Şapte obiceiuri zilnice pentru o viaţă de apostolat sfântă

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. C. John McCloskey
Traducere: Manuela Oltean
Sursa: CatholicEducation.org

Rozariul printre obiceiuri

Rozariul printre obiceiuri

Sunt sigur că citiţi aceste rânduri deoarece sunteţi interesaţi să luaţi viaţa dumneavoastră spirituală mai în serios. Deoarece subscrieţi la unul dintre punctele cheie ale Conciliului Vatican II: importanţa chemării universale la sfinţenie. De asemenea, ştiţi că Isus este calea spre sfinţenie: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Secretul sfinţeniei este rugăciunea constantă, care poate fi definită drept un contact continuu cu Preasfânta Treime: „rugaţi-vă încontinuu şi nu vă descurajaţi” (cf. Luca 18,1).

Există diferite căi de a-L cunoaşte pe Isus. În acest articol vom vorbi pe scurt despre unele dintre ele. Fiecare ar trebui să Îl cunoască, să Îl iubească şi să Îl slujească pe Isus în aceeaşi manieră în care iubeşte şi rămâne îndrăgostit de orice persoană: soţ, membrii de familie, prieteni apropiaţi, adică petrecând un anumit timp împreună, regulat, în cazul de faţă zilnic. Rezultatul este singura fericire adevărată în această viaţă şi vederea lui Dumnezeu în cea viitoare. Nu există o altă cale, facilă, pentru a obţine aceasta. Sfinţenia este un proces ce se extinde pe parcursul întregii vieţi şi necesită efortul nostru hotărât de a colabora cu harul sfinţitor al lui Dumnezeu care ni se dă prin Sacramente.

Cele şapte deprinderi zilnice pe care vi le propun sunt: oferta de dimineaţă, lectura spirituală (Noul Testament şi cărţi spirituale sugerate de către părintele spiritual), Sfântul Rozariu, Sfânta Liturghie şi Împărtăşania, cel puţin 15 minute de rugăciune mentală, recitarea rugăciunii Angelus la amiază şi o scurtă examinare a conştiinţei seara. Acestea sunt modalităţile principale de a atinge sfinţenia. Dacă sunteţi o persoană care doriţi să îl duceţi pe Cristos şi celorlalţi prin prietenia dumneavoastră, aceste instrumente vă vor da energia spirituală necesară pentru a reuşi să faceţi acest lucru. Acţiunile de apostolat fără Sacramente şi fără o viaţă spirituală solidă nu pot fi eficiente pe termen lung. Puteţi să fiţi siguri că toţi sfinţii au încorporat în viaţa lor de zi cu zi, într-un fel sau altul, aceste şapte deprinderi. Scopul nostru trebuie să fie să imităm exemplul lor, să fim contemplativi în mijlocul lumii.

Înainte de a examina pe rând aceste deprinderi zilnice, aş dori să mai subliniez câteva aspecte. În primul rând, amintiţi-vă că perseverenţa în aceste obiceiuri zilnice este ca urmarea unei diete sau a unui program de exerciţii fizice: necesită muncă graduală. Nu vă aşteptaţi să încorporaţi toate aceste deprinderi, nici măcar două sau trei dintre ele, imediat în viaţa dumneavoastră. Ar fi ca şi cum aţi dori să alergaţi maratonul fără o pregătire prealabilă temeinică sau aţi dori să cântaţi Liszt după doar trei ore de pian. Această grabă v-ar duce la eşec, dar Domnul doreşte să reuşiţi în ritmul dumneavoastră propriu şi al Lui. Trebuie să lucraţi îndeaproape cu îndrumătorul dumneavoastră spiritual, pentru a încorpora treptat şi cu rodnicie aceste obiceiuri zilnice în viaţa dumneavoastră, într-o perioadă de timp şi într-un mod care se potriveşte cel mai bine situaţiei dumneavoastră. Se poate chiar ca circumstanţele particulare ale vieţii dumneavoastră să ceară modificarea acestor şapte deprinderi.

În al doilea rând, trebuie să faceţi în acelaşi timp un angajament serios, cu ajutorul Spiritului Sfânt şi al mijlocitorilor dumneavoastră speciali, pentru a face din aceste şapte obiceiuri prioritatea vieţilor dumneavoastră – ele sunt mai importante chiar decât mesele, somnul, munca şi recreaţia. Doresc să fie clar faptul că aceste obiceiuri nu pot fi obţinute pe fugă. Nu aceasta este modalitatea în care dorim să ne purtăm cu persoanele pe care le iubim. Aceste obiceiuri trebuie făcute cu conştienţă, în timpul zilei, într-un loc liniştit, fără distrageri, unde este uşor să ne punem în prezenţa lui Dumnezeu şi să i ne adresăm. La urma urmei, nu este viaţa veşnică mai importantă decât cea trecătoare? Tot ceea ce va rămâne în momentul judecăţii dumneavoastră particulare va fi iubirea către Dumnezeu ce se află în inimile dumneavoastră.

În al treilea rând, doresc să arăt că trăirea celor şapte deprinderi zilnice despre care vorbim nu este o pierdere de vreme, ci dimpotrivă, înseamnă câştigarea de timp. Nu am întâlnit niciodată o persoană care să practice cele şapte deprinderi zilnice şi care să fie mai puţin productivă în câmpul muncii, să fie o soţie mai puţin bună sau să aibă mai puţin timp pentru prieteni sau pentru a-şi cultiva viaţa culturală. Dimpotrivă, Dumnezeu întotdeauna îi răsplăteşte pe cei ce îl pun pe El pe primul loc. Dumnezeu ne va înmulţi în mod uimitor timpul, aşa cum a făcut cu pâinile şi peştii cu care a hrănit mulţimile şi au mai rămas o mulţime de resturi. Puteţi fi siguri că Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, Maica Tereza, Sfântul Maximilian Kolbe s-au rugat mult mai mult de o oră şi jumătate – două, cât ne-ar lua în total cele şapte deprinderi zilnice.

* * *

Prima deprindere este oferta de dimineaţă, când fiecare dintre noi îngenunchează şi, folosind cuvinte proprii sau o anumită formulă, îi oferă Domnului, spre mai mare mărirea Sa, ziua care va urma. Ceea ce nu este atât de simplu este ceea ce ar trebui să se întâmple înainte de ofertă. Fondatorul Opus Dei spunea: „Cuceriţi-vă pe voi înşivă în fiecare zi, trezindu-vă imediat, la timpul stabilit, nelăsând nici măcar un singur minut pradă lenei. Dacă cu ajutorul lui Dumnezeu reuşiţi acest lucru, aveţi deja o mare realizare pentru tot restul zilei. Este dezamăgitor să vă lăsaţi învinşi de la prima încercare a zilei”. În experienţa mea pastorală am observat că aceia care reuşesc să trăiască acest „moment eroic” dimineaţa şi seara să meargă la culcare la timpul potrivit vor avea atât energia fizică cât şi cea spirituală necesară pentru ca în timpul zilei să se oprească din ceea ce fac şi să practice celelalte deprinderi despre care vorbim.

A doua deprindere constă în minim 15 minute de rugăciune în tăcere. În timp probabil veţi dori să suplimentaţi aceste 15 minute cu încă 15 minute de rugăciune într-o altă perioadă a zilei. La urma urmei, cine nu ar căuta să petreacă cât mai mult timp într-o asemenea companie cum este cea a lui Isus? Rugăciunea este pur şi simplu o discuţie directă cu El, de preferat în faţa Preasfântului Sacrament din tabernacol. Acesta este timpul petrecut faţă în faţă, „timpul de calitate”, dacă doriţi, în care puteţi să vă deschideţi să vorbiţi despre ceea ce aveţi în minte şi în inimă. În acelaşi timp veţi putea dobândi şi deprinderea de a asculta cu atenţie şi în linişte, ca şi Maria, sora Martei (Luca 10,38-42), pentru a auzi ce vă cere Isus şi ce doreşte să vă ofere. Astfel veţi înţelege mai bine spusele Lui: „Fără Mine nu puteţi face nimic”.

Al treilea obicei zilnic este lectura spirituală, timp de 15 minute. De obicei constă în a citi la început, câteva minute, un pasaj din Noul Testament, pentru a vă identifica cu spusele şi faptele lui Cristos, iar în restul timpului se citeşte dintr-o carte de spiritualitate, recomandată de părintele spiritual. Josemaria Escriva de Balaguer spunea: „Nu neglijaţi lectura spirituală. Cititul a făcut mulţi sfinţi”. Aceasta este într-un fel una dintre cele mai practice deprinderi, deoarece în decursul anilor vom ajungem să parcurgem de multe ori viaţa lui Cristos şi să asimilăm din înţelepciunea sfinţilor Bisericii prin zecile de cărţi citite spre iluminarea intelectului, pentru a pune în practică ideile citite.

A patra deprindere este participarea la Sfânta Liturghie şi primirea Sfintei Împărtăşanii în starea harului sfinţitor. Aceasta este cea mai importantă dintre toate şapte (cf. Ioan 6,22-65). Acesta trebuie să fie centrul vieţii noastre interioare şi în consecinţă al zilei. Este cel mai intim act posibil al omului. Acolo ne întâlnim cu Cristos cel viu, participăm la reînnoirea Jertfei Sale pentru noi şi ne unim în trup şi suflet cu Cristos cel Înviat. Aşa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea în Exortaţia apostolică Ecclesia în America, „Euharistia este centrul viu şi permanent în jurul căruia se adună întreaga comunitate a Bisericii” (nr. 35).

Al cincilea obicei zilnic ne ia doar câteva momente. Trebuie doar să ne oprim din ceea ce facem şi să ne rugăm la amiază rugăciunea Angelus sau Regina Coeli, rugăciuni dedicate Fecioarei Maria, în funcţie de perioada liturgică. Acest obicei catolic datează de secole. Este un mod minunat de a o saluta pe Preasfânta Fecioară pentru câteva momente, aşa cum orice copil bun îşi aminteşte de mama sa de-a lungul zilei, şi de a medita la Întruparea şi Învierea Domnului nostru Isus Cristos, care dă sens întregii noastre existenţe.

A şasea deprindere este tot mariană: recitarea Sfântului Rozariu în fiecare zi şi meditarea misterelor lui, care gravitează în jurul vieţii lui Cristos şi a Mariei. Cum spunea Sfântul Josemaria, „pentru cei ce îşi folosesc inteligenta şi studiile drept armă, Rozariul este una foarte eficace, deoarece această aparent monotonă cale de a o implora pe Preasfânta Fecioară, aşa cum fac copiii cu mamele lor, poate distruge orice urmă de glorie deşartă şi mândrie”. Rozariul este o deprindere care, odată dobândită, este greu de pierdut. Repetând cuvinte de iubire către Preasfânta Fecioară şi oferind fiecare decadă pentru intenţiile noastre, o luăm pe scurtătură către Cristos, prin Inima Mariei. Isus nu îi poate refuza Mariei nimic!

A şaptea deprindere este examinarea conştiinţei seara, înainte de a merge la culcare. Din nou, sfântul fondator al Opus Dei spunea: „Examinarea conştiinţei. O sarcină zilnică. Contabilitatea nu este neglijată de nici un om de afaceri. Şi ce afacere valorează mai mult decât viaţa veşnică?” Trebuie să vă aşezaţi, să îl invocaţi pe Spiritul Sfânt pentru a vă lumina, şi pentru câteva minute să treceţi în revistă cele întâmplate în decursul zilei în prezenţa Domnului, întrebându-vă dacă v-aţi comportat ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu acasă, la serviciu, cu prietenii. De asemenea, trebuie să insistaţi pe acea zonă particulară pe care aţi identificat-o cu părintele spiritual în care aveţi nevoie de îmbunătăţiri pentru a deveni sfinţi. De asemenea, puteţi să rememoraţi dacă aţi îndeplinit cu fidelitate toate cele şapte obiceiuri zilnice despre care am vorbit în acest articol. Apoi, la final, mulţumiţi Domnului pentru toate faptele bune săvârşite şi faceţi un act de părere de rău pentru părţile în care nu aţi reuşit să împliniţi voinţa Sa. Apoi vă puteţi bucura de odihna binemeritată, pe care vă străduiţi să o sfinţiţi prin dialogul interior cu Preasfânta Treime şi Fecioara Maria în timp ce adormiţi.

* * *

Dacă o persoană priveşte cu onestitate la ziua ei, oricât de ocupată este (şi nu am întâlnit niciodată persoane care să spună că nu sunt ocupate, decât eventual la pensie), poate găsi în general momente în care pierde ceva vreme în fiecare zi. Să ne gândim la acea nenecesară cană de cafea în plus, când aţi fi putut în schimb să faceţi o vizită la Preasfântul Sacrament pentru 15 minute înainte de a merge la serviciu. Sau la jumătatea de oră ori mai mult pierdută privind programe de televiziune fără haz şi fără valoare. Apoi este drumul până la serviciu şi de la serviciu acasă petrecut privind pe geamul tramvaiului sau ascultând radio-ul în maşină, care ar putea fi folosit pentru recitarea Rozariului. Dar acel ziar care ar fi putut fi citit în zece minute în loc de douăzeci, lăsând loc şi pentru lectura spirituală? Şi ştirile de la ora 5 nu le-aţi fi putut sălta pentru a merge la Liturghie? Să nu uităm timpul irosit cu fleacuri la sfârşitul zilei, în care aţi fi putut include ceva lectură spirituală bună, examinarea conştiinţei, pentru a merge apoi la culcare la ora stabilită, refăcându-vă energia pentru bătăliile zilei următoare. Şi lista poate continua. Întocmiţi-o pe a dumneavoastră. Fiţi cinstiţi cu dumneavoastră înşivă şi cu Dumnezeu.

Aceste obiceiuri, trăite bine, ne permit să ascultăm a doua parte a marii porunci: „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Ne aflăm pe pământ, la fel ca Domnul, „pentru a sluji şi nu pentru a fi slujiţi”. Acest lucru poate fi realizat doar prin transformarea noastră treptată conform lui Cristos, prin rugăciune şi Sacramente. Trăirea acestor şapte obiceiuri ne va permite să devenim sfinţi, să facem acţiuni de apostolat, siguri întotdeauna de faptul că atunci când greşim în ceva mare sau în ceva mic, îl avem întotdeauna pe Tatăl nostru iubitor aşteptându-ne în Sacramentul Pocăinţei, şi ajutorul îndrumătorului nostru spiritual, pentru a ne pune din nou pe calea dreaptă.

Posted in Spiritualitate.

5 Comments

  1. Un articol excelent. Aceste sapte obiceiuri zilnice incerc si eu sa le traiesc de mai multi ani si pot depune marturie ca mi-au schimbat viata. Si inainte de a le trai zilnic toate aceste devotiuni faceau parte din viata mea, insa intr-o maniera mai dezordonata – cand aveam timp… ori stim cu totii ca timpul nu e niciodata destul.
    Pentru Dumnezeu trebuie zilnic sa-ti faci timp si niciodata timpul dat lui Dumnezeu nu este pierdut si in plus El are medodele Lui de a ti-l returna efectiv inzecit (adica in zilele cand ma rog, merg la liturghie, imi fac rozariul, citesc lectura spirituala si Evanghelia am mult mai mult timp decat in zilele cand „nu am timp de Dumnezeu”). Va recomand tuturor sa incercati cu incredere acest plan de viata zilnic, propus de pr. McCloskey – functioneaza!

  2. Aceste sapte obiceiuri zilnice ar trebui sa ne ajute sa descoperim iubirea si maretia aceluia care este inca din vesnicie iubire crucificata.

  3. As putea spune ca articolul e scris special pentru mine, ca si cum autorul m-ar fi cunoscut, ar fi stiut de ce am nevoie pentru „a o lua din nou la drum”. De fapt e Spiritul Sfant care ma cunoaste si ma indruma intr-o maniera particulara. Pentru mine El este indrumatorul spiritual prin excelenta. Imi comunica cele necesare prin diferite cai, mai ales prin fiii Sai fideli si prin cele scrise de ei. Imi doresc mult sa fac ordine in viata mea, doar iubesc atat ordinea si curatenia, sa fiu un adevarat soldat al Spiritului Sfant, disciplinat (ca un neamt), sa devin o adevarata fiica a Papei Benedict 16, purtatoare de pace… Doresc din toata inima sa devin sfanta… si nu voi deveni fara a ma disciplina, sunt constienta… Nu sunt la primele exercitii de discipina, de atletism (atat de drag mie), insa ma simt ca dupa un accident… am nevoie de timp, exercitiu si mult har, pentru „a ma vindeca”, pentru a putea executa acele „acrobatii” de mai inainte, pentru a fi „atleta noua” sau cea de alta data.
    Rugati-va pentru mine, pentru ca si eu sa ma pot ruga pentru voi. Rugati-va, pentru ca deciziile pe care le iau astazi sa ma insoteasca mereu, sa-mi transforme viata si sa o faca utila semenilor mei si glorie adusa lui Dumnezeu. Multumesc Spirite Sfinte pentru fii Tai predilecti, prin care ma inveti „Caile lui Dumnezeu”.

  4. „Domnul doreşte să reuşiţi în ritmul dumneavoastră propriu şi al Lui” – aceasta este esenta intregii vieti de sfintenie. Sa fii in lume si sfant in acelasi timp pare a fi greu de realizat, dar nu imposibil. Multumiri pentru articol, poate fi completat cu exemple concrete din viata fiecaruia dintre noi.

  5. Cele 7 obiceiuri tind spre perfectiune ce-i drept… Desigur trebuie sa ne straduim sa le cumulam pe cele 7 obiceiuri… Articolele sunt superbe. Ne ajuta la cele 15 min de lectura crestina… chiar daca nu zilnica…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *