ce reacţii a provocat vestea celebrării Congresului la Dublin tocmai după un moment atât de dificil?

– Iniţial a fost primită cu mult scepticism. Mulţi au crezut că doream să ducem din nou Biserica înapoi în timp pentru a nu privi la prezent. Însă cu trecerea zilelor, dar mai ales graţie învăţăturii Episcopilor şi preoţilor despre semnificaţia adevărată a acestei convocări noi în jurul Euharistiei, interesul creşte şi chiar mass-media naţionale rezervă atenţie la ceea ce acum este definit un „mare eveniment”. Aş spune că cinismul cu care fusese primită vestea încet-încet face loc percepţiei importanţei acestui eveniment, nu numai pentru Biserică ci pentru toată ţara.

– Dumneavoastră aţi amintit de drumul de reînnoire întreprins de Biserică în Irlanda. Puteţi să ne indicaţi ce drum a fost ales şi în ce mod poate să contribuie Congresul?

– Desigur, drumul întreprins urmează paşii inspiraţi de Papa Benedict al XVI-lea prin scrisoarea adresată Episcopilor din ţară la 19 martie 2010. Ideea care ne călăuzeşte este aceea de a chema la adunare toate forţele vii ale Bisericii în jurul Euharistiei pentru a redescoperi sensul comuniunii noastre. Aşadar, Congresul este ocazia potrivită pentru a face explicită convocarea şi pentru a verifica răspunsul credincioşilor. Din acest motiv, ca să dau un exemplu, am dorit ca pentru a conştientiza ideea convocării pentru Congres să organizăm pelerinajul prin ţară al unui clopot mic, chiar acela binecuvântat de Papa în timpul audienţei generale de miercurea trecută. Provine dintr-o mică biserică părăginită. Ne-a fost dăruit pentru ca să nu se piardă. Şi ne-am gândit să îl trimitem în pelerinaj în toată ţara tocmai pentru a chema la adunare pe credincioşi în jurul unui eveniment fundamental pentru viaţa nouă a comunităţii noastre. Nu numai atât: a fost şi în mijlocul anglicanilor şi al celorlalte comunităţi creştine. Clopotul este simbolul prin excelenţă al convocării pentru rugăciune. Iată, intenţionăm să chemăm la adunare pe credincioşi ca să se roage. Rugăciunea este necesară pentru reînnoirea pastorală şi spirituală, mai ales după dificultăţile provocate de scandalurile care au avut loc.

– Pentru o societate tot mai atrasă de curente seculariste, credeţi că este suficientă invitaţia la rugăciune pentru a recupera imaginea şi credibilitatea atât de compromise?

– Fără îndoială, Irlanda, ca de altfel multe alte ţări, este străbătută de un periculos curent secularist, şi în unele cazuri chiar anticlerical. De altfel, este o cultură care se schimbă, făcând abstracţie de evenimente, şi este implicată şi Biserica în această schimbare. Aşadar, nu este nici o îndoială că trebuie să tindem spre reînnoire, mai ales spre cea spirituală şi prin urmare pastorală. Şi rugăciunea ne dă forţa necesară pentru a o face. Este evident însă că nu ne putem limita la aceasta, trebuie să traducem rugăciunea şi pastoraţia însăşi în fapte concrete. Aşa cum am spus, ne mişcăm, ca Biserică, după indicaţiile reieşite din vizita apostolică şi conţinute în raportul final, care va fi publicat în scurt timp, şi după sugestiile oferite episcopatului de Papa însuşi cu scrisoarea sa.

– De exemplu?

– Prima angajare se referă la formarea viitorilor preoţi. Aşadar seminarul. Există norme noi pentru admiterea candidaţilor, mai rigide şi care conferă mai multe puteri rectorilor. Este vorba mai ales de norme care privesc nu numai o selecţie calitativă riguroasă a aspiranţilor la preoţie, ci şi calitatea învăţăturii care este dată, aşadar calitatea profesorului. Şi cu privire la aceasta există o reţea strânsă de control. În ceea ce priveşte fiecare Dieceză, tuturor Episcopilor le-a fost adresată invitaţia de a revizui şi de a întări normele pentru ocrotirea copiilor în toate activităţile Bisericii. A fost instituită o comisie naţională care controlează la orice nivel ca normele să fie respectate. Face aceasta prin verificări periodice, programate şi structurate în fiecare Dieceză. A fost apoi instituită obligaţia verificării calităţilor morale ale oricărei persoane destinate unei munci pastorale cu copiii. Verificarea se realizează şi printr-o colaborare specifică cu organele de poliţie. Doresc însă să subliniez este că nu este vorba de procese sau măsuri izolate: totul face parte dintr-un unic proiect de reînnoire pastorală, care se referă la toate domeniile de activitate ale Bisericii şi nu este legat numai de situaţii contingente, cum sunt întocmai scandalurile care ne-au tulburat. În acest sens trăim şi Congresul Euharistic, ca parte integrantă a acestui proces. Centrat pe Euharistie, el atrage atenţia în mod perfect asupra punctului central al reînnoirii aflate în desfăşurare, Euharistia.
– În tot acest proces ce loc ocupă minorii victime ale abuzurilor şi familiile lor?

– Constituie o rană cu greu vindecabilă în inima unei Biserici îndurerate datorită suferinţelor pe care trebuie să le suporte şi astăzi atâtea persoane. Există o mare angajare din partea noastră pentru a le reda seninătatea, pentru a obţine iertarea necesară ca să se reconstruiască o legătură distrusă. În fiecare Dieceză a fost constituit un centru de asistenţă dedicat lor; în fiecare parohie există centre de primire, de ascultare, de sprijinire. Celor care se adresează acestor centre le este asigurată apropierea şi asistenţa imediată, de orice tip.

– Ne puteţi da un exemplu?

– Cererea cea mai frecventă este aceea a unui ajutor pentru a depăşi trauma îndurată. În circa douăzeci de zile este pus la dispoziţie un psiholog în mod gratuit. Altminteri se reuşeşte să se ajungă la un serviciu de acest tip în nu mai puţin de un an. Începe apoi munca de însoţire şi împărtăşire a întregului drum care se va voi sau va trebui să se facă împreună.

– Până astăzi câţi s-au adresat Bisericii pentru a fi asistaţi în acest sens?

– Este greu de dat cifre, mai ales pentru că în joc se află ocrotirea anonimatului. Însă eu cred că, cel puţin după informaţiile care au ajuns la mine, este vorba de mai multe sute de persoane.

– Şi în toate acestea, cum s-a schimbat, dacă s-a schimbat, raportul cu autorităţile?

– După un prim moment de înţepenire, lucrurile se îmbunătăţesc lent dar progresiv. În practică, este ca şi cum ar fi început un raport nou care trebuie să ajungă la împlinirea sa. Desigur, există consideraţie faţă de marea angajare pe care Biserica o desfăşoară.

– În definitiv, ce se aşteaptă Biserica din Irlanda de la apropiata întâlnire euharistică?

– O chemare puternică la coresponsabilitatea tuturor pentru a merge înainte spre o reînnoire centrată pe Euharistie. Faptul că acest lucru este posibil este demonstrat tocmai de răspunsul care înainte de toate a venit de la Biserici locale din alte naţiuni. Participarea anunţată de Episcopii din toate ţările este extraordinară, în unele cazuri excepţională. Este un mesaj clar. Cum vor răspunde credincioşii, se va vedea. Însă tocmai graţie pelerinajului clopotului nostru putem spune că avem încredere. Congresul se va desfăşura în şapte zile centrate pe întâlniri, al căror moment central va fi Liturghia zilnică. Se va încheia cu celebrarea comună pe stadionul din Dublin, prezidată de Legatul pontifical.

– Care este programul?

– Prima zi va fi dedicată Botezului, un Sacrament care îi uneşte pe toţi creştinii. Am invitat, pentru a sublinia acest aspect, pe Arhiepiscopul anglican de Dublin; va fi şi un Mitropolit din Biserica Ortodoxă Rusă, unul din Biserica Ortodoxă Greacă, şeful comunităţii focolarinilor, superiorul de la Taize. În ziua a doua vom trata tema căsătoriei şi a familiei; în ziua a treia, preoţia şi slujirea comuniunii; ziua a patra va fi dedicată reconcilierii, temă foarte importantă pentru Biserica din Irlanda; ziua a cincea o vom dedica suferinţei şi vindecării; în sfârşit, sâmbăta va fi dedicată Mariei. Va fi aşadar o panoramă completă a acelei misiuni sacerdotale pe care Papa a cerut-o tuturor Episcopilor, pentru a ne face să creştem, mai ales noi, Episcopii şi preoţii.

Nu trebuie uitat faptul că aici sunt mulţi preoţi – şi apoi sunt majoritatea – care au lucrat bine, au ajutat atâţia tineri să găsească spaţiul lor, viitorul lor. Pe de altă parte, acest lucru s-a întâmplat şi nu trebuia deloc să se întâmple. Victimele sunt cele care poartă o rană profundă, ce nu se vindecă în puţine zile. Ei sunt prima, adevărata, marea preocupare şi lor le dedicăm astăzi toată atenţia noastră. În sfârşit, aş dori să subliniez faptul că Congresul nu este şi nu va rămâne un fapt izolat. Face parte din acest amplu proiect de reînnoire deja demarat. Participarea internaţională este însemnată, chiar şi la nivel foarte înalt. Şi acest lucru este un fapt care nu trebuie neglijat. Ne dorim să reuşească să mişte poporul irlandez. Noi ne punem ca un mare târg de idei pentru reînnoirea Bisericii la care toţi sunt invitaţi să participe. A construi o Biserică mare cred că înseamnă şi a oferi o contribuţie importantă pentru construirea unei societăţi mari.

(Apărut iniţial pe Ercis.ro)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *