Marginalizarea căsătoriei

Teme: Analize, Familie.
Etichete: .
Publicat la 24 septembrie 2011.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Adela Maria
Sursa: Zenit, 4 septembrie 2011

Casatoria, tot mai incercata

Căsătoria, tot mai încercată

Unul dintre factorii aflaţi în spatele recentelor revolte din Anglia, potrivit mai multor comentatori, este prăbuşirea căsătoriei şi a vieţii de familie. Dacă este aşa, atunci concluziile unui raport recent asupra căsătoriei prezintă o situaţie îngrijorătoare. Luna trecută, Brookings Institute din Washington D.C. a publicat un studiu intitulat „Marginalizarea căsătoriei în America Centrală”. Acesta examina starea civilă a celor 51% dintre tinerii adulţi – cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani – care au terminat liceul, dar nu au o diplomă de facultate.

Căsătoria merge bine în grupul americanilor mai bogaţi, cu studii superioare, care, în general, se căsătoresc înainte de naşterea primului lor copil. De fapt, raportul a arătat că rata divorţurilor în acest sector a scăzut la un nivel comparabil cu cel din anii ’70. Conform autorilor raportului, W. Bradford Wilcox şi Andrew J. Cherlin, lucrurile sunt diferite pentru cei mai puţin educaţi, care prezintă niveluri înalte de concubinaj şi divorţ. „Atitudinea refractară a naţiunii faţă de căsătorie, apărută în anii ’60 şi ’70 în comunităţile cu venituri scăzute, s-a mutat acum în America Centrală”, declară raportul.

În ultimii ani, probabilitatea de a avea copii în afara căsătoriei este de şapte ori mai mare în rândul femeilor americane cu studii medii, faţă de cele cu studii superioare. Per total, 44% dintre femeile cu studii medii nasc în afara căsătoriei; aceasta, comparativ cu 54% pentru femeile care nu au terminat liceul şi 6% pentru femeile cu studii superioare. Creşterea numărului de naşteri în afara căsătoriei se datorează nivelurilor înalte de concubinaj; de asemenea, s-au observat puţine schimbări privind numărul naşterilor în cazul femeilor singure. Această creştere este un motiv de îngrijorare, deoarece copiii se dezvoltă cel mai bine într-o familie stabilă, mai spune raportul. Conform datelor recente, cuplurile care coabitează sunt instabile prin natura lor, iar 65% dintre copiii aflaţi în această situaţie vor vedea relaţia terminându-se în jurul vârstei de doisprezece ani. Aceasta comparativ cu doar 24% dintre copiii născuţi în cadrul cuplurilor căsătorite.

Cauze

Raportul citează atât factori economici, cât şi culturali, ca aflându-se în spatele situaţiei schimbate. Piaţa de lucru pentru bărbaţii cu studii medii s-a deteriorat considerabil, lăsându-i pe aceştia cu slujbe mai puţin stabile şi salarii nete mai scăzute faţă de generaţia anterioară. În acelaşi timp, există perspectiva generală conform căreia este nevoie de o slujbă bună şi de un venit bun înainte de a te angaja într-o căsătorie, astfel încât concubinajul este văzut ca alternativă, în timp ce tinerii aşteaptă să apară slujba potrivită.

Totuşi, aceasta nu reprezintă o explicaţie completă. Raportul a observat că în trecut, de exemplu în timpul Marii Depresii, greutăţile economice nu au dus la schimbări majore în viaţa de familie. Raportul a diferenţiat trei mari transformări culturale care au jucat un rol crucial în schimbarea situaţiei. Mai întâi, atitudinea faţă de viaţa sexuală şi graviditatea în afara căsătoriei s-a schimbat. În zilele noastre, există o mult mai mare acceptare a unui astfel de comportament şi aceasta, împreună cu introducerea contracepţiei, a dus la slăbirea valorilor tradiţionale ale familiei care odinioară guvernau acest sector a societăţii.

Femeile necăsătorite cu un venit scăzut adesea preferă să aibă copii decât să aştepte o îmbunătăţire a situaţiei, din moment ce aceasta implică riscul de a rămâne fără copii. Această mentalitate s-a extins acum la femeile cu studii medii. În al doilea rând, s-a constatat un declin semnificativ în participarea religioasă printre locuitorii din America Centrală. Comparativ cu anii ’70, participarea săptămânală la servicii religioase a scăzut de la 40% la 28%. În al treilea rând, cadrul legal care afectează viaţa de familie a suferit o reorientare majoră. Odată cu introducerea aşa numitului divorţ „no-fault”, legislaţia a cunoscut schimbări, trecând de la susţinerea legăturii prin căsătorie la accentuarea drepturilor individuale.

Schimbare

Raportul admite că producerea unei schimbări în ceea ce priveşte tendinţa spre concubinaj şi rata divorţurilor nu este o sarcină uşoară. Printre măsurile sugerate se numără şi următoarele:

  • Asigurarea de instructaje îmbunătăţite pentru locuri de muncă aflate în categoria mijlocie de aptitudini, ceea ce le va permite celor cu studii medii să îşi găsească slujbe mai bune şi mai stabile.
  • Schimbarea modului în care este calculat ajutorul social de la o situaţie în care căsătoria are de suferit datorită faptului că cuplurile în concubinaj pierd susţinerea financiară odată ce se căsătoresc. Deducerile fiscale pentru creşterea copilului ar trebui, de asemenea, mărite.
  • Încercarea de a schimba atitudinile culturale în acelaşi fel în care sunt derulate campaniile împotriva fumatului şi a conducerii autovehiculelor sub influenţa alcoolului.
  • Investirea în programe educaţionale pentru copiii preşcolari dezavantajaţi, ca mod de a impulsiona perspectivele de angajare a generaţiilor viitoare.
  • Reforma legilor divorţului pentru a atenua consecinţele divorţului „no-fault”. Aceasta ar putea include programe educaţionale, precum şi perioade de aşteptare obligatorii pentru cuplurile cu copii.

Unul din autorii raportului Brookings a fost implicat şi într-un alt raport privind căsătoria şi concubinajul, publicat puţin mai târziu, în luna august. Directorul la National Marriage Project, W. Bradford Wilcox, împreună cu alţi 18 specialişti în problemele familiei, a publicat a treia ediţie a raportului „De ce căsătoria contează: treizeci de concluzii din ştiinţele sociale”. Conform raportului, familia intactă cu părinţii biologici căsătoriţi este în continuare „standardul de aur” când vine vorba despre ceea ce este cel mai bine pentru copii. În plus, căsătoria are o contribuţie majoră la binele comun, cu beneficii pentru economie, sănătate şi educaţie. După analizarea sutelor de rapoarte asupra căsătoriei şi vieţii de familie, autorii au avut atât veşti bune, cât şi rele.

Vestea bună este că rata divorţurilor a scăzut aproape de nivelul la care era înainte de anii ’70. Vestea proastă este că această îmbunătăţire a fost mai mult decât dezechilibrată datorită creşterii nivelului de concubinaj. Aceasta înseamnă că astăzi copiii riscă, mai degrabă, să fie expuşi efectelor concubinajului, decât să sufere în urma divorţului. Doar 55% dintre adolescenţii de 16 ani locuiau cu ambii părinţi la începutul anilor 2000, comparativ cu 66% cu douăzeci de ani înainte. Conform raportului, instabilitatea concubinajului are un impact negativ asupra copiilor. Probabilitatea producerii de abuzuri asupra copiilor este de trei ori mai mare în casele în care se trăieşte în concubinaj decât în casele în care trăiesc în căsătorie părinţii biologici. Folosirea drogurilor, problemele şcolare şi comportamentul delincvent sunt, de asemenea, mai des întâlnite.

Asia

Aceste schimbări în viaţa de familie sunt departe de a fi limitate doar la Statele Unite. Editorialul ediţiei din 20 august al revistei The Economist trata ceea ce a intitulat ca „Fuga de căsătorie” din Asia. În Japonia, de exemplu, în timp ce în urmă cu 20 de ani procentul femeilor aflate în concubinaj nu depăşea 10%, acum este de 20%. De asemenea, vârsta medie la momentul căsătoriei este acum mult mai mare. În ţările asiatice mai bogate este de 29-30 de ani pentru femei şi 31-33 de ani pentru bărbaţi. În unele ţări, vârsta medie la căsătorie a crescut cu cinci ani în ultimele trei decenii.

Mai mult, din ce în ce mai multe femei nu se mai căsătoresc. În 2010, o treime dintre femeile japoneze cu vârsta de 30 de ani erau necăsătorite. În acelaşi an, 37% dintre femeile taiwaneze cu vârste cuprinse între 30-34 de ani erau necăsătorite, împreună cu 21% dintre cele aflate în grupul de 35-39 de ani. Aceasta este o schimbare izbitoare, sublinia articolul, ţinând cont de faptul că, în urmă cu doar câteva decenii, numai 2% dintre femeile din acest grup de vârstă erau necăsătorite în cele mai multe ţări asiatice.

Rata divorţurilor, deşi considerabil mai mică decât în Vest, s-a dublat totuşi din anii ’80 până astăzi. Viaţa de familie a fost în mod tradiţional foarte importantă în Asia. Nu mai demult de 1994, Lee Kuan Yew, fost prim-ministru în Singapore, atribuia succesul economic al Asiei legăturilor de familie puternice şi virtuţilor învăţate în cadrul familiei. Aşadar, căsătoria fiind în pericol atât în Vest, cât şi în Asia, costul la a nu face nimic pentru a remedia această situaţie este pur şi simplu prea mare pentru a lăsa această tendinţă să se dezvolte.

One Comment

  1. Ce multa statistica fata de atitudinea unor oameni care nu se comporta ca niste roboti conform programarii. Oamenii SUNT NEFERICITI. Si nu e vina lor. Ei sunt produsul istoriei al evolutiei al educatiei al religiei. Rugaciunea si iubirea trebuie sa aduca alinare si vindecare. Dar sta cineva sa ii asculte pe oamenii mari care au probleme? Sau stim doar sa observam, sa constatam si eventual sa criticam, sa blamam sa-i afundam si mai mult in namolul indolentei. Prea bine. Asa sa fie. Si Dumnezeu sa ne cunoasca in suflet si sa i dam intaietate. Noroc cu EL.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *