Părintele Mihai Kiss le răspunde copiilor

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Mihai Kiss

În parohia greco-catolică cu hramul Coborârea Spiritului Sfânt, din Cluj-Napoca, de mai multe luni a început o practică ce ar putea deveni o tradiţie. Liturghia celebrată duminica pentru copii şi tineri (alături de părinţii şi bunicii lor) este precedată de o întrebare pe care o pun cei mici şi la care preotul răspunde în câteva minute, evident pe înţelesul lor. L-am rugat pe pr. Mihai Kiss, vice-parohul parohiei amintite (cunoscută şi ca Mănăştur 1 Vest), să pună în scris răspunsurile pe care le dă întrebărilor copiilor. A acceptat, iar mai jos aveţi „runda” a treia de întrebări şi răspunsuri.

pr. Mihai Kiss

– Părinte, care este rolul iconostasului? (25 ianuarie 2009)
– Iconostasul este peretele despărţitor dintre altar şi nava bisericii – partea în care stau credincioşii. Din numele care i-a fost atribuit ne putem da seama de faptul că acesta este un fel de suport pentru icoane. Primele iconostase aveau doar două icoane: a lui Isus Cristos şi a Fecioarei Maria, dar odată cu trecerea timpului s-au introdus mai multe registre: sărbătorile împărăteşti, sfinţii apostoli, profeţii şi patriarhii Vechiului Testament. Fiecare iconostas are trei uşi prin care intră şi ies diaconii şi preoţii: două uşi diaconeşti şi o uşă dublă împărătească. Pe uşile diaconeşti sunt pictaţi arhanghelii Mihail şi Gabriel sau doi diaconi, iar pe uşile împărăteşti este pictată Buna Vestire şi cei patru evanghelişti.

Din punct de vedere simbolic, iconostasul uneşte Biserica cu Sfânta Sfintelor, iar icoanele care au fost fixate pe el sunt ferestre şi punţi care ne conduc spre Ierusalimul ceresc. În Evanghelia de la Ioan, Isus se prezintă pe sine ca fiind uşa care ne conduce la păşunile veşnice, iar autorul Epistolei către Evrei ne spune că trupul Mântuitorului este catapeteasma Noului Legământ. Din aceste texte reiese faptul că iconostasul îl simbolizează în principal pe însuşi Domnul nostru Isus Cristos.

– Părinte, ce este un sfânt patron şi cum ne putem alege unul? (1 februarie 2009)
– Dragi copii, sfinţii trecuţi în calendarul bisericesc sunt pentru fiecare dintre noi adevărate modele de trăire creştinească, în viaţa lor oglindindu-se chipul lui Cristos. Ei nu reprezintă decât o mică parte dintre toţi aceia care au fost răsplătiţi cu fericirea veşnică în raiul ceresc.

De-a lungul secolelor, creştinii au cerut mijlocirea acelor sfinţi de care s-au simţit din ce în ce mai apropiaţi: fie datorită faptului că au trăit în aceeaşi ţară sau au avut aceeaşi meserie, fie că au primit la botez numele lor. Astfel, unii dintre sfinţii Bisericii au devenit sfinţi patroni ai naţiunilor, localităţilor, meseriilor, diferitelor activităţi sau persoane. De exemplu: Sfântul Nicolae este patronul Rusiei, Sfânta Tereza de Avila este patroana Spaniei, Sfântul Iosif este patronul tâmplarilor, Sfântul Augustin este patronul teologilor, Sfântul Ioan Bosco este patronul editorilor catolici şi al acrobaţilor, iar Sfântul Cristofor este patronul călătorilor.

Fiecare dintre noi are de regulă un sfânt patron pornind de la numele său. Dacă ne cheamă Ioan, patronul nostru poate fi unul din mulţii sfinţi Ioan. La fel pentru Ştefan, Petru, Teodora, Grigore, Maria, Mihai… Dar fiecare este liber să îşi aleagă sfântul patron după preferinţele lui. Dacă cunoaşteţi viaţa unui anumit sfânt şi simţiţi o oarecare apropiere specială faţă de el, îl puteţi alege ca şi patron personal. Este foarte important ca acest sfânt patron al nostru să nu fie lăsat să lenevească, ci să apelăm la el în rugăciune pentru a mijloci pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

– Părinte, ce înseamnă literele scrise pe icoanele cu Isus şi Maria? (8 februarie 2009)
– După cum se poate observa şi în biserica noastră, în partea superioară a fiecărei icoane este trecut un titlu care face referire la conţinutul ei: în cazul prăznicarelor e trecut numele sărbătorii, iar în cazul sfinţilor e trecut numele lor. Se poate spune că aceste titluri au rolul de a ne ajuta în identificarea principalelor evenimentele din istoria mântuirii şi a sfinţilor care au fost pictaţi pe pereţii bisericii sau pe icoanele de pe iconostas.

În cazul celor două icoane împărăteşti, Fecioara Maria cu Pruncul şi Isus Cristos pe tron, apar unele dificultăţi în a descifra prescurtările pe care le-aţi observat, tocmai pentru că ele au la origine cuvinte greceşti. Mântuitorul este prezentat întotdeauna prin tetragrama ICXC, din aceasta IC este prescurtarea pentru Iesous – Isus, iar XC pentru Khristos – Cristos. În aceeaşi icoană se pot vedea pe aureola din jurul capului său următoarele litere greceşti: ωΟΝ – eu sunt, subliniind faptul că Isus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. În cazul Fecioarei Maria s-a folosit prescutarea: MP ƟV de la Mater Theou, adică Mama lui Dumnezeu sau Născătoare de Dumnezeu, aşa cum o mărturiseşte Tradiţia Bisericii.

– Părinte, în calendar scrie la duminica trecută Începutul Triodului. Ce înseamnă aceasta? (15 februarie 2009)
– Timpul liturgic în care am intrat este un timp de pregătire pentru cea mai importantă sărbătoare de peste an, Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. Triodul, aşa cum a fost numit el de către Părinţii Bisericii, poate fi împărţit în trei părţi: cele patru duminici de dinaintea postului, Postul Mare şi Săptămâna Mare. În total sunt zece săptămâni, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi încheindu-se cu Sâmbăta Mare. Cartea liturgică folosită în această perioadă se numeşte de asemenea Triod, luându-şi numele de la cele trei ode sau canoane cântate în perioada aceasta.

Duminicile pregătitoare, prin tematica abordată, ne ajută să redescoperim prioritatea vieţii spirituale. Atitudinea vameşului şi a fariseului în rugăciune, comportamentul celor doi fii şi iubirea tatălui, faptele drepţilor şi omisiunile celor osândiţi, păcatul protopărinţilor şi promisiunea răscumpărării ne sunt oferite pentru ca fiecare dintre noi să se regăsească înaintea lui Dumnezeu.

Posted in Întrebări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *