Sfinţii, prietenii noştri (luna aprilie)

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Manastur1Vest.cnet.ro

În actualul an bisericesc, început la 1 septembrie, în parohia greco-catolică cu hramul „Coborârea Spiritului Sfânt”, din Cluj (cartierul Mănăştur), a început un nou proiect intitulat „Sfinţii, prietenii noştri”. În fiecare duminică, Liturghia copiilor începe după o scurtă prezentare a unui sfânt – făcută chiar de copii şi tineri. Sfinţii sunt aleşi din tradiţia răsăriteană dar şi din cea apuseană. În timp ce pe un ecran este proiectată o prezentare PowerPoint, cu imagini ale sfântului ales pentru acea duminică, se citeşte un scurt text constând de regulă dintr-o parte biografică, un citat şi o rugăciune. În continuare aveţi textele folosite în parohia clujeană în luna aprilie 2010.

Sfânta Faustina Kowalska (1905-1938)
mesageră a Îndurării divine
5 octombrie (calendarul latin)

Biografie

Elena Kowalska s-a născut în 1905, al treilea dintre cei 10 copii din familia sa. A făcut doar trei ani de şcoală, şi a lucrat apoi ca slujitoare la diferite familii. După ce a fost respinsă de mai multe ordine religioase, la 1 august 1925 a intrat în Congregaţia Surorilor Fecioarei Îndurării, în Varşovia, Polonia. Şi-a luat ca nume de călugăriţă Maria Faustina a Preasfântului Sacrament, şi a slujit în diferite case ale ordinului ca şi bucătăreasă, grădinăreasă şi portar. Îşi îndeplinea cu zel îndatoririle ei şi respecta cu fidelitate regulile vieţii călugăreşti. Era senină, plină de bunătate şi iubire, trăind în interiorul ei o extraordinară unire cu Dumnezeu.

A început să aibă viziuni, revelaţii şi stigmate. La porunca primită de la directorul ei spiritual, a consemnat într-un jurnal aceste experienţe extraordinare. Jurnalul a fost publicat mai apoi sub titlul „Îndurarea Divină în sufletul meu”, o carte de o frumuseţe unică şi religiozitate profundă ce se numără deja printre scrierile de referinţă ale misticii creştine. La 22 februarie 1931, a avut o viziune în care Isus i-a cerut să fie mesageră a îndurării Sale divine: „Fiica mea, vorbeşte lumii despre îndurarea Mea, pentru ca să ştie că ea e nesfârşită. Fă tot ce-ţi stă în putere pentru a răspândi cinstirea îndurării Mele.” În imaginea care redă ceea ce a văzut Sora Faustina, Isus apare îmbrăcat într-o haină albă; cu mâna dreaptă binecuvântează, iar cu mâna stângă arată şi atinge inima sa străpunsă de suliţă. Din inima Sa ies două raze, care simbolizează sângele şi apa. La picioarele icoanei se află inscripţia: „Isuse, mă încred în tine”.

Astăzi, Apostolii Îndurării Divine, o mişcare formată din preoţi, călugări şi laici inspiraţi de experienţele sorei Faustina, răspândesc învăţătura despre misterul Îndurării Divine şi invocă îndurarea lui Dumnezeu asupra păcătoşilor. Sora Maria Faustina a fost beatificată la 18 aprilie 1993, de către Papa Ioan Paul al II-lea. Tot el a canonizat-o în ziua de 30 aprilie 2000, stabilind atunci şi ca sărbătoarea Îndurării Divine să fie în prima Duminică de după Paşti.

Rugăciune

Isus i-a spus sorei Faustina: „Fiica mea, imaginează-ţi că eşti stăpână peste întregul pământ şi ai posibilitatea să hotărăşti totul aşa cum doreşti. Ai puterea să faci tot ce vrei şi, la un moment dat, la uşa ta bate un copilaş tremurând, cu lacrimi în ochi, dar cu mare încredere în bunătatea ta, şi îţi cere nişte pâine, pentru a nu muri de foame. Cum ai proceda cu un asemenea copil?” Ea a răspuns: „Isuse, i-aş da tot ce mi-ar cere şi încă de o mie de ori pe atât.” Domnul i-a răspuns: „Aşa procedez şi eu cu sufletul tău…”

Prin patima, moartea şi învierea Domnului, harul iertării se revarsă asupra păcatelor oamenilor tuturor timpurilor. Având încredere în milostivirea divină, să cerem şi noi iertare, în Sacramentul Spovezii, pentru păcatele noastre, şi să trăim în această perioadă pascală bucuria de a ne şti iertaţi şi mântuiţi de un Stăpân atât de bun şi iubitor.

Sfântă Faustina Kowalska, roagă-te pentru noi!

 

Sfântul Ioan Baptist de La Salle (1651-1719)
fondatorul Congregaţiei Fraţii Şcolilor Creştine
7 aprilie (calendarul latin)

Biografie

Ioan Baptist s-a născut la Reims, în Franţa, la 30 aprilie 1651, într-o familie nobilă. A fost primul dintre cei zece copii, dintre care trei preoţi şi o călugăriţă. Visul său era să devină preot, şi a făcut studiile de teologie mai întâi în oraşul său natal şi apoi la Paris. La 27 de ani a fost hirotonit preot, şi doi ani mai târziu a obţinut doctoratul în teologie, dedicându-se apoi cu o mare angajare slujirii pastorale. Ajutând la întemeierea unei şcoli pentru copiii săraci, Ioan a înţeles că educându-i, aceştia au mai mari şanse la un viitor mai bun. Totodată a devenit conştient de importanţa unei bune pregătiri a învăţătorilor şi profesorilor.

Încă de la început a organizat întâlniri periodice de formare pentru aceştia, dar apoi şi-a dat seama că nu era suficient să îi înveţe şi să le dea sfaturi bune: era necesar să trăiască şi să lucreze împreună cu ei. A renunţat atunci la funcţia de canonic, a îmbrăcat o haină mai modestă şi a început să locuiască împreună cu un grup de dascăli dispuşi să îl urmeze. Era anul 1683. Apăreau astfel primii Fraţi ai Şcolilor Creştine, o congregaţie de laici consacraţi lui Dumnezeu şi decişi să dedice şcolii toate talentele lor naturale şi dobândite. A avut de făcut faţă multor piedici şi dificultăţi, dar La Salle a mers mai departe cu convingerea că opera nu era a sa, ci a lui Dumnezeu.

În acel timp la şcoală se învăţa în latină, şi învăţământul era util numai celor care se pregăteau pentru preoţie sau pentru o profesiune intelectuală. La Salle a avut curajul să introducă învăţământul în limba maternă şi, după Micile Şcoli parohiale, a fondat Şcolile Profesionale, pentru cei care doreau să înveţe o meserie; Şcolile pentru Educatori, unde se asigura o formare foarte bună viitorilor dascăli; Şcolile de Recuperare, pentru foştii deţinuţi; respectiv cursuri serale şi duminicale pentru cei care nu puteau frecventa şcoala de zi. A murit la 7 aprilie 1719, chiar în Vinerea Mare, când fundaţia sa număra 101 membri aflaţi în 23 de case cu circa 10.000 de elevi. În anul 1900, a fost canonizat şi, în 1950, pentru actualitatea metodei sale educative, Papa Pius al XII-lea l-a proclamat patron al educatorilor. Astăzi Congregaţia fondată de el are circa şase mii de membri în aproximativ o mie de centre educative din 84 de ţări din lumea întreagă.

Rugăciune

Ioan Baptist de La Salle le explica fiilor săi spirituali, Fraţii Şcolilor Creştine, că chemarea lor nu este de a predica Evanghelia de la amvoanele din biserici, ci de a o imprima în inima elevilor chiar în mediul şcolar. Pentru a-i pregăti pe tineri pentru viaţă, spunea el, trebuie înainte de toate să existe o solidă bază religioasă. Aceasta se pune în familie, la biserică, la orele de religie şi de cateheză. Să îi cerem Sfântului Ioan Baptist să ducă la Dumnezeu rugăciunea noastră prin care cerem ca în Biserică să existe cât mai mulţi educatori ce să se consacre cu toată inima formării umane şi creştine a tinerelor generaţii.

Sfinte Ioan Baptist de La Salle, roagă-te pentru noi!

 

Sfânta Zita (1218-1272)
servitoare
27 aprilie (calendarul latin)

Biografie

Zita s-a născut în anul 1218 într-un cătun din regiunea Toscana, Italia, dintr-o familie de ţărani săraci. Pe atunci era obiceiul ca fetele de la sat să fie angajate ca servitoare în familii mai bogate din oraşul apropiat, pentru a-şi face zestrea necesară pentru măritiş şi pentru a nu fi o povară pentru familia proprie. La vârsta de 12 ani, Zita a fost angajată în familia Fatinelli din oraşul Lucca. Fiind foarte credincioasă, a considerat că împlineşte voinţa lui Dumnezeu slujind în mod conştiincios această familie care o primise sub acoperişul ei, îi asigura întreţinerea şi pregătirea unui viitor.

Îşi împlinea cu exactitate şi voie bună datoriile de serviciu, primind cu seninătate dojenile umilitoare atât din partea stăpânilor, care la început o tratau cu severitate, cât şi din partea celorlalţi servitori, care nu vedeau cu ochi buni zelul şi corectitudinea ei. Ea a cerut totuşi de la stăpâna casei un favor: să aibă libertatea să meargă în fiecare zi la Sfânta Liturghie. După un timp stăpânii, mulţumiţi de ea, i-au încredinţat conducerea întregii gospodării. Din bunurile puse deoparte pentru săraci şi din economiile ei proprii, împărţea tuturor celor care băteau la poarta familiei Fatinelli. Se spune că una dintre slujitoare, invidioasă pe stima de care se bucura Zita, a acuzat-o că risipeşte bunurile casei în acte de milostenie exagerată. Într-una din zile, Zita a fost oprită în timp ce ieşea din casă cu şorţul încărcat, pornită să viziteze o familie nevoiaşă. Când stăpânul a întrebat-o ce duce, ea a răspuns că are flori şi frunze. Într-adevăr, desfăcând legăturile şorţului, o ploaie de flori a căzut pe lespezile scărilor.

După moartea ei, la 27 aprilie 1272, după 48 de ani petrecuţi ca slujitoare, contemporanii din toate treptele sociale i-au venerat amintirea cu pietate, considerând că a fost cu adevărat o sfântă. Mormântul ei află şi astăzi în Catedrala din Lucca, şi mulţimi de pelerini se îndreaptă spre el, cerând şi primind harul de a duce o viaţă curată şi senină în orice situaţie. După ce Biserica a constatat peste 100 de miracole atribuite mijlocirii ei, cultul Sf. Zita a fost aprobat în mod oficial de către Papa Inocenţiu al XII-lea, la 5 septembrie 1696. Mai apoi Papa Pius al XII-lea a declarat-o patroană a persoanelor de serviciu.

Rugăciune

Viaţa Zitei este ca un buchet de virtuţi creştineşti, oferindu-ne o dovadă grăitoare că în orice condiţii şi în orice loc, sfaturile evanghelice pot fi urmate şi duse la o mare perfecţiune. Ea spunea: „un slujitor nu este sfânt dacă nu este ocupat; oamenii leneşi nu pot decât eventual să simuleze sfinţenia”. Să urmăm exemplul acestei Sfinte, luându-ne din participarea la Sfânta Liturghie, din împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Isus Cristos, forţa – în special spirituală – pentru a-i sluji pe cei din jurul nostru. În familie, la şcoală, la serviciu, că suntem simpli angajaţi sau şefi peste alţii, oportunităţile de slujire nu lipsesc niciodată. Să îi cerem Sfintei Zita să ne ajute să nu fugim de slujire, amintindu-ne că însuşi Isus Cristos ne-a spus că „nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi”.

Sfânta Zita, roagă-te pentru noi!

 

Posted in Personalităţi, Spiritualitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *