Adventul: un timp de aşteptare

Teme: Spiritualitate.
.
Publicat la 24 noiembrie 2009.
Print Friendly

Autor: pr. Peter deSousa
Traducere: Mariana Cristina

Coroana de Advent

Coroana de Advent

Păşind în timpul sfânt al Adventului, timp de aşteptare plină de nerăbdare a Naşterii Domnului, ne întrebăm ce însemnătate are această aşteptare pentru familia noastră. Este o aşteptare pentru a celebra o zi de sărbătoare, ziua de 25 decembrie, naşterea lui Isus? Punem accentul pe sărbătoare sau pe sosirea lui Isus în inimile, în casele şi în relaţiile noastre?

Copiii aşteaptă dulciurile de Crăciun, venirea lui Moş Crăciun, cadourile, bradul, petrecerea, împodobirea casei, noile haine şi mâncarea specială. Toţi suntem copii în străfundul inimii. Desigur, mergem de asemenea să ne spovedim, mergem la slujba solemnă de Crăciun, vizităm ieslea, cântăm colinde şi trimitem felicitări de Crăciun. Ziua vine şi trece într-un torent de activităţi şi, apoi, aşteptăm sărbătorile de anul viitor. Cum l-am împărtăşit pe Isus unii altora?

Aşteptăm şi multe alte lucruri şi poate facem novene, rugăciuni prin mijlocirea sfinţilor, sperând că Dumnezeu ne va asculta cererile şi va face o minune pentru a ne da ceea ce dorim. De ce să nu fie El un Moş Crăciun care ne îndeplineşte toate dorinţele?! Sunt toate aceste lucruri pe lista ta secretă pentru Moş Crăciun – Dumnezeu? Dorim ca ai noştri copii să studieze cu seriozitate, să treacă cu bine de examene, să fie sănătoşi, responsabili ca adulţi, să ne asculte şi să sară peste valurile adolescenţei. De ce este atât de distrat? De ce este atât de egoistă? De ce nu pot fi asemenea acelor modele de copii pe care îi întâlnim sau despre care citim?

Dorim ca soţii noştri să muncească din greu, să câştige bine, să fie buni, iubitori, atenţi, înţelegători, altruişti, generoşi şi cumpătaţi, avându-l pe Sf. Iosif ca model. Când se vor ridica la aşteptările noastre? Dorim ca soţiile noastre să fie blânde, să vorbească duios, să fie liniştite, harnice, bine organizate, răbdătoare şi evlavioase asemenea Mariei. Şi am dori ca ele să fie disponibile şi cooperante ori de câte ori noi, soţii, avem nevoie de iubire. Ne dorim tot confortul şi siguranţa de care alţii par să se bucure. Dorim să nu mai auzim de boală, durere şi nesiguranţă.

Desigur, Isus ne-a spus să cerem şi vom primi, să căutăm şi vom găsi, să batem şi uşa ni se va deschide. Rugăciunile de mijlocire şi novenele sunt forme de rugăciune întru totul acceptate. Dar oare ne supărăm şi devenim nerăbdători atunci când rugăciunile nu ne sunt ascultate imediat şi în modul în care dorim? Aţi auzit despre bambusul chinez miraculos din cartea lui Stephen Covey „The 7 Habits of Highly Effective Families”? „După ce sămânţa pentru acest uluitor copac este plantată, nu vezi nimic, absolut nimic, timp de patru ani, cu excepţia unei mici mlădiţe ieşite din bulb. În aceşti patru ani, toată creşterea are loc sub pământ, într-o rădăcină enormă, fibroasă, care se răspândeşte adânc şi în toate părţile. Dar apoi în al cincilea an, bambusul creşte până la 24 m! Multe lucruri din viaţa de familie sunt asemenea acestui copac. Munceşti şi investeşti timp şi efort, faci tot ce poţi pentru a favoriza dezvoltarea, iar câteodată nu observi nimic timp de săptămâni, luni, chiar ani de zile. Dar dacă ai răbdare şi continui să lucrezi şi să educi, acel ‘al cincilea an’ va veni, şi vei fi uimit de creşterea şi schimbările care vor avea loc.

De cele mai multe ori nu primim ceea ce aşteptăm. Se aştepta Iosif ca Maria, logodnica lui, să rămână însărcinată înainte de căsătorie prin puterea Duhului Sfânt? Se aştepta Maria ca Iosif să o înţeleagă? Se aşteptau Maria şi Iosif ca Isus să se nască într-un grajd? Se aşteptau ca El, la vârsta de 12 ani, să fie în templu învăţându-i pe cărturari? Se aşteptau ca El să petreacă 30 de ani în Nazaret lucrând ca tâmplar? Se aştepta oare Maria ca Isus să moară răstignit pe cruce după trei ani de activitate publică glorioasă? Ei erau oameni sărmani care au învăţat să aştepte ca Dumnezeu să îşi facă cunoscută voinţa, în timp ce ei făceau ceea ce puteau.

Credem noi că El are un timp şi un plan pentru toate? Are o nesfârşită răbdare cu fiecare dintre copiii Săi. Privind la trecutul nostru, putem vedea cât de răbdător a fost Dumnezeu cu creşterea noastră înceată. Isus a fost foarte răbdător cu discipolii Săi! Chiar dacă era tot timpul cu ei, arătându-le prin exemplul şi prin îndemnurile sale planul lui Dumnezeu, ei au fost înceţi în a-l înţelege, a-l accepta şi a-l urma. Nu suntem nici noi foarte diferiţi, iar dacă ei au putut deveni mari sfinţi, sperăm că vom putea deveni şi noi, în timp. Asemenea cafelei instant şi tehnologiei de mare viteză, ne aşteptăm poate ca orice lucru şi orice persoană să se plece în faţa controlului nostru, dar în zadar. Adventul este un timp de aşteptare cu răbdare. Viaţa înseamnă aşteptare. Anul are anotimpuri. Există legi de creştere. Persoanele umane se dezvoltă într-o atmosferă de credinţă şi iubire. Este o astfel de atmosferă în casele noastre? Să facem din căminele noastre Biserici domestice unde Dumnezeu este prezent prin iubirea noastră reciprocă. Această iubire trebuie constea în fapte, nu numai în cuvinte.

Să ne pregătim pentru Crăciunul din acest an rugându-ne, participând la Euharistie, ascultând Cuvântul Lui Dumnezeu, primind şi trăind sacramentele în fiecare zi.

Botezul
Să trăim ca fii ai lui Dumnezeu şi să ne respectăm pe noi înşine şi unii pe alţii ca fii ai lui Dumnezeu şi temple ale Duhului Sfânt. Să îl vedem pe Isus în ceilalţi, în special în cei mai sărmani.

Mirul
Să fim conştienţi de ungerea Duhului Sfânt în viaţa noastră şi să îi permitem să ne îndrume, să ne vindece, să ne conducă şi să ne ocrotească. Să îl lăsăm să se roage „Abba Tată” în inima şi în viaţa noastră.

Spovada
Să fim împăcaţi unii cu alţii şi să ne iertăm unii pe alţii din toată inima.

Euharistia
Să fim gata să ne jertfim din iubire, pentru a da viaţă altora.

Căsătoria
Să fim izvoare de viaţă şi de iubire unul faţă de celălalt, ca mire şi mireasă în fiecare zi, şi faţă de copiii noştri.

Vindecarea
Să fim unii pentru alţii agenţi ai iubirii vindecătoare a lui Dumnezeu, prin cuvânt şi atingere.

Coroana de Advent, bradul de Crăciun, ieslea, colindele, prăjiturile şi lumânările sunt simboluri ale lui Isus care intră în vieţile noastre risipind întunericul păcatului. Împărtăşim bucuria, iubirea şi pacea pe care El le aduce în ziua naşterii Sale. Ne vedem unii pe alţii prin ochii Săi ca pe alţi Isuşi. Ne rugăm cu răbdare:

„Deschide-mi ochii, Doamne, vreau să Îl văd pe Isus;
Să întind mâna şi să Îl ating; să Îi spun că Îl iubesc.
Deschide-mi urechile, Doamne; ajută-mă să ascult.
Deschide-mi ochii, Doamne; vreau să Îl văd pe Isus.”

Fie ca noi să îl întâlnim nu numai în Euharistie, ci şi în ceilalţi membri ai familiei noastre, aşa cum păstorii L-au întâlnit pe Mântuitorul lumii în Pruncul din Betleem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *