Tinerii care nu merg la biserică

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Bianca Cigher
Sursa: Zenit, 25 octombrie 2009

Atragerea tinerilor

Atragerea tinerilor
la biserică

Cum să atragi tinerii către creştinism este o temă ce îi preocupă aproape fără excepţie pe liderii religioşi din ziua de astăzi. Nu este un secret că un mare număr de tineri nu aparţin niciunei Biserici, dar aceasta nu înseamnă că sunt insensibili la religie, conform unei cărţi recente. În „Pierdut şi Găsit: Tinerii care nu merg la biserică şi bisericile care ajung la ei” (B and H Publishing Group), Ed Stezzer, Richie Stanley şi Jason Hayes aruncă o privire asupra tinerilor de douăzeci şi ceva de ani şi asupra modului în care anumite biserici fac eforturi să stabilească contactul cu o generaţie în mod notoriu refractară la a face parte dintr-o religie instituţională.

În studiul lor i-au luat în considerare pe cei care nu merg la biserică, împărţindu-i în diferite categorii, în scopul analizei lor. Există unii care nu au fost implicaţi în nicio Biserică, aceia care nu au mai practicat religia după perioada copilăriei, şi aceia care sunt fie apropiaţi de Biserică, fie ostili. Nu este un studiu legat de o Biserică creştină anume, ci mai degrabă o privire asupra modului în care tineretul interacţionează cu creştinismul.

Datele din carte provin din câteva sondaje de opinie realizate între anii 2006-2008. A fost o proporţie de 40/60 între cei cu vârsta cuprinsă între 20-24 de ani şi cei cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani. Mai mult de jumătate erau absolvenţi de colegiu, şi opt din nouă persoane au urmat o formă de învăţământ post-liceală. Ca şi în alta studii privind tinerii, respondenţii au afirmat adesea că au o spiritualitate, chiar dacă nu întotdeauna religioşi. Astfel, 43% dintre cei care nu merg la biserică au declarat că au o spiritualitate, şi alţi 31% au susţinut că sunt şi religioşi în ciuda lipsei frecventării regulate a unei biserici anume.

De asemenea, mai mult de 60% dintre eu au declarat că mergeau la biserică săptămânal în perioada de creştere. Astfel, se dovedeşte că despre mulţi dintre cei care nu merg la biserică s-ar putea mai degrabă spună că s-au îndepărtat de biserică, comentează autorii. Cartea detaliază mai apoi unele convingeri pe care le au cei care nu merg la biserică. Patru din cinci cred că există o fiinţă supremă şi trei din patru afirmă că existenţa lui Dumnezeu are sau ar avea un impact asupra vieţilor lor.

Această descoperire iniţială, totuşi, trebuie să fie calificată înţelegând în ce fel de Dumnezeu cred cei care nu merg la biserică. Majoritatea au răspuns că cred în Dumnezeul descris în Biblie, dar în acelaşi timp 58% au răspuns că Dumnezeul biblic nu este diferit de dumnezeii sau făpturile sacre venerate de alte religii cum ar fi islamismul şi budismul. De fapt, tema care a întrunit cel mai mare consens între tinerii cu o spiritualitate şi cei fără a fost faptul că Dumnezeul din Biblie nu este diferit de alţi zei. „O abundenţă de confuzie spirituală pătrunde în sistemul de credinţe al tinerilor care nu merg la biserică”, notează autorii.

O privire mai îndeaproape

Când vine vorba de o clasificare pe criterii etnice, 98% dintre tinerii afro-americani care nu merg la biserică sunt de acord că Dumnezeu există, în timp ce 84% dintre hispanici au afirmat acest lucru. Aceasta comparativ cu 76% dintre anglo-saxonii care nu merg la biserică şi care cred în Dumnezeu. Rezultate şi mai interesante ies la iveală când se compară efectul educaţiei asupra convingerilor. E mai puţin probabil ca aceia care au făcut colegiul să creadă în existenţa lui Dumnezeu – 79% comparativ cu 94% dintre aceia care au absolvit liceul sau chiar mai puţină educaţie.

De părere că numai Dumnezeul din Biblie există au fost doar 53% dintre cei cu mai multă educaţie; şi 85% dintre cei cu mai puţină educaţie. Educaţia mai puţină a condus la o mai puternică convingere că existenţa lui Dumnezeu le-a influenţat viaţa. Sondajul de opinie a continuat apoi cu examinarea a ceea ce cred ei despre Isus. Li s-au adresat două întrebări: dacă cred în Înviere; şi dacă credinţa în Isus are o influenţă pozitivă asupra viaţa unei persoane. În jur de două treimi dintre cei care nu merg la biserică au fost de acord că Isus a murit şi a înviat. Şi 77% au răspuns afirmativ la a doua întrebare.

Astfel, cercetătorii au concluzionat că majoritatea tinerilor care nu frecventează biserica nu au o problemă legată de credinţa în Dumnezeu sau în Isus. Când a venit vorba despre păreri legate de Biserică, reacţiile nu au fost atât de favorabile. În timp ce 73% au fost de acord că Biserica Creştină este în general un lucru pozitiv pentru societate, în jur de două treimi i-au acuzat pe cei care merg la biserică de ipocrizie şi 90% au afirmat că pot avea o relaţie bună cu Dumnezeu fără să aparţină de vreo Biserică.

Nu este surprinzător faptul că cei care nu merg la biserică sunt ostili când vine vorba despre aceasta, au observat autorii, dar sondajele de opinie au dezvăluit faptul că majoritatea sunt deschişi să îi audă pe prietenii lor vorbind despre creştinism. De fapt, 89% au declarat că sunt dispuşi să lase pe cineva să le vorbească despre creştinism. Ba mai mult, puţin sub jumătate au spus că dacă un prieten de-al lor ar deveni creştin, acest lucru ar avea un efect pozitiv asupra relaţiei lor. Nu este însă totul pozitiv, din moment ce 46% au fost de acord cu afirmaţia: „Creştinii mă calcă pe nervi.”

Stabilirea de contacte

Ultima parte a cărţii examinează ceea ce fac unele biserici pentru a-i atrage pe cei care nu merg la biserică. Autorii au identificat nouă caracteristici comune acestor variate eforturi.

– Creând o comuniune mai profundă printr-un sistem sănătos de grupuri mici care le permite oamenilor să intre în contact unii cu alţii.
– Permiţându-le să îşi aducă propria contribuţie prin încurajarea tinerilor să slujească în activităţi de voluntariat.
– Punând la dispoziţie oportunităţi de manifestare a cultului care să reflecte atât cultura cât şi respectul faţă de Dumnezeu.
– Stabilind o comunicare eficientă care variază ca stil, dar care este mai mult un dialog decât o predică moralizatoare.
– Manifestând disponibilitatea de a utiliza limbajul tehnologic familiar tinerilor.
– Construind relaţii între generaţii, punându-i pe tineri în legătură cu adulţii care îi provoacă la maturizare.
– Conducând în mod onest şi autentic.
– Conducând în mod transparent şi cu un simţ personal al umanităţii.
– Adoptând o mentalitate a slujirii în echipă.

Explicând mai detaliat sensul la a acorda oamenilor ocazia de a face muncă de voluntariat, autorii comentează că prin asemenea activităţi caritabile nu sunt ajutaţi doar beneficiarii, ci şi vieţile voluntarilor sunt schimbate. Tinerii din ziua de astăzi au o dorinţă puternică de a schimba lumea, au adăugat ei, şi vor să participe din proiecte. În trecut, multe Biserici protestante cereau ca oamenii să aibă statutul de membru al lor pentru a participa la munca de voluntariat. Din ce în ce mai mult, însă, cartea explică faptul că Bisericile dau oamenilor oportunitatea de a sluji înainte de a deveni membri ai Bisericii. Mulţi dintre aceşti nou-veniţi continuă apoi să facă parte din Biserică după ce au stabilit legătura iniţială prin activităţile lor de voluntariat.

Comunicarea

Autorii au detaliat de asemenea utilizarea tehnologiei moderne de comunicare pentru a-i atrage pe tineri. Până nu demult puţine Biserici, argumentează ei, au apreciat suficient impactul schimbărilor din comunicare. A avea o prezenţă online poate schimba modul în care oamenii gândesc despre Biserică, risipind miturile şi conducându-i să devină membri ai ei. Prin folosirea de videoclipuri, reţele sociale şi alte instrumente, li se permite celor care nu merg la biserică să vadă credincioşi adevăraţi, să vadă ceea ce fac ei cu vieţile lor şi rolul pe care îl joacă credinţa lor.

Tehnologia trebuie să slujească Evanghelia, avertizează autorii, aşadar trebuie să fie folosită pentru a transmite un mesaj şi nu în interesul propriu. În concluzie, autorii îndeamnă la un efort mai mare pentru a-i pune pe tineri în contact cu Dumnezeu şi cu Biserica. Dacă acest lucru poate fi realizat, atunci lumea poate fi schimbată. Ceea ce caută tinerii se găseşte în creştinism, şi deci trebuie să descoperim un mod de a-i refamiliariza cu Biserica.

Posted in Analize.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *