Exerciţii pentru suflet în căutarea lui Dumnezeu

Teme: Interviu, Spiritualitate.
.
Publicat la 24 februarie 2010.
Print Friendly

Autor: Antonio Gaspari
Traducere: Oana Capan; pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: Zenit, 5 şi 19 februarie 2010

În fiecare an, numeroşi catolici scapă de activităţile lor obişnuite şi profită de zilele de reculegere pentru a se dedica rugăciunii, după modelul exerciţiilor spirituale ignaţiene. Papa este unul dintre aceşti catolici; el şi Curia Romană şi-au început exerciţiile spirituale pentru Postul Mare la 21 februarie. Înainte însă, a avut loc adunarea anuală a Federaţiei Italiene pentru Exerciţiile Spirituale (FIES). Evenimentul de trei zile a dezbătut relaţia dintre exerciţiile spirituale şi credincioşii Bisericii. Pentru a înţelege mai bine istoria, perenitatea şi practica modernă a exerciţiilor spirituale, agenţia Zenit a stat de vorbă cu pr. pasionist Stanislao Renzi, secretar naţional al Federaţiei amintite.

pr. Stanislao Renzi

pr. Stanislao Renzi

– Mulţi tineri nici nu ştiu ce sunt exerciţiile spirituale sau de ce se fac ele. Aţi putea să le explicaţi pe scurt?
– Este adevărat că mulţi tineri nu mai ştiu ce sunt acelea exerciţiile spirituale sau de ce sunt ele practicate. Tinerii din lumea de astăzi trăiesc într-o lume ce îndrăgeşte zgomotul, nu liniştea şi reculegerea, iar apoi cei mai mulţi vor să fie liberi de legi şi reguli disciplinare. Este dificil să spui că în cazul lor ar exista o căutare a voinţei lui Dumnezeu pentru a decide în problemele propriilor vieţi. Există însă numeroşi tineri mai mari – între 20 şi 30 de ani – care apelează în mod repetat la exerciţiile spirituale, folosindu-se pentru aceasta de centrele de reculegere, la sfârşit de săptămână. Aceste centre le permit tinerilor să se roage şi să mediteze, individual sau în grup, pentru ca să discearnă opţiunile lor de viaţă şi să îşi construiască propriul lor drum în Biserică. Desigur, aceste întâlniri sunt deschise tuturor tinerilor care doresc să îşi conducă viaţa după planul lui Dumnezeu.

Trebuie însă amintit că, aşa după cum spunea şi Sfântul Ignaţiu de Loyola, exerciţiile spirituale nu sunt un timp de studiu sau de reculegere şi rugăciune. Sunt o căutare: „Aşa după cum umblatul şi alergatul sunt exerciţii fizice, tot aşa orice formă de pregătire şi de dispunere a sufletului pentru a scăpa de toate alipirile dezordonate şi, după ce a scăpat de ele, pentru căutarea voinţei lui Dumnezeu în luarea deciziilor vieţii, pentru mântuirea sufletului, se numesc exerciţii spirituale” (Es. Sp. Ann.1).

– Aţi putea să ne faceţi o istorie a exerciţiilor spirituale? Când au apărut ele? Ce spune Biblia în acest sens? Cine sunt sfinţii care au practicat exerciţiile spirituale?
– Părinţii Deşertului practicau deja un fel de exerciţii spirituale, dar exerciţiile spirituale clasice pornesc de la Sfântul Ignaţiu de Loyola, care a scris despre ele într-o carte în 1552, şi le-a perfectat în 1548. Cartea începe punând prima întrebare fundamentală: de ce ne-a creat Dumnezeu? Obiectivul exerciţiilor, în gândirea Sf. Ignaţiu, este ordonarea vieţii după planul lui Dumnezeu, pentru că omul a fost creat pentru a-l sluji pe Dumnezeu şi doar astfel poate el să îşi câştige mântuirea. El recomanda ca exerciţiile să se desfăşoare într-un alt loc decât mediul obişnuit. Se foloseau în acest sens „case de exerciţii”, unde liniştea ajuta la desfăşurarea exerciţiilor spirituale.

Sfântul Ignaţiu a preluat din Biblie ideile pentru compunerea treptată a cărţii de exerciţii spirituale, în care sunt reflectate sentimentele sale la găsirea secretului pentru a discerne voinţa lui Dumnezeu. Aşadar Biblia este un text fundamental pentru toate tipurile de exerciţii spirituale. Ar lua mult timp găsirea tuturor pasajelor din Biblie care ar putea face referinţă la exerciţii. Am găsit unul concret în Psalmul 118,47-64. Psalmistul spune că a cugetat la căile Domnului şi şi-a întors paşii spre mărturiile Lui; spune că este gata să păzească poruncile Domnului. În fine, îi cere Domnului să îl înveţe îndreptările Lui, având în vedere faptul că pământul este plin de mila Lui. Analog este itinerariul celui care face exerciţiile spirituale, care îşi revizuieşte viaţa pentru a o orienta în sensul voinţei lui Dumnezeu.

Alte referinţe ar putea la Fecioara Maria, care medita în inima ei tot ce se întâmpla în jurul ei. Maria, într-adevăr, asculta şi medita Scripturile, legându-le de cuvintele lui Isus şi de evenimentele pe care le descoperea în istoria ei în relaţie cu Fiul ei. O alta este invitaţia lui Isus adresată discipolilor de a se retrage în singurătate pentru a se odihni, lucru care este benefic din punct de vedere spiritual. În fine, avem referinţa la Scripturi în conversaţia cu discipolii pe drumul către Emaus, pentru ca ei să înţeleagă ceea ce s-a întâmplat în moartea şi învierea Sa. Exerciţiile Sf. Ignaţiu parcurg întreaga viaţă a lui Isus aşa cum este relatată în Evanghelii.

Pe lângă Sf. Ignaţiu, mulţi sfinţi au practicat exerciţiile spirituale ca o reînnoire a vieţii creştine. Voi menţiona doar câţiva: Sf. Dominic, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Paul al Crucii, Sf. Alfons Maria Liguori. Cu toţii au fost neobosiţi în predicare şi în confesional ca miniştri ai milostivirii lui Dumnezeu, ajutând oamenii să găsească ei înşişi, să lupte împotriva păcatului şi să înainteze pe calea vieţii spirituale.

– Într-o lume secularizată precum cea de astăzi, ce motive aţi oferi pentru promovarea şi practicarea exerciţiilor spirituale?
– Citându-l pe Papa Benedict al XVI-lea, secularizarea, ce devine adesea secularism, abandonând semnificaţia pozitivă a secularului, testează în moduri dure viaţa creştină a credincioşilor şi a păstorilor. În acest context provocator, întrebărilor omului trebuie să li se dea răspunsuri convingătoare. Exerciţiile spirituale, în măsura în care sunt un timp de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu, îi permit participantului să discearnă voinţa lui Dumnezeu şi, conformându-se ei, să depăşească mentalitatea conform căreia Dumnezeu este absent şi, în acelaşi timp, să înceapă să trăiască în comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Din acest motiv, Federaţia pentru Exerciţiile Spirituale promovează exerciţiile şi îi îndeamnă pe responsabili să programeze astfel de exerciţii an de an, pentru fiecare categorie de persoane: preoţi, persoane consacrate, laici, tineri, bătrâni, vizând înnoirea vieţii creştine, pentru a se da răspuns provocărilor serioase pe care le ridică societatea secularizată şi indiferenţa religioasă. „Să nu uitaţi niciodată că exerciţiile spirituale sunt o cerere insistentă, vizate de Biserică nu doar pentru miniştrii ei sacri, pentru călugări şi călugăriţe, pentru toate persoanele consacrate, ci pentru toţi cei care doresc să intre în interiorul lor, să dedice timp lui Dumnezeu, cu inima deschisă speranţei de a-l găsi pe acest drum, de a-l iubi şi de a-l urma mai mult” (Papa Ioan Paul al II-lea, Audienţa FIES la a 25-a aniversare a fondării).

Privitor la importanţa exerciţiilor spirituale, Papa Paul al VI-lea spunea astfel: „Practica exerciţiilor constituie o pauză revigorantă şi întăritoare pentru spirit, în mijlocul împrăştierii provocate de viaţa modernă atât de haotică, dar şi o şcoală care şi astăzi este de neînlocuit, ea conducând sufletele la o mai mare intimitate cu Dumnezeu, învăţând iubirea virtuţii şi ştiinţa vieţii, ca dar al lui Dumnezeu şi ca răspuns la chemarea Sa”. În 1967, Episcopii de Triveneto, Italia, semnau o scrisoare despre „Validitatea exerciţiilor spirituale” şi recomandau „perseverenţa în acest apostolat, care zi de zi se arată tot mai important”. Fără să excludă experimentarea de căi adaptate timpurilor moderne, ei insistau pe „structura clasică a exerciţiilor ignaţiene, atât de valide şi de providenţiale în climatul lor de reflecţie şi tăcere profundă”.

* * *

De sâmbătă, 21 februarie, până sâmbătă, 27 februarie 2010, au loc, în prezenţa Papei Benedict al XVI-lea, exerciţiile spirituale pentru Curia Romană. În Anul Preoţiei, meditaţiile sunt propuse de preotul salezian Enrico dal Covolo, 59 de ani, postulator general al Familiei lui Don Bosco şi profesor de literatură creştină antică la Universitatea Pontificală Saleziană, cu tema „‘Lecţiile’ lui Dumnezeu şi ale Bisericii despre vocaţia sacerdotală”. Pentru a înţelege mai bine scopul şi finalitatea acestor exerciţii spirituale, agenţia Zenit l-a intervievat pe pr. Enrico dal Covolo înainte de începerea lor.

pr. Enrico dal Covolo

pr. Enrico dal Covolo

– Care sunt „lecţiile lui Dumnezeu” şi care sunt cele „ale Bisericii” despre vocaţia sacerdotală?
– În aceste zile de exerciţii, primele, lecţiile lui Dumnezeu, vor ocupa mai ales primele două meditaţii de dimineaţă; celelalte, în schimb, meditaţia de după-amiază. Lecţiile lui Dumnezeu, aşa cum se ştie, se exercită prin sacra pagina, adică prin Sfânta Scriptură, conform metodei antice şi vrednice de veneraţie a lectio divina, articulată în etapele sale fundamentale: lectio, meditatio, oratio, contemplatio.

În schimb lecţiile Bisericii vor trece – în aceste exerciţii – prin cuvântul Papilor şi al câtorva documente ale Magisteriului, citate în mod ocazional; dar mai ales printr-una dintre lecţiile cele mai importante pe care Biserica o poate da: cea a sfinţeniei sacerdotale, realizată de câteva modele sublime. Despre aceste modele ne vom ocupa în meditaţiile de după-amiază, dedicate câtorva „medalioane” de preoţi exemplari.

– În ce mod şi ce argumente veţi folosi pentru a vorbi despre creşterea lentă a vocaţiilor?
– Argumentele pe care le voi trata sunt legate de etapele fundamentale descrise de relatările biblice ale vocaţiei: chemarea lui Dumnezeu, răspunsul omului, misiunea, îndoiala, confirmarea asiguratoare din partea lui Dumnezeu. Această „schemă generală” stă şi în fruntea intenţiei generale a diferitelor zile: luni va fi ziua vocaţională; marţi ziua misionară; miercuri ziua penitenţială; joi ziua cristologică; vineri ziua mariană. Am încercat să aleg şi „medalioanele” care corespund temelor din fiecare zi. Iată-le, în ordine: sfântul Augustin; sfântul Paroh de Ars; parohul de ţară al lui Bernanos; venerabilul preot Giuseppe Quadrio; venerabilul Papă Ioan Paul al II-lea.

– Cum se desfăşoară exerciţiile spirituale pentru Curia Romană şi care sunt motivaţiile lor?
– Exerciţiile spirituale se desfăşoară în Curia Romană în prima săptămână din Postul Mare, din seara de duminică până în dimineaţa de sâmbătă. La ele participă, în afară de Sfântul Părinte şi de Casa Pontificală, Cardinalii şi superiorii diferitelor Dicasterii. Se desfăşoară în Palatul apostolic, în acea Capelă Redemptoris Mater pe care Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a restaurat-o în manieră extrem de sugestivă. În cursul predicării, voi face referinţe la decoraţiunea în mozaic din Capelă. Printre altele, pe peretele din capăt este reprezentat şi venerabilul Papă Ioan Paul al II-lea, cu Capela Redemptoris Mater în mâinile sale.

Aşa cum am amintit deja, scheletul exerciţiilor este constituit din trei meditaţii, două dimineaţa şi una după-amiază: sunt în total şaptesprezece meditaţii, inclusiv cele de deschidere şi de încheiere. Motivul exerciţiilor spirituale este întotdeauna acelaşi, valabil pentru toţi credincioşii: cel de „a face ordine în propria viaţă”, ca să folosim chiar cuvintele marelui maestru al exerciţiilor spirituale, sfântul Ignaţiu de Loyola. Dar mai ales în climatul cultural înconjurător – şi în mod special la începutul Postului Mare – toţi preoţii, de la Papa în jos, simt în fiecare an necesitatea de a reînnoi harul hirotonirii lor şi motivaţiile profunde ale slujirii lor în favoarea Bisericii.

– Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele crizei vocaţiilor şi care sunt remediile propuse?
– Motivele acestei crize sunt bine cunoscute. Pe de o parte, materialismul care se răspândeşte şi care tinde să aplatizeze orice dorinţă spirituală. Modelele culturale care domnesc – în special prin mass-media – par să aibă ca scop a face „incredibil” proiectul de viaţă al Răstignitului înviat. Pe de altă parte – dar acest lucru se vede şi în vocaţia la căsătorie – este împotrivirea multor tineri de astăzi la a-şi asuma angajamente definitive.

Remediul? Remediul fundamental este îngrijirea „dimensiunii contemplative” a vieţii: rugăciunea, sacramentele, meditaţia, lectio divina… În al doilea rând, grija educativă pentru ca aceşti tineri să aibă „experienţe semnificative” de dăruire şi de slujire. Numai aşa îşi vor putea da seama că promisiunile consumismului sunt efemere şi că numai dăruirea de sine potoleşte cu adevărat setea lor de fericire.

În sfârşit: îmi permit să cer tuturor cititorilor agenţiei Zenit o intenţie specială de rugăciune pentru săptămâna care se află în faţa noastră. Nu că eu vreau să fac cu orice preţ „o figură frumoasă”. Ceea ce doresc din inimă este ca aceste zile de har să poată marca un progres în sfinţenie, atât pentru participanţii la exerciţii, cât şi – mai în general – pentru toţi credincioşii şi pentru toţi oamenii de bunăvoinţă.

One Comment

  1. – Mulţi tineri nici nu ştiu ce sunt exerciţiile spirituale sau de ce se fac ele?
    Am început comentariul meu cu întrebarea pe care a pus-o reporterul, deoarece nu mai sunt tocmai tânăr şi totuşi sunt afon. Nu numai că nu am participat la vre-un astfel de exerciţiu, mai mult nici nu ştiam că Sfântul Ignaţiu de Loyola există. Oare fac parte dintre ignoranţi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *