O voce seculară în apărarea familiei

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Eugenia Dămătăr
Sursa: Zenit, 22 mai 2011

In apararea familiei

În apărarea familiei

Familiile constituie fundamentul societăţii şi sunt esenţiale pentru bunăstarea indivizilor. Nu este aşa? Aşa este. Afirmaţii de acest tip sunt frecvente în instituţiile catolice fondate pe antropologia creştină. Este însă mai puţin obişnuit să auzi proclamarea acestor adevăruri venind din lumea seculară. Totuşi, un raport recent asupra familiei, dat de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), a exprimat tocmai această afirmaţie.

Într-un comunicat de presă care însoţeşte raportul, publicat la 27 aprilie, se afirmă că familiile sunt o sursă esenţială de sprijin financiar şi social pentru persoane, precum şi un instrument cheie al solidarităţii. „Familiile asigură identitate, iubire, grijă, un ambient pentru creşterea şi dezvoltarea membrilor săi şi constituie nucleul multor structuri sociale”, se spune. Raportul, intitulat „Doing Well for Families” (A face bine pentru familii), recunoaşte şi faptul că sărăcia este în creştere pentru familiile cu copii din aproape toate ţările membre OSCE.

De asemenea, părinţii întâmpină dificultatea de a îmbina munca şi obligaţiile familiale. Raportul invită guvernele să adopte politici pentru susţinerea familiilor, care să conţină măsuri de asistenţă economică şi de ajutor în domenii precum concediul parental şi flexibilitatea condiţiilor de muncă. Potrivit OSCE, cheltuielile publice în favoarea familiei ating în medie puţin peste 2,2% din PIB. Un domeniu în care s-ar putea face mai mult este acela de susţinere a procreaţiei. În multe ţări, multe familii ar dori să aibă mai mulţi copii decât au acum, explică raportul.

Rata natalităţii în ţările OSCE a scăzut semnificativ faţă de nivelul de acum câteva decenii, trecând de la o medie de 2,2 copii per femeie la cea actuală de doar 1,7, potrivit raportului. Ţările care au un procent de fertilitate mai mare sunt acelea care asigură o mai mare susţinere, fie sub formă de facilităţi economice, fie sub formă de servicii pentru familiile cu copii mici. Politicile care permit mamelor să muncească cu jumătate de normă ajută şi ele familiile să îmbine munca cu îngrijirea adecvată copiilor. Susţinerea familiilor nu este însă un bine doar pentru părinţi, subliniază raportul. „Bunăstarea copiilor este inextricabil legată de bunăstarea familiei. Când familiile se simt bine, copiii se simt bine”.

Un studiu englez

Importanţa vieţii de familie a fost susţinută şi de rezultatele unui studiu pe un amplu eşantion de familii din Marea Britanie. Datele obţinute din acest sondaj, desfăşurat în anul 2009 în 40.000 de familii, au fost publicate la sfârşitul lunii februarie 2011 de Institutul pentru Cercetări Sociale şi Economice al Universităţii din Essex. Studiul acoperă o gamă amplă de probleme, dar un capitol este dedicat în particular familiei. Printre concluzii figurează următoarele puncte:

– Pe baza unor serii de factori indicativi, rezultă că persoanele care trăiesc în concubinaj sunt semnificativ mai puţin fericite în relaţiile lor, comparativ cu persoanele căsătorite.

– Satisfacţia pe care tinerii o au faţă de propria situaţie familială este clar legată de calitatea relaţiei dintre părinţii lor. În familiile în care mama nu este mulţumită în relaţia ei, doar 55% dintre tineri afirmă că sunt „întru totul mulţumiţi” de propria situaţie familială, faţă de 73% dintre tinerii ale căror mame se consideră „perfect mulţumite” în relaţiile lor.

– Copiii care trăiesc cu un singur părinte sunt mai puţin înclinaţi spre a se declara întru totul mulţumiţi de situaţia lor.

– În mod nesurprinzător, potrivit aceluiaşi studiu, copiii care nu se ceartă cu părinţii mai mult de o dată pe săptămână prezintă un grad mai mare de fericire faţă de cei care se ceartă mai des. Fericirea copiilor este şi mai mare când aceştia discută mai des cu părinţii lor despre lucruri importante.

– Cina luată împreună cu familia este şi ea importantă. Copiii care stau la masă seara cu familia măcar de trei ori pe săptămână sunt substanţial mai înclinaţi spre a se declara întru totul mulţumiţi de propria situaţie familială decât cei care nu mănâncă niciodată împreună cu propria familie sau care o fac mai puţin de trei ori pe săptămână.

Calitate

Influenţa asupra copiilor a calităţii relaţiei dintre părinţi a fost şi obiectul unui alt studiu desfăşurat în Statele Unite de către organizaţia de cercetare Child Trends şi publicat la 8 aprilie 2011. Studiul, intitulat „Parental Relationship Quality and Child Outcomes Across Subgroups”, se bazează pe un sondaj pe mai mult de 64.000 de persoane cu copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani. El arată cum calitatea raportului dintre părinţi este „foarte strâns şi sistematic asociată unor serii de consecinţe pentru copii şi pentru familie”. Între aceste urmări figurează problemele comportamentale ale copiilor, randamentul şcolar şi comunicarea părinte-copil.

Studiul mai observă că cercetarea din ultimii ani a sugerat că părinţii care au relaţii calitativ mai bune între ei tind să aibă copii care se adaptează mai bine propriului ambient şi au o atitudine mai favorabilă faţă de căsătorie, care la rândul ei îi determină să fie mai predispuşi să aibă relaţii şi căsătorii calitativ mai bune.

Comentând acest studiu, Elizabeth Marquardt, editor al sitului FamilyScholars.org şi autoare a unei cărţi despre consecinţele divorţului asupra copiilor, a deplâns faptul că nu spune nimic asupra influenţei pe care statusul conjugal îl exercită asupra copiilor. Autoarea a explicat pe situl respectiv că, examinând tabelele şi statisticele studiului, dacă se priveşte la tipul de raport familial, se obţine o cheie esenţială de interpretare. Subdivizând datele pe tip de familie, din sondaj reiese că, faţă de copiii care trăiesc cu proprii părinţi căsătoriţi, copiii vitregi au o probabilitate dublă de dezvoltarea de probleme comportamentale.

Problematica este şi mai complexă pentru copii care trăiesc cu un cuplu de facto, care prezintă o probabilitate de trei ori mai mare de a avea probleme. Aceste macrodiferenţe sunt confirmate şi pentru alte categorii, precum raporturile sociale şi conduita şcolară. Marquardt a mai relevat că din rezultatele sondajului reiese faptul următor: calitatea raportului dintre persoanele adulte depinde de tipologia legăturii lor. De aceea, stabilitatea mai mare şi durabilitatea legăturii matrimoniale constituie un element semnificativ în beneficiul copiilor.

Căsătoria este un bine

Ştirea potrivit căreia căsătoria este un bine atât pentru perechi cât şi pentru copii nu este nouă şi continuă să găsească argumente în cercetare. Cu câteva luni în urmă, dr. John Gallacher şi David Gallacher, de la Cardiff University’s School of Medicine, au publicat un articol în revista BMJ Student. După o informaţie apărută în cotidianul Independent din 28 ianuarie, autorii au luat în examinare întrebarea dacă ar fi sau nu căsătoria un bine pentru sănătate. „Informaţia de bază este că, din punct de vedere medical, grupul care prezintă longevitatea mai mare este acela al căsătoriţilor”, afirmă dr. Gallacher.

Lucrarea lor se referă la un studiu desfăşurat pe milioane de persoane, rezidente în şapte ţări europene, din care rezultă că procentele de longevitate a cuplurilor căsătorite sunt cu 10%-15% superioare celor medii. Referitor la copiii, Kay S. Hymowitz a susţinut, într-un articol apărut în Los Angeles Times din 11 noiembrie, anul trecut, că instabilitatea raporturilor rezultă a fi mai dăunătoare pentru copii decât sărăcia. Concluziile sale sunt extrase din datele publicate în ediţia din toamna trecută a revistei Future of Children, care se refereau la un studiu desfăşurat pe 5.000 de copii născuţi din părinţi rezidenţi în oraşe şi aparţinând unor minorităţi etnice.

Studiul, având titlul Fragile Families and Child Wellbeing, a monitorizat aceşti copii încă din momentul naşterii lor, la sfârşitul anilor nouăzeci. În momentul naşterii, jumătate dintre cupluri trăiau împreună şi au declarat cercetătorilor că existau probabilităţi ridicate de a se căsători. Totuşi, după doar cinci ani, numai 15% dintre aceste cupluri se căsătoriseră, în schimb ce 60% dintre ele se separaseră.

Multe dintre familiile separate prezintă probleme economice şi copiii au slabe contacte cu propriul tată biologic. Potrivit studiului, copiii care trăiesc numai cu mama prezintă probleme comportamentale mai mari faţă de cei care trăiesc cu doi părinţi, iar aceste probleme se agravează cu fiecare ruptură a unui raport şi instaurarea unuia nou. Vor răspunde oare guvernele apelului OSCE de a mări ajutoarele acordate familiilor? Costurile neefectuării unei acţiuni în acest sens sunt prea mari.

(Apărut în traducere pe Ercis.ro)

Posted in Analize, Familie, Social.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *