Cateheza adulţilor în comunitatea creştină

Teme: Biserică, Cateheză.
.
Publicat la 24 februarie 2012.
Print Friendly

Autor: Comisia Internaţională pentru Cateheză
Traducere: Radu şi Oana Capan
Sursa: Vatican.va

Catehism

Catehismele există
dar cateheza…

Consiliul Internaţional pentru Cateheză a publicat cu mulţi ani în urmă un document intitulat „Cateheza adulţilor în comunitatea creştină – principii călăuzitoare”. Se găseşte pe situl Vaticanului, în secţiunea Congregaţiei pentru Cler. Cum documentul nu există în limba română, dar tematica este importantă, în special în vederea Anului Credinţei, ne-am gândit să oferim părţi mari din el în traducere. În acest număr o parte din introducere şi integral Partea I.

INTRODUCERE

Scopul şi destinatarii acestui document

7. Prezentul document urmăreşte să evidenţieze doar aspectele cele mai semnificative ale catehezei adulţilor. Atinge teme comune, probleme comune şi posibile soluţii, care par a fi predominante în întreaga lume, recunoscând pe deplin că trebuie realizată o inculturare a lui în Bisericile locale. Acest document doreşte aşadar să stimuleze un spirit de comuniune şi solidaritate cu ceilalţi, încurajând împărtăşirea de gânduri şi resurse necesare pentru realizarea catehezei adulţilor.

8. Acest document este adresat întregului Popor al lui Dumnezeu, reunit în diverse comunităţi creştine din întreaga lume, sub călăuzirea păstorilor lor. Într-un mod mai direct, îi vizează pe acei cateheţi laici care sunt deja implicaţi în cateheza adulţilor sau care se pregătesc pentru această slujire. Ei sunt dovada vie a acţiunii Spiritului Sfânt, care în fiecare comunitate continuă să cheme oameni să fie disponibili pentru a-i însoţi pe fraţii şi pe surorile lor în drumul lor de credinţă.

9. Anumite elemente din parabola evanghelică a semănătorului oferă o modalitate potrivită pentru a prezenta cele trei părţi ale acestui document:

  • „diferitele tipuri de sol” pe care cade sămânţa, adică situaţia actuală şi semnele prezenţei şi creşterii adulţilor în Biserică astăzi;
  • „sămânţa” – Cuvântul care este comunicat prin intermediul catehezei adulţilor, împreună cu motivaţiile profunde care determină comunicarea lui şi principiile după care se realizează aceasta;
  • procesul de „semănare şi recoltare”, în care sunt oferite anumite principii călăuzitoare pentru acţiuni concrete.

PARTEA I: Adulţii cărora li se adresează cateheza

10. A deveni adult şi a trăi ca adult este o vocaţie dată de Dumnezeu fiinţei umane, aşa după cum ilustrează chiar primele pagini ale Bibliei (cf. Geneză 1,27-28; 2,15). Această vocaţie îşi găseşte modelul perfect în Isus din Nazaret: „când Isus a început să predice, avea cam treizeci de ani” (Luca 3,23). A creşte în El şi a te apropia de El, Omul desăvârşit (cf. Efeseni 4,13), devine astfel un har şi o sarcină pentru fiecare făptură. Dar cum are loc de fapt aceasta? Ce „lumini” şi ce „umbre” caracterizează, în lume şi în Biserică, creşterea umană şi creştină a adulţilor?

În lume

11. Atenţia noastră este atrasă imediat de dificultăţile şi suferinţele care îi apasă pe atât de mulţi adulţi, inclusiv creştini, bărbaţi şi femei deopotrivă. Între acestea am dori să evidenţiem mijloacele insuficiente şi disproporţionate de auto-dezvoltare (umanizare): lipsa respectului pentru drepturile de bază la libertate, „printre care libertatea religioasă ocupă un loc de importanţă primară” (Evangelii Nuntiandi, nr. 39), precum şi la a-ţi urma propria conştiinţă şi dreptul la demnitatea personală, în special cu privire la săraci; şi obstacolele în calea îndeplinirii propriilor responsabilităţi faţă de societate şi familie.

Cauzele acestor rele sunt multiple şi complexe, şi din timp în timp trebuie investigate. În general vorbind, putem indica spre enorma disproporţie în distribuirea bunurilor lumii, diminuarea preţuirii familiei, insuficienta apreciere a femeii, lipsa locurilor de muncă, discriminarea rasială, lipsa accesului la cultură, incapacitatea sau imposibilitatea din partea maselor de a participa la luarea publică a deciziilor. Toate acestea distorsionează grav imaginea lui Dumnezeu pe care bărbaţii şi femeile, tocmai ca adulţi, sunt chemaţi să o reflecte şi să se bucure de ea (cf. Geneză 1,26-27).

12. În acelaşi timp, suntem martorii unei treziri a conştiinţei individuale şi colective privitor la demnitatea personală, la interdependenţa reciprocă şi la comuniune, şi la nevoia de a fi solidari cu cei slabi şi săraci. Mai mult, respectul şi interesul pentru religie şi valorile spirituale este în creştere între adulţi, care privesc religia ca un izvor din care vieţile lor îşi trag noi energii. Conştiinţa faptului că pământul este un dar de la Dumnezeu, care trebuie respectat şi protejat de toate formele de poluare, câştigă de asemenea teren.

Instituţiile civile, la rândul lor, au făcut în unele zone încercări serioase de protejare a drepturilor şi libertăţilor indivizilor. Ele îi ajută astfel pe adulţi să îşi îndeplinească responsabilităţile prin programe de educaţie continuă, ce se extind chiar şi până la vârsta a treia.

În Biserică

13. Biserica, trăind în mijlocul familiei umane şi fiind angajată, asemenea Întemeietorului ei, în slujba oamenilor, îşi aduce contribuţia la umanitate prin proclamarea Veştii Bune a Împărăţiei lui Dumnezeu în Mântuitorul Isus. Pentru a realiza o familie umană mai dreaptă şi mai fraternă, Vestea cea Bună proclamată de Isus este indispensabilă. Fidelă acestei sarcini, Biserica, mereu deschisă contribuţiilor experienţei şi ştiinţei umane, priveşte cateheza adulţilor ca o cale de urmat pentru un discipol al lui Cristos, o cale ancorată în situaţiile concrete de viaţă. Astfel, este necesar la început să se recunoască diferitele condiţionări şi provocări din comunităţile ecleziale, care au avut cea mai mare influenţă asupra creşterii adulţilor din punct de vedere creştin.

Condiţionări şi provocări

14. „De ce staţi aici toată ziua degeaba?”, întreabă Domnul viei pe bărbaţii ce stăteau acolo fără să facă ceva. „Pentru că nimeni nu ne-a angajat”, i-au răspuns ei. El le-a spus atunci: „Mergeţi şi voi la vie!” (cf. Matei 20,6-7). În parabola lui Isus, care exprimă invitaţia universală la Împărăţia lui Dumnezeu, recunoaştem răspunsul pozitiv al multora, dar nu putem trece cu privirea peste cei care – şi ei sunt majoritatea – nu au auzit invitaţia sau au uitat de ea, sau din diverse motive nu au răspuns la ea cum s-ar cuveni. Aceasta este situaţia actuală, plină şi de obstacole grave dar şi de oportunităţi binevenite, de împliniri şi de aşteptări, de care Biserica trebuie să ţină cont atunci când le propune adulţilor Evanghelia.

15. La nivel socio-economic, un mare număr de credincioşi nu au acces la formarea religioasă prin cateheză datorită nivelul material precar, acesta împiedicând ca săracii să fie evanghelizaţi (Luca 4,18), deşi acesta este un drept sacru al lor. Se pot pomeni aici valurile de migranţi din aceste vremuri. Dezrădăcinaţi din ţinuturile lor natale, ei sunt lipsiţi de nevoile de bază privind siguranţa şi stabilitatea.

16. La nivel socio-cultural, în lumina influenţei deosebite a culturii în toate expresiile ei diferite, trebuie subliniaţi câţiva factori importanţi care au un impact decisiv:

  1. Cu creşterea şi răspândirea procesului de secularizare, însăşi posibilitatea catehezei ajunge în criză, în special între adulţi, datorită marilor provocări în cultură şi obiceiuri care au avut repercusiuni semnificative, cel puţin în trecutul apropiat, asupra organizării vieţii şi timpului disponibil. S-a vorbit mult şi despre dificultăţile spirituale cu care se confruntă adulţii, precum absenţa certitudinilor umane şi religioase, pierderea identităţii individuale şi colective şi povara singurătăţii.
  2. Adulţii fervenţi în credinţa lor se găsesc uneori în ţări în care numărul de credincioşi este mic şi resursele lipsesc, şi unde, pe de altă parte, alte religii sau sisteme de valori exercită influenţa predominantă, care nu de puţine ori este ostilă creştinilor. În aceste circumstanţe, cateheza întâlneşte mari dificultăţi în reconcilierea unui itinerariu de credinţă autentic şi original cu cultura locală legitimă. Trebuie să nu uităm apoi că în anumite ţări, datorită ideologiei dominante, adunările religioase sunt interzise sau stânjenite, iar serviciile pastorale şi catehetice în locuri publice sunt obstrucţionate în mod grav.
  3. Peste tot, dezvoltarea tehnologică aplicată problemelor vieţii şi exacerbată dincolo de orice limită de mass-media ridică noi probleme, în special pentru adulţi, la care credinţa creştină trebuie să răspundă. Această provocare cere un mod nou de a formula şi a rezolva problemele perene, precum sensul şi valoarea vieţii, destinul fiinţei umane în lume, traiul împreună cu ceilalţi, relaţia dintre credinţă şi viaţa morală, primatul valorilor religioase şi spirituale.

17. La nivelul comunităţilor ecleziale, ar fi greşit să nu ţinem cont de vigoarea seminţei Evangheliei în realizarea catehezei adulţilor în contextul parohiilor, familiilor, mişcărilor şi grupurilor, şi în multe alte situaţii pe care le vom discuta în Partea a treia. Într-adevăr, primind cu deschidere invitaţia lui Isus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş” (Ioan 4,35), atenţia noastră se concentrează pe ceea ce este posibil să se realizeze în cateheza adulţilor.

Există, de fapt, mai multe nevoi identificabile care cer o nouă abordare în cateheza adulţilor. Aceste nevoi pot fi împlinite doar în contextul unei comunităţi creştine adulte. Există o mare nevoie de:

  1. un limbaj al credinţei mai adecvat, care să poată fi înţeles de adulţi de la toate nivelurile, de la cei analfabeţi sau semi-analfabeţi la cei cu grad înalt de educaţie; dacă acest limbaj nu li se adresează lor, se vor simţi înstrăinaţi de Biserică şi vor percepe cateheza ca fiind irelevantă pentru ei;
  2. locuri mai accesibile, unde adulţii care nu frecventează biserica să se simtă primiţi, şi unde adulţii care au trecut prin catecumenat sau prin alte forme de iniţiere să poată să îşi continue itinerariul de credinţă într-o comunitate creştină;
  3. o mai mare varietate de modele catehetice, care să răspundă nevoilor locale şi culturale ale persoanelor;
  4. luarea în serios a religiozităţii populare a oamenilor, atât în conţinut cât şi în expresie; aspectele care reflectă Evanghelia trebuie să fie prudent încorporate în cateheză;
  5. eforturi mai consistente de a ajunge la toţi adulţii, în special la cei care nu vin la biserică, la cei înstrăinaţi sau marginalizaţi, răspunzând nevoilor lor, pentru a contracara prozelitismul larg răspândit al sectelor;
  6. o expresie mai vizibilă a sensibilităţii, disponibilităţii şi deschiderii din partea clerului şi a instituţiilor Bisericii faţă de adulţi, faţă de problemele lor şi de nevoile lor catehetice.

18. Ca o încheiere a acestei analize şi cu gândul la ceea ce va urma în continuare, putem grupa adulţii care au nevoie de cateheză în următoarele categorii, ţinând cont de Catechesi Tradendae 44:

  • adulţii din locurile ce au devenit de-creştinate, care nu au putut să îşi aprofundeze cunoştinţele despre mesajul evanghelic;
  • adulţii care au fost catehizaţi începând din copilărie, dar care s-au îndepărtat apoi de credinţă;
  • adulţii care au beneficiat de prea puţină cateheză, fie pentru că i-a pasionat prea puţin, fie pentru că au fost incorect catehizaţi;
  • adulţii care au fost botezaţi când erau copii, dar mai apoi nu au fost catehizaţi, şi care acum, ca adulţi, se află cumva în situaţia de catecumeni.

va continua…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *