Cele zece calităţi ale unui mare învăţător

Teme: Învăţământ, Spiritualitate.
.
Publicat la 24 noiembrie 2011.
Print Friendly

Autor: Theresa A. Thomas
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: CatholicEducation.org

Calitati pentru profesori

Calităţi pentru profesori

Socrate a fost unul dintre ei. Platon la fel, şi atâţia alţii. Dar cel mai mare dintre toţi a fost Isus Cristos. Vorbesc, desigur, despre marii învăţători. Ei au fost izvor de inspiraţie pentru cei din jur, indiferent dacă aceştia făceau parte din clasa la care predau sau pur şi simplu i-au întâlnit în drumurile lor.

Cu toţii am avut şi profesori buni, şi răi. Ce ne face să fugim cât vedem cu ochii de unii şi să ne adunăm fără preget în jurul altora? În principiu, cred că este vorba de câteva calităţi pe care oricine şi le-ar putea însuşi. Şi, în mod surprinzător, aceste calităţi nu au nimic de a face cu gradele academice, cu intelectul sau cantitatea de cunoştinţe pe care o posedă cineva. Mai mult: nu numai cadrele didactice pot dobândi succes şi abilitate crescută de a relaţiona cu alţii dacă îşi dezvoltă aceste calităţi – ci şi părinţii, antrenorii, angajaţii, pe scurt oricine trebuie să transmită informaţii altora. Dacă cineva şi-ar dezvolta chiar şi numai câteva dintre acestea, tot ar putea deveni un mare învăţător. Iar dacă şi le-ar dezvolta pe toate, nici nu se poate spune pentru ce sau pentru cine ar putea deveni un nesecat izvor de inspiraţie.

1. Marii învăţători sunt umili

Marii învăţători vorbesc în cuvinte simple. Nu au nevoie să impresioneze prin cunoştinţele lor. Se simt în largul lor vorbind despre ceea ce cunosc şi sunt dornici să înveţe ceea ce nu cunosc. Nu blufează. Aşa cum spune dictonul, ” Cel care nu ştie şi ştie că nu ştie este înţelept; cel care nu ştie şi nu ştie că nu ştie este nebun”. Marii învăţători sunt modeşti cu privire la cunoştinţele lor. Sau, aşa cum spune succint Sf. Paul în 1Corinteni 8,2: „Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu a cunoscut cum trebuie să cunoască”.

Dacă unui mare învăţător i se adresează o întrebare la care nu ştie să răspundă, promite că va afla răspunsul şi se ţine de cuvânt. El ştie că nu este singurul care îi poate ajuta pe ceilalţi să înveţe. Şi este recunoscător că i s-a oferit ocazia să ajute chiar şi o singură persoană să îşi îmbogăţească cunoştinţele. Un învăţător mare doreşte ca toţi cei din jur să înveţe şi chiar să îl depăşească în cunoaştere. Marii învăţători nu sunt niciodată aroganţi.

2. Marii învăţători sunt plini de răbdare

Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să suporţi nenorocirile, dificultăţile, supărările fără să te plângi, fără să îţi pierzi cumpătul sau să te arăţi enervat. Marii învăţători sunt plini de răbdare cu elevii lor, indiferent câte greşeli fac aceştia sau de câte ori trebuie le să explice acelaşi lucru. Este minunat faptul că, practicând răbdarea, au de câştigat atât persoana care o face cât şi cel asupra căruia o exercită. A fi răbdător înseamnă stăpânire de sine şi disciplină, calităţi pe care, odată ce le vede la învăţător, elevul va fi stimulat să le dezvolte în el însuşi.

Datorită răbdării are însă mult de câştigat şi elevul. Când mă gândesc la o răbdare imensă, îmi vine în minte marea învăţătoare Anne Sullivan, instruind-o pe Helen Keller [1]. Helen era indisciplinată, neascultătoare şi foarte puţin dornică să înveţe ceva atunci când Anne a fost angajată să o instruiască. Prin blândeţe, perseverenţă – şi într-adevăr prin răbdare – Anne i-a oferit mediul propice care a ajutat-o pe Helen să îşi dezvolte întregul potenţial. Helen nu numai că a învăţat, dar a şi depăşit toate aşteptările.

Să ne amintim cuvintele lui Helen Keller ” Cea mai importantă zi pe care mi-o amintesc din toată viaţa mea a fost aceea în care învăţătoarea mea, Anne Mansfield Sullivan, a venit la mine”. Câtă recunoştinţă din partea unui elev cu totul special i-a adus Annei răbdarea ei! Este puţin probabil ca majoritatea dascălilor să aibă de a face cu elevi atât de dificili ca Helen Keller. Dar trebuie cu toţii să îşi amintească de calitatea care a determinat un atât de mare succes la tânăra elevă a Annei Sullivan: răbdarea.

3. Marii învăţători sunt amabili şi respectuoşi

Marii învăţători recunosc valoarea şi meritul fiecărei persoane. Ei caută să îşi înţeleagă fiecare elev şi punctul lui de vedere. Şi au empatie – altfel spus, încearcă să intre în pielea celuilalt. Marii învăţători îi stimează pe elevii lor ca fiind valoroşi, chiar dacă sunt mult diferiţi faţă de ei înşişi, mai puţin educaţi sau se află într-o postură inferioară. Îşi amintesc că au fost cândva ei înşişi învăţăcei. Învăţătorii răi cer să fie respectaţi. Marii învăţători îşi tratează elevii cu respect, şi astfel dobândesc ei înşişi respectul lor.

4. Marii învăţători sunt entuziaşti

Ei vorbesc cu bucurie despre materia pe care o predau. Indiferent dacă au un an sau zece ani de practică, marii învăţători sunt plini de înflăcărare şi emoţie atunci când abordează un subiect. Vorbesc plini de entuziasm şi chiar cu uimire. Se poate ca ei să predea de 35 de ani matematica la clasa a 7-a sau să lucreze în contabilitate din 1975, dar îşi vor împărtăşi cunoştinţele cu aceeaşi fervoare ca şi când ar face-o pentru prima dată atunci când trebuie să ajute pe cineva.

5. Marii învăţători demonstrează, nu impun

Marii învăţători expun un concept, dar îl şi demonstrează. Ei caută modalităţi de a le oferi exemple elevilor lor, în clasă, la birou, în studio sau pe terenul de sport. Iar atunci când nu pot aduce exemple, desenează diagrame sau schiţe şi se gândesc la alte modalităţi creative prin care să îşi exprime cunoştinţele astfel încât elevii să înţeleagă.

6. Marii învăţători învaţă de la propriii lor elevi

Marii învăţători ştiu că ei nu ştiu totul. O parte din ceea ce îi face „mari” este că doresc ei înşişi să înveţe mereu. Nu se simt ameninţaţi de întrebările profunde sau de aptitudinile remarcabile ale unui elev. Ei nu o iau ca pe o ofensă personală atunci când un elev întreabă „de ce”, doreşte mai multe informaţii sau pune la îndoială un fapt. Ei ştiu că adevăratul proces de învăţare are loc atunci când oamenii îşi pun întrebări, se gândesc la un subiect şi şi-l însuşesc. Ei ştiu că în felul acesta îi încurajează pe ceilalţi să înveţe de-a lungul întregii vieţi, nu numai pentru examen, un concurs sportiv sau un colocviu de angajare. La rândul lor, marii învăţători învaţă şi ei toată viaţa. Şi dobândesc cunoştinţe noi şi înţelepciune de la cei pe care îi învaţă.

7. Marii învăţători sunt optimişti; marii învăţători surâd

Marii Învăţători cred în ei înşişi. Şi cred şi în ceilalţi. Ei caută tot ce este mai bun în ambele părţi şi atitudinea lor reflectă fidel aceasta. Ei sunt persoane optimiste, nu pesimiste. Marii Învăţători ştiu să surâdă. Harekrushna Behera, din Unchahar, India, dascăl şi îndrumător personal, scria în lucrarea sa intitulată „Învăţătorule, surâzi?” următoarele: „Surâsul este expresia iubirii. Este pur şi simplu un magnet care atrage totul către el… Fiecare doreşte unui surâs… Un învăţător ajunge la inima elevului cu atingerea magnetică a surâsului. Surâsul creează încredere, iar elevii învaţă doar atunci când încep să îşi iubească profesorul…”

Surâsul oferă o serie întreagă de avantaje. Te face să pari mai atrăgător. Poate schimba starea de spirit a cuiva. Oamenii de ştiinţă consideră că surâsul poate îndepărta stresul şi ar putea stimula sistemul imunitar. Dar un motiv cu adevărat important pentru care dascălul trebuie să surâdă este că surâsul e contagios, creează o legătură personală şi transmite un mesaj de încurajare. Astfel înlesneşte un climat favorabil de învăţare pentru majoritatea oamenilor. Iată de ce marii învăţători surâd.

8. Marii învăţători îşi stimulează elevii

Marii învăţători ştiu că bagajul de cunoştinţe nu este o cantitate de lichid care trebuie turnată în mintea cuiva. Dobândirea cunoştinţelor şi înţelegerea acestora sunt procese active, nu pasive. Marii învăţători stimulează creativitatea. Ştiu să comunice şi sunt excelenţi povestitori. Dar în aceeaşi măsură sunt buni ascultători. Ştiu să menţină permanent contactul vizual. Ei nu lecturează pur şi simplu şi nici nu „aruncă” elevilor un morman de cunoştinţe. Ei ştiu să îşi stimuleze elevii şi să îi implice activ în procesul de învăţare.

9. Marii învăţători au aşteptări mari

Marii învăţători nu cred că instruirea este numai pentru câţiva aleşi. Nu sunt elitişti. Ei înţeleg că darul dumnezeiesc al cunoaşterii şi înţelegerii este pentru toţi. Ei recunosc faptul că în timp ce nu oricine are talent la muzică, artă, golf, matematică sau finanţe, aproape oricine poate să înveţe şi să realizeze mult mai mult decât şi-a imaginat la început că poate.

Marii învăţători îi ajută pe elevi să vadă că sunt capabili. Ei nu vor reduce niciodată nivelul cursului ci vor căuta modalităţi inedite ca să facă mai uşor de înţeles materialul complex – din respect faţă de elevi. Marii învăţători sunt realişti în aşteptările pe care le au de la elevi, dar ştiu în acelaşi timp că aşteptările sunt adesea mult prea reduse pentru majoritatea persoanelor. Norman Vincent Peale [2] spunea: „Devenim ceea ce sperăm”. Lady Bird Johnson [3] spunea cândva: „Copiii ajung să devină ceea ce credem noi despre ei”. Aş adăuga că în general oamenii fac la fel. Marii învăţători aşteaptă mult de la elevii lor. Şi fiindcă sunt atât de mari în multe alte privinţe, de obicei obţin ceea ce aşteaptă.

10. Marii învăţători creează un mediu plin de căldură şi le permit elevilor să şi greşească

Marii învăţători înţeleg faptul că erorile preced adeseori învăţătura. Thomas Edison spunea cândva despre numeroasele încercări greşite de a demonstra ceva: „Nu mă descurajez, pentru că fiecare încercare greşită este un pas înainte”. Marii învăţători au înţeles şi ei aceasta. Pe fondul mediului încurajator creat de ei, marii învăţători încurajează asumarea de riscuri şi acceptă erorile. Marele antrenor încurajează tânărul atletul să încerce. Cine ştie dacă va reuşi? Marele profesor de muzică îl îndeamnă pe tânărul pianist să încerce interpretarea unei piese mai dificile decât aceea pe care spera să o înveţe. Poate că evaluarea iniţială a dascălului a fost greşită şi elevul este de fapt capabil.

Marele părinte este poate cel mai important învăţător dintre toţi. El permite copiilor lui să facă propriile alegeri şi să suporte consecinţele. Ştie că experienţa oferă adesea lecţii care sunt mult mai bine ţinute minte decât în cazul mustrărilor. Marii învăţători nu spun lucruri de genul: „Nu prea eşti potrivit pentru aceasta”, „Aceasta nu este pentru tine”. Ei înţeleg că elevii îşi vor cunoaşte curând propriile limite şi nu încearcă să îi plafoneze cu false limitări.

* * *

În fine, un articol despre marii învăţători ar da dovadă de neglijenţă dacă nu ar spune ceva şi despre cel mai mare dintre toţi învăţătorii, Isus Cristos. Iată cum ne-a învăţat El:

  • Isus, cel mai mare Învăţător, a dat fiecăruia o şansă. Să ne gândim la vameşi şi la prostituate. Cu siguranţă există speranţă pentru cei pe care unii îi consideră elevi incapabili sau răuvoitori.
  • Isus a comunicat Adevărul cu umilinţă, sincer şi direct. Cu siguranţă toţi elevii merită să li se vorbească în acelaşi fel.
  • Isus a învăţat prin exemple. Exemplul este cel mai puternic instrument de predare dintre toate.
  • Isus a spus povestiri cu învăţăminte. Noi le numim parabole.
  • Isus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”. El şi-a făcut timp pentru cei tineri şi foarte tineri.

Cel mai important lucru, învăţăturile lui Isus, Marele Învăţător, arată ceva ce ar trebui să ne amintim cu toţii: cunoaşterea nu înseamnă nimic dacă nu este însoţită de înţelepciune, şi înţelepciunea vine de la Dumnezeu.

Pentru a fi un mare învăţător, trebuie aşadar să lucrezi la a-ţi dezvolta cele zece calităţi menţionate mai sus. Şi ca piatră unghiulară la toate acestea, trebuie să îl imităm pe Isus Însuşi, Marele Învăţător, şi să ne amintim că „toate le pot în Cel care mă întăreşte” (Filipeni 4,13). Urmând aceste îndrumări, oricine dintre cei care trebuie să îi ajute pe alţii să înveţe, în afaceri, la şcoală, în sport sau în orice alt domeniu aparţinând lumii „reale”, poate, dacă este atent şi hotărât, să îşi dezvolte calităţile necesare pentru a fi un mare învăţător.

Note

[1] Helen Keller (27 iunie 1880 – 1 iunie 1968) este un simbol al curajului şi forţei spirituale. Devenită oarbă şi surdă la vârsta de 19 luni, probabil în urma scarlatinei, primind de la 7 ani ajutorul învăţătoarei Anne Sullivan, a urmat cursurile Institutului Radcliffe din Harvard, pe care le-a absolvit cum laude, a fost licenţiată în arte, a devenit una dintre cele mai prestigioase scriitoare ale Americii şi a luptat pentru drepturile negrilor şi ale persoanelor cu handicap fizic.
[2] Dr. Norman Vincent Peale (31 mai 1898 – 24 decembrie 1993) – ministru şi scriitor, cunoscut în special pentru lucrarea „Puterea gândirii pozitive”. Este autorul teoriei privind rolul gândirii pozitive.
[3] Claudia Alta „Lady Bird” Taylor Johnson (22 decembrie 1912 – 11 iulie 2007) a fost prima doamnă a SUA între 1963-1969, în timpul preşedinţiei soţului său, Lyndon B. Johnson. A militat pentru înfrumuseţarea oraşelor şi căilor de acces rutier şi pentru conservarea resurselor naturale.

2 Comments

  1. Absolut de mare folos, de la mic la mare!
    Profunzime si dar de duh prin cuvinte… Imi place mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *