Trimite prin email 'Nu există mântuire în afara Bisericii?' unui prieten

Trimite prin email articolul 'Nu există mântuire în afara Bisericii?' unui prieten

* Required Field






Separate multiple entries with a comma. Maximum 5 entries.



Separate multiple entries with a comma. Maximum 5 entries.


E-Mail Image Verification

Loading ... Loading ...

3 Comments

  1. Folosind anumite versete scoase din context ati ajuns la ceva total aberant. Trebuie sa aduceti niste argumente mai solide ca sa dovediti ca Biserica Catolica este cea instituita de Christos.

  2. Pace si bine! Dani, doar un scurt comentariu la reactia ta si la articolul in cauza. Imi doresc ca in cautarea ta sa fii intotdeuna asistat de darurile Duhului Sfant pentru a putea ajunge, in sinceritatea inimii, la cunoasterea lui Cristos. „Duhul Sfant va va invata tot adevarul”, ne spune Cristos. Ma gandesc ca e bine sa tinem cont de contextul articolului, asa cum este specificat la inceput… contextul Americii, acolo unde lumea este debusolata si confuza din cauza nenumaratelor confesiuni si ramuri protestante, unde cu greu mai pot recunoaste Adevarul.
    In alta ordine de idei, iti spun sincer, ca nici eu, fiind catolic, nu sunt intotdeauna de acord cu modul de a se face apologetica in unele parti ale lumii catolice… acest articol mi se pare cu totul nepotrivit tradus in contextul nostru. Nu stiu cat poate fi de eficace in ambientul american. Totusi, o apologetica mult mai nepotrivita intalnesc si in alte religii, chiar in tara noastra draga… Ratiuni sau motivatii pure pentru a sustine Adevarul religiei noastre, nu poate fi impus cu orice pret tuturor, o experienta personala de intalnire cu Cristos e intotdeuna necesara. In acest sens iti doresc sa cauti, in sinceritatea inimii, si El se va face conoscut.
    Cat despre aceasta afirmatie a Sf. Ciprian, din cate stiu, „extra Ecclesiam nulla salus”, pot spune ca „s-a bucurat” in decursul timpului de cele mai diverse interpretari. Unele dintre ele au fost oficial condamnate de Biserica. Printre aceste sunt afirmatiile jansenistilor care spuneau: „Cel care nu crede pacatuieste in orice actiune pe care o savarseste” sau „In afara Bisericii nu este oferit nici un har”, deci acestea sunt condamnate de Biserica, caci Duhul Sfant lucreaza si da har si celor necredinciosi pentru a putea ajunge la cunoastere. Insa, Pius al XI-lea spunea: „Cei care se afla in necunoasterea adevaratei religii nu sunt responsabili, daca aceasta necunoastere este invincibila…” In Gaudium et spes, referindu-se la mantuirea adusa de Cristos prin misterul Pascal, la nr 22 se poate citi: „aceasta nu este valabil doar pentru crestini, dar pentru toti oamenii de bunavointa in inima carora harul lucreaza in mod invizibil. Cristos, intr-adevar, a murit pentru toti si chemarea ultima a omului este in mod efectiv una singura, cea divina, deoarece trebuie sa tinem cont ca Duhul Sfant sa ofere tuturor posibilitatea de a veni in contact, in modul in care Dumnezeu stie, cu misterul Pascal”.
    Iti urez multa bucurie si pace!

  3. De acord cu Daniel, acest articol nu prezinta in mod potrivit, nici clar si complet invatatura Bisericii catolice… mai ales pentru faptul ca citeaza unele texte dintr-un document al Conciliului Vatican II, dar omite altele la fel de importante si complementare, fara de care ceea ce a citat poate fi inteles chiar gresit… spre exemplu, e adevarat ca CVII afirma comunitatile protestante nu au toate elementele pentru a fi considerate BIserici si de aceea le numeste counitati crestine, dar acelasi conciliu in Documentul Unitatis redintegratio la puncutul 19 spune urmatoarele:

    „Bisericile ŞI COMUNITĂŢILE BISERICEŞTI CARE S-AU SEPARAT DE SCAUNUL APOSTOLIC ROMAN, fie în perioada marii crize începute în Occident încă de la sfârşitul evului mediu, fie mai târziu, RĂMÂN UNITE CU BISERICA CATOLICĂ PRINTR-O AFINITATE ŞI LEGĂTURĂ DEOSEBITĂ CE SE DATOREAZĂ VIEŢII ÎNDELUNGATE DUSE DE POPORUL CREŞTIN ÎN SECOLELE ANTERIOARE, ÎN COMUNIUNE BISERICEASCĂ”

    Iar in capitolul 3, vorbind despre Biserica catolica, acelasi Document conciliar zice:

    „În această Biserică unică şi unitară a lui Dumnezeu au apărut încă de la începuturi anumite sciziuni pe care Apostolul Pavel le condamnă cu asprime; în secolele următoare s-au ivit dezbinări mai mari, iar comunităţi considerabile ca număr s-au despărţit de comuniunea deplină a Bisericii catolice, uneori nu fără vina unor oameni de ambele părţi. Însă cei care se nasc acum şi sunt instruiţi în credinţa lui Cristos în astfel de comunităţi nu pot fi acuzaţi de păcatul despărţirii, iar Biserica Catolică îi îmbrăţişează cu respect şi iubire frăţească.
    ÎNTR-ADEVĂR, ACEIA CARE CRED ÎN CRISTOS ŞI AU PRIMIT ÎN MOD VALID BOTEZUL SE AFLĂ ÎNTR-O ANUMITĂ COMUNIUNE, DEŞI IMPERFECTĂ, CU BISERICA CATOLICĂ

    Fără îndoială, datorită diferitelor feluri de divergenţe care există între ei şi Biserica Catolică, atât în materie de doctrină şi uneori chiar de disciplină, cât şi în privinţa structurii Bisericii, se opun comuniunii bisericeşti depline numeroase piedici, uneori destul de grave, spre depăşirea cărora tinde mişcarea ecumenică. FRAŢII DESPĂRŢIŢI, ÎNDREPTĂŢIŢI PRIN CREDINŢA PRIMITĂ LA BOTEZ, SUNT ÎNCORPORAŢI LUI CRISTOS ŞI DE ACEEA POARTĂ PE DREPT NUMELE DE CREŞTINI ŞI SUNT RECUNOSCUŢI PE BUNĂ DREPTATE CA FRAŢI ÎN DOMNUL DE CĂTRE FIII BISERICII CATOLICE.

    Pe lângă aceasta, dintre ELEMENTELE SAU BUNURILE PRIN ANSAMBLUL CĂRORA ÎNSĂŞI BISERICA SE ZIDEŞTE ŞI PRIMEŞTE VIAŢA, UNELE, ŞI CHIAR NUMEROASE ŞI ÎNSEMNATE, POT EXISTA ŞI ÎN AFARA GRANIŢELOR VIZIBILE ALE BISERICII CATOLICE: cuvântul scris al lui Dumnezeu, viaţa harului, credinţa, speranţa şi iubirea, alte daruri interioare ale Duhului Sfânt, şi elemente vizibile: toate acestea, care vin de la Cristos şi duc la el, aparţin de drept Bisericii unice a lui Cristos.

    De asemenea, numeroase acţiuni sacre ale religiei creştine sunt săvârşite de fraţii despărţiţi de noi, iar acestea, în diferite feluri, după diversele condiţii ale fiecărei BISERICI SAU COMUNITĂŢI, pot, fără îndoială, să dea naştere în mod efectiv vieţii harului şi trebuie socotite capabile de a deschide intrarea în comuniunea mântuirii. PRIN URMARE, ACESTE BISERICI ŞI COMUNITĂŢI DESPĂRŢITE, DEŞI SOCOTIM CĂ SUFERĂ DE CARENŢE, NU SUNT NICIDECUM LIPSITE DE SEMNIFICAŢIE ŞI DE VALOARE ÎN MISTERUL MÂNTUIRII. DUHUL LUI CRISTOS NU REFUZĂ SĂ LE FOLOSEASCĂ DREPT MIJLOACE DE MÂNTUIRE.

Comments are closed.