Sacramentele: Botezul

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Radu Capan
Sursa: Cateheza.ro

Despre Botez

Despre Botez

În parohia greco-catolică cu hramul „Coborârea Spiritului Sfânt”, din Cluj-Napoca, Liturghia copiilor este precedată începând din toamna anului 2010 (până probabil la jumătatea anului 2011) de prezentări de 5 minute dedicate Sacramentelor. Textele şi prezentările sunt incluse mai jos, iar la sfârşitul materialului găsiţi legăturile pentru a le descărca (fişiere Word şi PowerPoint). Punctul de plecare este Catehismul Bisericii Catolice şi diverse cărţi. Materialul a fost verificat de pr. Florin Casian Bozântan, consilier teologic în Eparhia de Cluj-Gherla. Serialul apare publicat duminică de duminică pe situl Cateheza.ro.

 
Sacramente: Botezul (I)

La temelia vieţii noastre creştine se află Botezul, cel care deschide calea spre primirea celorlalte Sacramente. Cuvântul „botez” vine din grecescul „baptizo” sau „baptizein”, însemnând „a scufunda în apă”. Scufundarea în apă a celui botezat este semnul morţii lui în Cristos, iar scoaterea este naşterea lui – a doua după naşterea biologică – în acelaşi Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar scufundarea în apă, în diferite forme, apare în Biblie cu mult înainte de înfiinţarea Botezului.

Cea mai vestită „scufundare” din Vechiul Testament este fără îndoială cea provocată de potopul din vremea lui Noe. Atunci întreaga omenire a fost scufundată sub ape, iar Apostolul Petru în prima sa epistolă ne aminteşte şi explică: „puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă” (1Petru 3,20). Apele sunt asociate morţii şi în episodul trecerii Mării Roşii: evreii au trecut „ca pe uscat” (Ieşirea 14,22), în timp ce urmăritorii egipteni au murit toţi sub valuri. Scufundarea ca şi curăţire, ce conduce spre o nouă viaţă, apare prefigurată în episodul cu proorocul Elisei care îi transmite lui Neeman, bolnav de lepră: „Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!” (4Regi 5,10).

Apa Iordanului este puternic legată de Botez. Traversarea ei de către Poporul lui Dumnezeu, care ajunge astfel în sfârşit în Ţara Făgăduită, este o altă prefigurare a Botezului. Iar în Noul Testament, la începutul misiunii publice a lui Isus, îl găsim pe Ioan Botezătorul dând în Iordan botezul pocăinţei. Despre adevăratul Botez îl auzim pe Isus vorbind în întâlnirea cu Nicodim. Acestuia îi spune două lucruri importante: că Botezul trebuie să fie „din apă şi din Spirit”, şi respectiv că fără acest Sacrament nimeni „nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Iar consecinţa necesităţii Botezului o vedem în misiunea dată ucenicilor Săi de Isus înviat, înainte de înălţare: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit” (Matei 28,19).

Iar Apostolii au răspuns chemării. În chiar ziua Rusaliilor, circa trei mii de suflete s-au botezat la îndemnul lui Petru (Fapte 2,38-41). Iar Faptele Apostolilor ne relatează şi alte botezuri. Îl vedem pe Filip care îl botează pe marele dregător etiopian (8,27-39); pe Pavel şi pe Sila botezând-o pe Lidia şi casa ei (16,15), iar apoi familia temnicerului care trebuia să îl păzească în închisoare (16,33); şi exemplele pot continua.

Rugăciune

Biserica se dedică cu un angajament special misiunii primite de la Domnul de a duce Vestea cea Bună tuturor neamurilor şi de a le boteza în numele Preasfintei Treimi. Aceasta explică de fapt răspândirea creştinismului de la teritoriul Ţării Sfintei la întreaga lume. Îţi mulţumim Doamne pentru toţi acei misionari, preoţi, persoane consacrate, dar şi laici, care înfruntând nu puţine riscuri, adesea şi moartea, i-au condus la Cristos pe oameni de pe toate continentele, din jungla amazoniană până în deşerturile africane, din Australia până în ţările Asiei. Ne rugăm ca tot mai mulţi să primească Sacramentul Botezului, devenind astfel pietre vii ale Bisericii, membri ai Poporului lui Dumnezeu.



 
Sacramente: Botezul (II)

Înainte de înălţarea Sa la cer, Isus a cerut Apostolilor să meargă la toate neamurile pentru a răspândi Vestea cea Bună şi pentru a-i boteza pe oameni în numele Preasfintei Treimi. Discipolii lui Cristos au răspuns vestind mântuirea la tot mai multe popoare şi botezându-i pe toţi cei care s-au deschis în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă la început convertirea unei persoane era urmată imediat de botezarea ei, sau chiar şi a familiei sale, în curând între convertire şi Botez s-a introdus un timp dedicat cunoaşterii credinţei.

Acest timp, al catecumenatului, era un drum de pregătire ce se desfăşura cel mai adesea în Postul Mare. Parcursul culmina cu primirea Botezului în noaptea Învierii. În aceste luni, catecumenii învăţau despre credinţa creştină, cunoştinţe ce le erau examinate în trei duminici la rând. În Vinerea Mare, candidaţii la Botez se lepădau de satana şi adăugau imediat: „Şi mă unesc cu Tine, Cristoase!” Urma mărturisirea publică a credinţei, iar în noaptea de Paşti catecumenii erau botezaţi prin scufundare de trei ori în baptisteriu. Primeau apoi o haină albă pe care o purtau în toată Săptămâna Luminată.

În primele secole Biserica era într-o etapă de răspândire, înfrânată însă de persecuţii. Astfel, această „baie” a celei de-a doua naşteri o primeau de regulă adulţii, dar unde se putea se practica şi botezul copiilor. În secolul al III-lea, ruşinea mărturisirii în public a păcatelor (căci aşa se făcea atunci spovada), precum şi viziunea mai strictă conform căreia după Botez trebuia să nu mai păcătuieşti, a făcut ca multe persoane să amâne cât mai mult Botezul, uneori până în pragul morţii. Este cazul împăratului Constantin, dar nu numai. Şi chiar dacă mulţi dintre Sfinţii Părinţi ai acelor vremuri au fost botezaţi la vârsta adultă, ei recomandau tuturor Botezul la vârste fragede.

La începutul secolului al V-lea, Sfântul Augustin, luptând împotriva ereziei pelagianismului, a clarificat învăţătura despre păcatul strămoşesc, care se iartă prin Botez. Biserica, asemenea lui Dumnezeu, dorind mântuirea tuturor oamenilor, a îndemnat în mod firesc ca la scurt timp după naştere copilul să fie botezat, pentru eliberarea lui cât mai rapidă de păcatul strămoşesc. De-atunci şi până astăzi Biserica şi-a menţinut această invitaţie la botezarea copiilor încă din primele luni de viaţă, subliniind şi faptul că prin Botez copilul devine membru al Bisericii, fiu adoptiv al lui Dumnezeu şi moştenitor al Împărăţiei Cerurilor.

Rugăciune

Păcatul lui Adam şi Eva s-a transmis întregului neam omenesc. Chiar dacă nu este un păcat personal, consecinţele lui le simţim fiecare în parte. Am pierdut starea paradisiacă şi astfel capacitatea de înţelegere a celor spirituale ne este tulburată şi suntem atraşi de păcat. Înţelegem de aceea cât de important este Botezul şi ne rugăm ca de acest dar al Tău, Doamne, să se bucure cât mai mulţi oameni. Înţelegem de asemenea că această ştergere a păcatului strămoşesc nu elimină şi consecinţele lui, că natura noastră rămâne slăbită şi înclinată spre rău, şi de aceea dorim să recurgem în mod repetat la Sacramentele prin care redai sau întăreşti viaţa divină din noi.



 
Sacramente: Botezul (III)

Biserica, aşa după cum am văzut în prezentarea anterioară, recomandă primirea Botezului la scurt timp după naşterea copilului. Motivaţia stă în roadele sau efectele acestui Sacrament, deosebit de importante pentru viaţa unui creştin. Şi pentru a le înţelege vom apela la o experienţă comună: spălarea unui obiect murdar. Acesta nu doar se va curăţa de murdărie ci va şi arăta ca nou. „Baia Botezului” este desigur mai profundă: prin ea ne curăţim de păcate şi devenim „făpturi noi” întru Spiritul Sfânt.

Dar ce păcate poate avea un copil nou-născut? Este vorba de păcatul strămoşesc, pe care îl moştenim toţi oamenii. Botezul şterge însă şi păcatele personale, atunci când există, pentru că sunt cazuri în care el este primit la vârsta adultă. Prin Botez se iartă deci atât păcatul strămoşesc cât şi păcatele personale făcute până în acel moment, precum şi pedepsele asociate acestor păcate. Noul botezat a fost eliberat de moartea păcatului şi născut la o viaţă nouă. Această naştere a doua ne face fii adoptivi ai lui Dumnezeu, şi, drept urmare, co-moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. Iar pentru noua viaţă, Preasfânta Treime dă botezatului harul sfinţitor, care îl ajută să creadă în Dumnezeu, să nădăjduiască în El şi să îl iubească, să colaboreze cu inspiraţiile Spiritului Sfânt şi să se dezvolte corect din punct de vedere moral.

În timp ce Botezul ne introduce în familia lui Dumnezeu, ca fii adoptivi, acelaşi Sacrament ne face şi membri ai Bisericii. Devenim membre ale Trupului lui Cristos, care este tocmai Biserica. Tot Botezul ne introduce şi în preoţia comună tuturor credincioşilor (care nu trebuie confundată cu preoţia sacramentală). Sunt cuvinte mari, care exprimă consecinţele cu adevărat mari ale Botezului. Din acest Sacrament decurg o serie de îndatoriri: să îl vestim pe Isus Cristos, să ne slujim semenii (care sunt fraţii noştri, din moment ce avem acelaşi Tată), să ascultăm de Biserică. În acelaşi timp decurg şi o serie de drepturi: de a primi Sacramentele, de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, de a fi sprijiniţi de Biserică.

Sacramentul Botezului, prin care suntem introduşi în Cristos şi în Biserica Sa, aplică un sigiliu de neşters asupra celui care tocmai a devenit creştin. Nu pot să şteargă acest sigiliu nici chiar păcatele de moarte, dar ele pot desigur să împiedice ca Botezul să îşi aducă roadele sale în viaţa noastră. Şi pentru că este un sigiliu de neşters, Sacramentul Botezului nu se poate repeta.

Rugăciune

Pentru fiecare dintre noi, ziua naşterii ocupă în calendar un loc important. Dar această naştere fizică ne aduce totuşi pe lume morţi spiritual, fără viaţa divină. Doar Botezul, care este naşterea noastră spirituală, ne dă viaţa divină, ne face deci vii sufleteşte, împodobindu-ne cu toate darurile amintite adineaori. Ca dar gratuit, acest Sacrament este un talant pe care îl primim de la Dumnezeu: putem să îl ascundem în pământ sau să îl folosim spre îmbogăţirea noastră spirituală. Te rugăm, Doamne, să ne ajuţi să ne folosim harurile primite la Botez, să apreciem demnitatea de fii adoptivi ai Tăi şi să înţelegem responsabilităţile care vin din apartenenţa noastră la Cristos şi la Biserică.



 
Sacramente: Botezul (IV)

În condiţii normale, Sacramentul Botezului este administrat de preot. În condiţii excepţionale însă – precum riscul morţii nou-născutului – acest Sacrament poate fi acordat de orice persoană, chiar şi nebotezată, atâta timp cât ea respectă intenţia Bisericii şi foloseşte formula baptismală în numele Preasfintei Treimi. Subiectul Sacramentului poate fi orice om, evident nebotezat. Se recomandă administrarea Botezului în primele săptămâni după naştere, iar Biserica cere ca noul botezat să fie educat mai apoi în spiritul credinţei catolice. Această sarcină cade în principal pe umerii naşului de Botez, care tocmai de aceea trebuie să fie catolic, unul care îşi cunoaşte şi îşi trăieşte credinţa.

Ceremonia Botezului, în timp ce variază după ritul Bisericii, are câteva elemente de bază comune, încărcate cu frumoase semnificaţii. Astfel, ea include vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru luminarea credincioşilor ce iau parte la Botez şi pentru accentuarea dimensiunii credinţei, dat fiind că se primeşte Sacramentul prin care se intră în viaţa de credinţă. Un alt element esenţial îl reprezintă exorcismul, adică alungarea influenţei rele a diavolului asupra copilului, respectiv lepădarea de satana, urmată imediat de unirea cu Cristos. Această unire este pecetluită prin rostirea Crezului, pe care, în locul şi în numele nou-născutului, o face naşul. Botezul propriu-zis are loc prin scufundare sau prin turnarea de apă pe creştetul copilului, de trei ori. Mai amintim ungerea prebaptismală cu ulei sfinţit, precum şi haina albă în care noul botezat este îmbrăcat după primirea Sacramentului. În fine, în tradiţia răsăriteană, după ce copilul a primit Botezul, primeşte şi Mirul şi Euharistia, şi astfel toate cele trei Sacramente ale iniţierii creştine.

Dată fiind importanţa Botezului, poartă de acces spre celelalte Sacramente, se naşte o întrebare: ce se întâmplă cu cei care mor nebotezaţi? Biserica vorbeşte despre un Botez al sângelui pe care îl primesc aceia care, fără să fi primit acest Sacrament, mor totuşi pentru credinţa lor creştină. Există apoi şi un Botez al dorului, pe care se consideră că îl primesc toţi cei care ar fi dorit să fie botezaţi dacă ar fi putut sau dacă ar fi cunoscut Evanghelia lui Cristos şi Biserica Sa. În ceea ce îi priveşte pe nou-născuţii care mor nebotezaţi, Biserica îi încredinţează îndurării lui Dumnezeu, care doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască, şi iubirii lui Isus Cristos, care a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine”.

Rugăciune

Cu aceasta, prezentarea Sacramentului Botezului s-a încheiat. Ne-am amintit diverse aspecte legate de Botez, pe care probabil cu toţii l-am primit la o vârstă la care nu eram conştienţi de cele întâmplate. Între timp ne-am însuşit credinţa mărturisită atunci în numele nostru de naşi. Dorim să facem să crească în noi această credinţă, prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin primirea Sacramentelor, şi să dăm mărturie despre ea prin cuvânt şi faptă. Suntem recunoscători pentru darul naşterii celei de-a doua şi, reînnoind lepădarea de cel rău, dorim să ne unim tot mai strâns cu Tine, Isuse Cristoase, astfel încât Sacramentul Botezului să dea roade bine plăcute în vieţile noastre.



 
Dacă doriţi, puteţi descărca toate materialele folosite mai sus:

Posted in Teologie and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *