Mietek, secretarul papal devenit Arhiepiscop de Lviv

Teme: Interviu.
.
Publicat la 24 februarie 2009.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Wlodzimier Rezdioch
Traducere: Radu Capan
Sursa: Inside the Vatican, ianuarie 2009

La 6 iulie 2007, Papa Benedict al XVI-lea l-a numit pe Mons. Mieczyslaw Mokrzycki, unul dintre secretarii săi şi fost secretar al Papei Ioan Paul al II-lea, ca Arhiepiscop coadjutor al Arhidiecezei de Lviv pentru latini. Papa însuşi a prezidat ceremonia de consacrare, ce a avut loc în Bazilica San Pietro la 9 septembrie. Mons. Mokrzycki, cunoscut ca „Mietek” în Vatican, după ce a slujit nouă ani ca secretar al Papei Ioan Paul al II-lea şi alţi doi ani ca secretar al actualului Papă, şi-a părăsit domiciliul din Vatican pentru a merge în Ucraina, pentru Biserica Romano-Catolică de acolo.

Mons. Mieczyslaw Mokrzycki

Când l-am întrebat dacă îi va lipsi viaţa cu Papa, în Vatican, mi-a răspuns: „Fără îndoială îmi va lipsi apartamentul din Vatican, unde am trăit atâţia ani, slujind Papilor Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Îmi voi aminti de plimbările şi conversaţiile avute cu cei doi Papi. Cu siguranţă voi fi puţin nostalgic, dar mă duc înapoi la Biserica şi la oamenii pe care îi iubesc.” Cu aceste sentimente pleca Mons. Mokrzycki în Ucraina, pentru a colabora îndeaproape cu Arhiepiscopul de atunci de Lviv, Cardinalul Marian Jaworski. Bătrânul Cardinal nu şi-a ascuns bucuria pentru că Sfântul Părinte i l-a numit ca succesor pe Mons. Mokrzycki, de fapt fiul spiritual al său: chiar Cardinalul Jaworski a fost cel care l-a hirotonit preot, l-a numit secretar al său iar apoi l-a trimis la Roma pentru completarea studiilor. În toamna anului 2008, Cardinalul a decis să se retragă şi a încredinţat conducerea Arhidiecezei de Lviv tânărului său coadjutor (Mons. Mokrzycki a împlinit 47 de ani anul trecut).

Noul Arhiepiscop a fost intronizat în Catedrala Preasfintei Fecioare Maria a Înălţării la 22 noiembrie anul trecut. La ceremonie au participat mii de credincioşi din Ucraina şi Polonia, alături de oaspeţi din Italia şi din Vatican; au participat şi Episcopii catolici din Ucraina, precum şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe. A fost citită în timpul ceremoniei o scrisoare a Papei Benedict al XVI-lea către Cardinalul Jaworski; în acel text Sfântul Părinte îi mulţumea Cardinalului pentru înţelepciunea şi prudenţa demonstrate în îndeplinirea misiunii sale pentru binele Bisericii; Pontiful recunoştea de asemenea contribuţia Cardinalului la evanghelizarea şi înnoirea spirituală a credincioşilor săi. Arhiepiscopul devenit emerit le-a cerut credincioşilor să se roage pentru noul Episcop mitropolitan şi a adăugat că a fi Episcop nu este o simplă onoare, ci ceva ce implică, mai presus de toate, un mare angajament de slujire a Bisericii.

Mokrzycki a spus la rândul său că fără rugăciunile şi grija Cardinalului Jaworski nu ar fi devenit Arhiepiscop de Lviv. A subliniat apoi că tot ceea ce face Biserica are ca ţintă convertirea inimilor oamenilor şi mântuirea sufletelor. „Toată activitatea noastră are sens atâta timp cât ne ajută la îndeplinirea acestei misiuni”, a spus el, „dacă îi face pe oameni mai buni, mai fericiţi şi mai aproape de Dumnezeu”. La sfârşitul predicii sale, Arhiepiscopul Mokrzycki şi-a încredinţat misiunea protecţiei Fecioarei Harurilor şi tuturor Sfinţilor ucraineni. După ceremonia solemnă de la sfârşit de noiembrie 2008, i-am luat următorul interviu Mons. Mokrzycki pentru Inside the Vatican.

– Excelenţă, aţi venit la Lviv după ce aţi petrecut 11 ani în slujba a doi Papi. V-aţi mutat din centrul catolicismului în scaunul unei Biserici locale. Vedeţi aceasta ca un punct de cotitură?
– Nu tocmai. Adevăratul punct de cotitură a fost atunci când, devenind preot, m-am hotărât să îi slujesc lui Isus Cristos şi semenilor. Acum pur şi simplu îmi îndeplinesc această misiune în alt mod şi în alt loc.

– De ce v-aţi ales cuvântul humilitas ca moto al Dvs?
– Aş dori să îmi îndeplinesc misiunea în Arhidieceza de Lviv cât pot mai bine. Discernământul şi deplina acceptare a voinţei lui Dumnezeu cer har şi lumină de la Dumnezeu, iar din partea mea humilitas, adică umilinţă.

– Aţi fost Episcop coadjutor al Cardinalului Jaworski, în Arhidieceza de Lviv, timp de un an. Ce a însemnat pentru Dvs acest prim an?
– Faptul de a fi coadjutor al Cardinalul Jaworski m-a pus în contact cu Arhidieceza de Lviv. Am vizitat câteva parohii şi m-am întâlnit cu preoţii parohi. Am vizitat adesea seminarul nostru, care reprezintă una dintre preocupările mele majore. Mi-am dat seama că în Dieceza noastră, ca în orice altă Dieceză a Bisericii, este nevoie de multă muncă. Acum, în postura de Arhiepiscop de Lviv, aş dori să îmi duc la îndeplinire diferitele planuri, să sortez toate problemele cu care ne confruntăm şi să organizez pastoraţia în Dieceza noastră.

– Care sunt sarcinile pe care va trebui să vi le asumaţi?
– Primul obiectiv pe care doresc să îl ating este formarea continuă a preoţilor: am pus deja un preot responsabil cu această sarcină. Arhidieceza noastră este foarte mare; preoţii locuiesc departe unii de alţii; de aici importanţa reunirii lor din când în când pentru a le îmbunătăţi formarea intelectuală şi spirituală. În formarea preoţilor primim un ajutor considerabil din partea Bisericii din Polonia, care ne trimite preoţi cu o experienţă deosebită. A doua provocare pentru noi ţine de vocaţii. Avem 30 de studenţi în seminar, ceea ce este insuficient. Trebuie deci să încurajăm vocaţiile pentru a putea să oferim Bisericii numărul necesar de preoţi. Pentru aceasta am organizat anul trecut o adunare a băieţilor ministranţi sau care cântă în cor.

– Aţi spus adesea că familia reprezintă o mare problemă în Ucraina…
– Este adevărat. În Ucraina există o rată uriaşă a divorţurilor. Vorbim deci despre o problemă socială şi morală majoră. Familiile se despart datorită emigraţiei, în special a emigraţiei femeilor care pleacă din ţară în căutarea unui loc de muncă. Copiii sunt adesea lăsaţi cu taţii lor. Familia reprezintă una dintre grijile noastre cele mai mari. De aceea promovăm asociaţii ce sprijină familia, precum Oaza Familiei şi Mişcarea pentru Familii, dar şi oferim asistenţă spirituală copiilor şi tinerilor.

– Aproape peste tot Biserica se confruntă cu problema evanghelizării tinerilor. Se aplică aceasta şi Bisericii din Ucraina?
– Există un mare dor după Dumnezeu în Ucraina. Oamenii doresc să îşi cunoască religia mai bine. Am tradus deja Catehismul Bisericii Catolice în ucraineană. Cât îi priveşte pe tineri, preoţii şi călugăriţele se ocupă de educaţia lor religioasă. Pentru catehizarea copiilor ne folosim de ucraineni, deoarece copiii nu mai învaţă de mult timp poloneza de la părinţii lor. Din păcate tinerii sunt ameninţaţi de alcoolism, droguri şi SIDA. Încercăm să le oferim asistenţă spirituală şi să le propunem valorile adevărate, care să îi apere de pericolele societăţii moderne.

– Aţi găsit o situaţie eclezială complexă în Lviv: o varietate de rituri şi de credinţe care reprezintă pe de o parte o binecuvântare, iar pe de altă parte o sursă de tensiune şi conflict. Cum intenţionaţi să răspundeţi acestei situaţii?
– Lucrul care mă preocupă acum este să stabilesc relaţii personale; vom intra deci în legături mai apropiate şi ne vom cunoaşte mai bine unii pe alţii. O întâlnire între Episcopii romano-catolici şi greco-catolici din Ucraina a avut loc la 28 noiembrie. Aceasta ne-a dat ocazia să discutăm despre problemele şi conflictele noastre. În Lviv, de exemplu, trebuie să decidem privitor la atribuirea unei biserici seminarului, dar sper că vom ajunge la o înţelegere.

– Ce doriţi pentru Biserica Dvs în funcţia de păstor al Bisericii Catolice de rit latin din Ucraina?
– Biserica noastră este încă mică: doresc comunităţilor noastre să crească şi să se maturizeze, şi sper ca Biserica să transmită tuturor valorile adevărate, care să le permită să descopere bucuria şi speranţa pentru un viitor mai bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *