Sacramentele: Introducere

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Radu Capan
Sursa: Cateheza.ro

Sacramentele, semne ale harului

Sacramentele, semne ale harului

În parohia greco-catolică cu hramul „Coborârea Spiritului Sfânt”, din Cluj-Napoca, Liturghia copiilor este precedată începând din toamna anului 2010 (până probabil la jumătatea anului 2011) de prezentări de 5 minute dedicate Sacramentelor. Textele şi prezentările sunt incluse mai jos, iar la sfârşitul materialului găsiţi legăturile pentru a le descărca (fişiere Word şi PowerPoint). Punctul de plecare este Catehismul Bisericii Catolice şi diverse cărţi. Materialul a fost verificat de pr. Florin Casian Bozântan, consilier teologic în Eparhia de Cluj-Gherla. Serialul apare publicat duminică de duminică pe situl Cateheza.ro.

 
Sacramente: Introducere (I)

La fiecare Sfântă Liturghie, Biserica ne aminteşte ce a făcut Isus Cristos în poporul lui Dumnezeu acum două mii de ani, şi ce a predicat acestuia. Am putea simţi un fel de invidie pe cei care au trăit în vremea lui Isus istoricul: l-au putut vedea, asculta, au putut experimenta vindecările făcute de El. Dar noi, cei de astăzi? Suntem mai puţin norocoşi decât evreii acelor vremuri? Nicidecum. Prezenţa vie şi activă a lui Isus Cristos – de fapt a întregii Sfintei Treimi – este continuată în istorie prin Sacramente.

Şi astăzi Cristos vindecă, dezleagă de păcate, uneşte destine în căsătorie, consacră slujitori speciali în Biserica Sa… Aceste acţiuni, prin care Isus continuă să ne dea viaţa Sa divină şi după Înălţarea la Cer, se numesc Sacramente. În timp ce ochii noştri trupeşti îl văd pe preot administrându-le, ele ne sunt date de fapt de Marele Preot, de Isus Cristos. În termeni simpli, putem defini Sacramentele ca fiind semne văzute, orânduite de Isus Cristos, prin care noi primim nişte haruri nevăzute, pentru sfinţirea sufletelor noastre.

În celebrarea lor se întâlnesc mereu două realităţi: una vizibilă şi una invizibilă. În planul vizibil este celebrarea cu gesturile ei: preotul care consacră pâinea şi vinul, care toarnă apă şi îl unge cu mir pe nou-născut, Episcopul care pune mâinile peste candidaţii la hirotonire. În planul invizibil are loc primirea unor haruri, printr-o întâlnire – pe cât de invizibilă pe atât de reală – între credincios şi Dumnezeu. Aşadar, pentru că suntem fiinţe în trup, ce trăim într-o realitate palpabilă, sacramentele se slujesc de nişte semne vizibile, iar efectul lor este primirea unor haruri invizibile, dar nu mai puţin reale.

Biserica ne învaţă despre şapte Sacramente, care, în ordinea – teoretică – a primirii lor în cursul vieţii, sunt următoarele: Botezul, Mirul, Spovada, Euharistia, Căsătoria, Preoţia şi Maslul. Fiecare Sacrament aduce anumite foloase vieţii noastre spirituale şi putem vedea aceasta privindu-le în paralel cu nevoile vieţii trupeşti. Astfel, dacă viaţa trupească începe la naştere, viaţa spiritului începe la Botez. Viaţa trupului are nevoie apoi, imediat după naştere, de întărire: viaţa spiritului e întărită de Mir. Ca să trăim avem nevoie de hrană: viaţa supranaturală este hrănită de Euharistie. Când trupul ne este bolnav apelăm la medicamente. Când sufletul ne este bolnav apelăm la Spovadă şi Maslu. Viaţa naturală se naşte şi se dezvoltă într-o familie, iar pentru aceasta în viaţa spirituală este nevoie de Sacramentul Căsătoriei. În fine, dacă hrana pentru trup este asigurată de părinţi, hrana sufletului ne este asigurată prin Sacramentul Preoţiei.

Rugăciune

Îţi mulţumim, Doamne, Isuse Cristoase, pentru prezenţa Ta continuă în mijlocul nostru. Îţi mulţumim pentru Sacramentele prin care şi astăzi împarţi harurile divine celor care au nevoie de ele. Conştienţi că nu avem doar viaţă trupească, dorim să le cunoaştem şi să le înţelegem pentru a le putea primi cu vrednicie cât mai des, pentru creşterea vieţii noastre spirituale. Amin!

 
Sacramente: Introducere (II)

Domnul nostru Isus Cristos continuă să ne facă părtaşi vieţii divine în mod special prin Sacramente. Acestea sunt – ne amintim din prezentarea anterioară – semne văzute, orânduite de Isus Cristos, prin care noi primim nişte haruri nevăzute, pentru sfinţirea sufletelor noastre. În continuare vom vedea trei clasificări, care ne vor aduce informaţii suplimentare despre cele şapte Sacramente.

Prima clasificare grupează Sacramentele Botezului, Mirului şi Euharistiei sub titlul de Sacramente ale iniţierii creştine, numite astfel deoarece ele pun temelia vieţii creştine. Ele se acordă, în tradiţia răsăriteană, deodată, la Botezul copilului. În practică, însă, Sacramentul Euharistiei este adesea amânat până la vârsta priceperii. Vin apoi Spovada şi Maslul care sunt Sacramentele de vindecare, ele vindecând bolile sufletului şi trupului. În fine, Căsătoria şi Preoţia sunt Sacramentele de slujire a comuniunii: în Căsătorie soţii se slujesc unul pe altul, şi împreună îşi slujesc copiii, dar şi comunitatea; în Preoţie preotul devine, asemenea lui Isus Cristos, slujitorul tuturor.

A doua clasificare împarte Sacramentele după posibilitatea repetării lor. Astfel, avem Botezul, Mirul şi Preoţia ca Sacramente care nu se pot primi decât o singură dată în viaţă. Sunt apoi Sacramentele care se pot primi de mai multe ori, dacă, evident, sunt îndeplinite condiţiile primirii lor. Astfel, primirea Euharistiei se poate repeta ori de câte ori creştinul participă la Liturghie şi este în starea harului sfinţitor. Spovada poate fi făcută de asemenea în mod repetat, atunci când ne căim de păcatele făcute. Maslul este primit de fiecare dată când un credincios este grav bolnav. În fine, şi Căsătoria, Sacrament indisolubil, se poate repeta, dar doar după decesul partenerului de viaţă.

A treia clasificare porneşte de la starea sufletului: viu sau mort. Doar două Sacramente pot fi primite de cei morţi sufleteşte: Botezul şi Spovada, ele de fapt dând viaţa divină sufletului mort din cauza păcatului strămoşesc, respectiv a păcatelor proprii. Pentru toate celelalte cinci Sacramente: Mirul, Euharistia, Maslul, Căsătoria şi Preoţia, sufletul creştinului care doreşte să le primească trebuie să fie viu, adică să fie în starea harului sfinţitor.

Aceste trei clasificări subliniază diferite aspecte ale Sacramentelor. Prima ne ajută să înţelegem care sunt efectele lor. A doua faptul că la unele putem apela în mod repetat, îndeplinind condiţiile necesare. În fine, a treia clasificare ne atrage atenţia stării sufletului cerută pentru primirea Sacramentelor.

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, ne dorim să trăim mereu în starea harului sfinţitor, care ne face fiii lui Dumnezeu, moştenitori ai împărăţiei cerurilor. Ajută-ne ca de fiecare dată când vom pierde această stare a harului sfinţitor prin păcate de moarte să ne grăbim la Spovadă, pentru a obţine prin preot iertarea Ta. Ajută-ne să venim la fiecare Liturghie cu sufletul curat, ca să te primim în Preasfânta Euharistie, şi astfel să se întărească în noi viaţa divină. Îţi mulţumim pentru harurile pe care ni le transmiţi prin Sacramentele Tale, conştienţi fiind că fără Tine nu putem nimic, iar cu Tine putem totul.

 

Dacă doriţi, puteţi descărca toate materialele folosite mai sus:

Posted in Teologie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *